miercuri, 11 septembrie 2019

Aproape octombrie


NY Times scria azi pe Twitter: “18 years have passed since airplanes took aim and brought down the World Trade Center. Today, families will once again gather and grieve at the site where more than 2000 de people died ". 

Adica da, asa cum se poate citi, avioanele au vizat si distrus World Trade Center, omorand 2000 de oameni. Nu era nici picior de terorist musulman prin preajma. Doar avioanele singure, de-a dracului ce e pielea pe ele. 

Asa ca dragi tovarasi si pretini, sa ne rugam sa nu vina avioanele si peste noi. Sau alte masinarii care sa ne fure sufletul, mintea sau ce mai avem fiecare, daca mai avem...

Si intr-o nota optimista, l-am cunoscut pe candidatul meu la alegerile federale, e dentist, primul nascut al unor emigranti vietnamezi si tare simpatic. Si e conservator, ce credeati, nici la 18 ani n-am votat socialisti, n-o sa ma prostesc la batranete? Particip in curand la o ceva cu el unde prezent va fi si viitorul PM (promit!) Andrew Scheer care cum v-am spus poate, are niste stra-stra bunici romani. Nu am intrat in politica, imi exercit doar dreptul de libera asociere/ exprimare si de vot in tara asta care e Canada, atata vreme cat pot inca s-o fac.

Chiar azi se fac niste ani buni de cand am aterizat pe Pierre Elliott Trudeau (ptiu, ptiu, ca nu pe el l-a mostenit) cu doua valize in care aveam o cratita, niste haine second hand si doua carti in limba romana din care una era dictionar.
La cat mai multi dragilor, la cat mai multi!
Abia astept sa votez in octombrie! Voi nu? :))))

marți, 6 august 2019

old field

Melodia asta ma bantuie de ceva saptamani.

Si asta pare sa fie unul din cele mai importante lucruri ce mi se intampla in ultima vreme. Viata mea e neteda ca o foaie velina. Nu fac nimic extraordinar, nu am niciun proiect wow, nu calatoresc spre destinatii exotice, nu practic sporturi extreme cum am vazut ca mai face lumea. Stau acasa cu animalele, mai muncesc pe ici pe colo, fac curat in casa des (pfuuu, nici macar "femme de menage" nu am ca sa ma laud, presupunand c-ar fi de lauda), mananc salata verde de la inceputul verii de zici c-o sa slabesc dar nu (am cumparat o galeata de inghetata din care mananc inca desi e prea dulce si are si cioco, am avut musafiri, ocazie cu care am cumparat-o, dar nu stiu de ce am luat o galeata ca era clar ca avem si altceva de mancare), curat regulat si ud gradina de zarzavaturi exact cu cantitatea de apa necesara si nu ma duc la cursurile de yoga platite si amanate.

Ma intretin cu vecinul Roger cel care-mi aducea flori si care pare sa aiba un inceput de dementa/Alzheimer la cei 83, 85? de ani ai lui. A facut iar dulceata de agrise si e prima data cand n-a iesit perfecta, a lasat-o un pic cam mult pe foc. (Tocmai am aflat si eu ca "groseilles" sunt agrise si daca am stiut deja, uitasem. Semn bun.)
P. a fost cu el la examenul de conducere pe care l-a promovat pe jumatate, cineva trebuia sa fie cu el in cazul in care nu-l promoveaza si trebuie sa se intoarca el cu masina.
Ma intreb daca anul viitor il apuca acasa sau va fi fortat sa se mute. Baietii lui vin in curand sa hotarasca ce fac cu casa si cu cea de vacanta cu padure si lac. Pana atunci Leona iubita lui il mai ajuta si mai ales il controleaza sa nu plece cu masina singur, ceea ce el face din plin, numai de-al dracu. Se ascunde si de mine cand pleaca, stie ca vorbesc cu Leona aproape zilnic. M-a chemat sa culeg cateva plante de agrise ramase, sa fac dulceata. N-as fi avut chef, dar mi-am zis ca e o ocazie sa fac dulceata asta pentru prima data (si poate ultima, ha ha). Am cules o cratita mare, in loc de zahar am pus xylitol (zahar alcool de mesteacan, tre' sa pui mai putin ca indulceste bine). A iesit perfecta, dulce acrisoara. Nu cred ca v-am spus dar Roger avea grija de pisoii mei de suflet cand eram plecata. Cand se termina mancarea se ducea sa le cumpere si pentru ca la inceput nu-i spusesem de unde, a cautat pana a gasit marca exacta.

Paula si Edouard, vecinii din stanga au casa la vanzare. O sa dureaze pana o vand, cer cam mult, dar pana la urma tot o sa avem vecini noi. Vecinii cei noi din fata - Matthew si Jany - renoveaza exteriorul casei. Au dar jos pietrele de pe fatada care-i dadeau personalitate si au pus lemn in loc. Sper sa ma obisnuiesc cu noul look care personal mi se pare steril. Oamenii au nevoie sa schimbe lucruri, sa-si puna amprenta pentru a avea sentimentul apartenentei. Chiar si pierderea tot o schimbare este.


Am adus velierul aproape de casa, doua zile de navigat in soare cu trecut 10 ecluze si dooj' de poduri rotitoare sau ridicatoare plus dormit in barca, o adevarata experienta.

Si poate ar fi trebuit sa incep cu asta, mi-am fu...ut ambii genunchi, unul dupa altul. Dreptul e ok acum, l-am luxat lejer alunecand pe o scara metalica si si-a revenit in cateva saptamani. Stangul a fost luxat rau, m-am dus la fizioterapeut vreo doua, trei saptamani, abia acum merg normal si-am inceput sa fac ceva exercitii in afara de cele prescrise de el. Poate incep si yoga varianta scurta, hahah. Trece greu, sper sa nu fie  bulite rau tendoanele si sa ajung la operatie.

Aaaa, o sa ma mut, stiam eu ca toata lumea va fi de acord intr-un final, hahaah. Nu imediat, dar incepem sa ne uitam.

Cam asta fac eu pe la mijlocul verii, presupun si sper ca voi faceti ce vreti fiecare.





luni, 5 august 2019

solidarity forever, solidarity forever, solidarity forever, solidarity forever...

La conventia nationala a democratilor socialisti din America se canta imnuri socialiste, se flutura steaguri rosii cu secera si ciocanul, se poarta cravata rosie dar nu cea de pionier, ci cea de fruntas socialist in intrecerea pe comune si se adreseaza cu "tovarase".

 E trist sa ai probleme psihice cum e clar ca au unii participanti care nu-s in stare macar sa se concentreze la discutie, dar e oare nevoie ca ei sa ia decizii politice?  Nu pot sa se implice altfel in viata sociala?
Ar fi de plans daca n-ar fi de ras de-a dreptul. 😺😺😺


https://www.zerohedge.com/news/2019-08-05/meanwhile-democratic-socialists-america-conference

Aici aveti varianta lunga de pe youtb. Daca nu o puteti vedea si tineti neaparat, cautati "The Democratic Socialists of America National Convention".


https://www.youtube.com/watch?v=XsPtRMjvRmY

luni, 3 iunie 2019

Les Rita Mitsouko - Dis Moi des Mots

 


J'ai jamais tué personne
J'ai fait l'amour par hasard
Je me suis tu au coin d'une rue
Comme tous les autres
J'ai le teint blafard
Je ne tiens pas le coup la nuit
Je suis un peu un bandit
Une pauvre routine en question
Un marchand de charbon.


Lalallalala, lalallala,
lalallala, lalalallala

Lalalalala, la la la la
Lalallla, la la la la


miercuri, 20 martie 2019

Am invins!

Am ajuns la Montréal dinspre Miami duminica seara, cu catel si cu purcel. Purcelul e pisica in cazul de fata. Drumul cu ei liberi in masina timp de trei zile e un vis, am dezvoltat un intreg ritual care ne face calatoria chiar placuta tuturor. Nu puteti crede cum niste animale stiu exact ce urmeaza si asteapta sa ajungem seara la hotel sau in final acasa. Si cum odata ajunsi se duc care incotro sa-si verifice posesiunile, adica teritoriile, inainte de toate.

Eu am ajuns la fix pentru sedinta de consiliu de la primarie de luni seara, adica aseara. Bine, totul a fost calculat, totusi.
Trebuia sa fiu acolo sa-i vad cum voteaza ca mieii ca sa ne dea inapoi ce-au vrut sa ne fure.
Asadar revenirea la zonajul initial al parcului nostru a avut loc cu unanimitate de voturi, doamnelor si domnilor!
Am salvat astfel 150 de arbori maturi si de esenta rara unii dintre ei, iar acum vrem sa ne ocupam de intretinerea parcului padure si incercam chiar sa-l transformam in zona protejata, asa sa ne ajute sfantul FB si celelalte situri de socializare care ne-au mai ajutat sa ne organizam.

Am uitat zecile de ore muncite si nervii tocati, sunt mandra de mine si de cei sapte magnifici cu care am format echipa de soc pana la final.
In final am reusit sa strangem 2129 de semnaturi de la persoane apte de a vota - din 20 000 locuitori ai urbei (incluzand aici si minorii), ceea ce nu-i rau, nu-i asa?


                                        
       

                                       

duminică, 10 martie 2019

Absolut halucinant! (sic!)

Nu merg des la restaurante chic/șic. As merge, poate, dar nu stiu care sunt acelea. Rar merg insa intr-un loc fara sa citesc despre el inainte, asta ca sa evit eventualele deziluzii.
Cum nu merg la asemenea restaurante unde se pare ca totul e perfect, am invatat sa nu ma supar pe amanunte gen atitudinea ospatarilor sau decor, altfel ar trebui sa tai de pe lista chiar resto-ul meu preferat din urbe, singurul pe care-l consider demn de a ma avea de clienta fidela. Hahhaha, e urat decorul, de-aia. Adica e atat de urat ca e "cute", data viitoare o sa fac o poza la tabloul cu elefantul brodat, ajurat si imbodobit cu paiete.

Ce daca ospatarii uita apa minerala sau vorbesc rastit cateodata, culmea e ca stiu ca ma iubesc, imi dau masa cea mai buna si-mi spun ce sa nu aleg din meniu, chit ca eu comand de cativa ani acelasi lucru. Plus ca daca au ei chef imi aduc la desert orez cu lapte si deasupra o capsuna invelita in cioco chiar daca nu vreau. Sau poate de-aia.

Ieri am ajuns la un presupus resto asa si pe dincolo, intr-un centru comercial de cinci stele. E "cel mai de cinci stele" la care am fost vreodata.
Desi merg des la belit ochii acolo, rar iau mai mult de-o cafea si-o praji la cafeneaua din colt. Cineva care se pricepe la restaurante (o cunostinta cu un blog cu specific unde casca multi gura) ne sugerase resto-ulul asta si-i explicase lui P unde e asezat. P n-a considerat necesar sa-i retina si numele, stia doar specificul si retinuse amplasarea, dintr-o poza. Am intrat pe partea opusa si ne-am oprit la terasa care arata ca cea descrisa. Eram noi doi, un invitat venit in vizita de la Montréal si Félix.

Abia ne-am asezat si cineva a venit cu un bol de apa rece pentru Félix. Ne-a adus si meniul. Am realizat atunci ca asta e un restaurant japonez si ca nu e cel cautat, dar am considerat ca e mana destinului si-am ramas.

Eu am comandat "Shake Ochazuke" (cica), adica somon cu orez, ciuperci-bureti (parca Pleurotus le zice, seamana cu buretii de copac de la noi de la tara), legume de sezon, alge si ceai verde preparat separat. In bol (asa era servit) se mai gaseau si niste frunzulite verzi interesante dpdv vizual, necunoscute mie, dar bune la gust. Peste somonul pe care se aflau cateva alge uscate trebuia sa torn ceaiul fierbinte pana totul devine "souppy", apoi sa mananc, m-a instruit ospatarul. Ma si mirasem ca mi-au adus doar lingura.
Baiii, sa stiti ca am mai fost in restouri japoneze, nu-s chiar de la tara, dar cred ca am luat mai intotdeauna sushi sau rulouri diverse cu legume. Sau daca nu, am mancat cu betele cu care stiu in sfarsit sa mananc. Cu lingura mancam supele.

P. a luat peste "rasfirat", un fel de sushi explodat, dar cu mult peste crud pana sa ti se aplece daca mananci rar ca noi peste, fara alta carne. Mai avea legume in castron si nu mai stiu ce, n-am avut chef sa gust, dar lui i-a placut.
Invitatul a luat "foie gras" cu orez, dupa ce s-a documentat ce contine, dar surpriza a fost dubla: 1) ca nu se astepta ca totul sa fie amestecat cu orezul intr-un bol din care nu se mai intelegea nimic, de unde trebuia sa manance ca si mine cu lingura si 2) sa fie asa gustos, in ciuda punctului 1).
In bolul invitatului se mai aflau legume (se pare), alge si un amestec de mirodenii numit "shichimi", cu piper, ardei iute, sesam, coaja de portocala, seminte de canepa si de mac.

Desert n-am luat, am luat doar cafea, dar erau niste boluri mari cu inghetata si fructe, o nebunie.
Bai copii, am visat  toata noaptea numai lucruri ciudate, am avut halucinatii pe bune, dar una peste alta a fost misto senzatia. Precizez ca m-am mai simtit asa dupa o anestezie totala cand se pare ca am fost tare distractiva, fara sa vreau, drogata fiind. Alte droguri nu am consumat nicidata, iar de la alcool dorm bustean, dupa ce rad ca proasta si atat.

Dimineata urmatoare ii povestisem lui P senzatia fara sa fac legatura, dar contrariata la maxim. Ajung apoi in sufragerie/bucatarie unde invitatul pregatise cafeaua. Nici nu m-a intrebat daca vreau si-a inceput: Baiiii, am visat toata noaptea numai chestii bizare... cred ca am avut si halucinatii. Se facea ca...

Mda, intrebarea e: ce sa fi fost? Sa fie de la bureti, sa fie de la semintele de mac? Semintele n-au fost in cantitate mare, deci nu cred... Sau poate de la alge, ca am avut amandoi.
Am de gand sa ma mai duc saptamana asta pana nu plecam la Montréal, dar totusi, voi ati auzit de asa ceva? Precizez ca nu exagerez in niciun fel. P n-a visat nimic, deci el n-a avut nimic in amestecul lui de peste crud si legume, doar noi in orezul nostru.

Tin sa precizez si ca terasa era plina ochi, desi era un pranz tarziu si ca cei mai multi nu pareau turisti. Multi pareau la pranzuri de afaceri. Cred si eu ca-ti impresionezi clientii asa, ahhaha.

Va tin la curent cu desfasurarea evenimentelor,  dar daca intre timp ajungeti la Miami, nu uitati: la restaurantul Makuto din Bal Harbour Shops (la nord de Miami Beach) se mananca cu vise. :)))
Bonus: totul a fost super proaspat si gustos, iar preturile mai mult decat OK, comparabile cu cele de la Montréal, dat fiind locul de super fitze. De botoxuri ma lipseam, dar poate sunt unii carora le plac.