joi, 9 noiembrie 2017

sunt plina de talent pe manutzele astea pana la coate

Haideti sa ma laud cu faptul ca am facut multe lucruri bune de cand nu ne-am mai vazut.
Ma inscrisesem de prin vara la un curs de bijuterii, ca toamna e deprimacioasa in general si cica e bine sa ai hobby-uri, zic specialistii. Si tot ei zic ca noiembrie e cea mai putin insorita luna a anului, deci trebuie ocupata cum se cuvine. Nu ma gandeam eu c-o sa ajung sa si fac ceva, dar uite ca nu e imposibil. Cursul e o data pe saptamana, cate 5 ore, de la 18 la 23. Nu credeam c-o sa rezist ritmului, dar e bestial, nici nu simti cum trece timpul. Atat de repede ca la primul curs am uitat sa replatesc stationarea si-am luat amenda, ho ho. Cu tot cu alarma pusa la telefon, ce credeti?

Proful e un bijutier cunoscut, un fel de inger cu o mie de maini si asistenta lui e tare draguta. Cursul e unul practic: ni se prezinta notiuni teoretice pe scurt, apoi se trece la prezentarea proiectului (la nivelul 1 sunt 5 proiecte) tot pe scurt si-n final la realizarea lui de catre noi. Fiecare proiect incepe dupa finalizarea celui precedent. Studentii sunt amestecati, vreo 7 nivele, in fiecare clasa. Unii au deveni ei insisi ingeri cu maini. Din cei 10 eu si o norvegianca suntem incepatoare, dar ea a mai lucrat cu o prietena, deci adevaratul profan sunt eu, dar ma stiti necomplexata. :)

Proiectele realizate pana acum au fost:

1. Verigheta plata cat de lata si ce marime vrem noi. A mea a iesit bestiala si exact marimea lui P care a dat pe spate de bucurie si-o poarta cu mare drag. Am inceput cu o placa pe care am indoit-o manual, am lipit-o, pilit-o, batut-o pe un suport special si polizat-o la sfarsit. Proiect supersimplu. Variatii pe aceeasi tema se pot face adaugand niste operatii in plus prin care se obtine bombarea la exterior si/sau interior, plus anumite modele/imprimeuri/texturi. Urmeaza la nivelul2.

2. Lant sau bratara cu zale ovale si rotunde (triunghiulare sau alte forme, dar cel putin doua diferite si cel putin 20 de zale), cu sau fara model. Eu am ales varianta aplatizata, convinsa fiind ca le fac la vreo presa, vazusem unele de model. Proful mi-a dat ciocanul in mana si mi-a zis ca pot sa le aplatizez cat vreau si sa fac exact modelul dorit. Pe bune? Hhahaha, nu credeam niciodata ca un simplu ciocan poate face minuni.
La proiectul asta am pornit de la bobite de argint pe care le-am turnat intr-un lingou/bara pe care am laminat-o, apoi tras in fire de cat de groase voiam noi. Eu am vrut zale groase de la inceput ca-mi casunase pe alea cu model(2mm) si sincera sa fiu mi-era lene sa fac firul mai subtire si mai lung ca la fiecare dublare a lungimii trebuia sa-l reincalzesc cu flacara pentru a-si pastra maleabilitatea, altfel risca sa faca fisuri.
Dupa tragerea in fir acesta a fost rasucit in jurul a doua andrele din plastic lipite una de alta cu scotch, obtanandu-se astfel arcul oval care a fost taiat pe lungime cu bomfaierul. Mda, ce credeati? Obtinem astfel minunatie de zale ovale care se lipesc, apoi se aplatizeaza.
Zalele rotunde as fi vrut sa fie mai mici, dar cu cat sunt mai mici cu atat mai greu de sudat si-am zis sa nu risc. Am sudat zalele rotunde la sfarsit, desi in mod normal ar fi fost sa le sudez invers, va las pe voi sa ghiciti de ce. :)))
Proful mi-a zis ca puteam sa fiu mai atenta la sudura, dar ca e totusi bine. Adevarul e ca mi-a fost lene sa le polizez cum trebuie dupa si facusem paietele de lipit cam mari desi mi se spusese ca nu e nevoie si ca toti facem greseala asta, dar ma stiti incapatanata. :)

3+4. Pandantiv si inel sculptate in ceara si turnate apoi prin metoda cerii pierdute. In ceara se sculpteaza pozitivul, adica  exact obiectul dorit care se muleaza in ghips unde se toarna in final metalul. Asta e si metoda utilizata la turnarea sculpturilor din bronz.
Nu credeam ca o sa-mi placa sa sculptez, am fost intotdeauna convinsa ca nu am talent. Nu ca acum cred altceva, dar imi place la nebunie sa ma joc cu ceara care e un fel de plastic moale, nu e chiar ceara de lumanari si care se sculpteaza bine cu freze mici, cutite de sculptat minuscule, pile, etc.
Obiectul trebuia sa fie unul 3D, nu doar placa. Greu al naibii sa te hotarasti la design. Eu am pornit de la ideea de a face ceva asimetric si oarecum abstract ca pandantif, ca daca gresesc se poate corecta usor.
Am pornit cu floarea lui Warhol in minte si-am experimentat un pic. A iesit chestia asta careia as vrea sa-i pun boabe de argint/aur in mijloc sau macar sa i-l oxidez. Sa vad dupa turnare. Suprafata am lasa-o special asa "rough". Rugoasa?
Spatele nu se vede, e golit, asta e cea mai mare smecherie, ca se goleste cu o freza si ideea e sa iei cat mai mult ca sa fie pandantivul usor, dar sa nu treci totusi dincolo.

Inelul e inspirat dupa un design cunoscut numit "diamond" si-mi place mie la nebunie dpdv conceptual, doar ca anoul la cel original e pe rotund, cu urme groase de cutit, pe cand al meu e plat (mai usor de facut) si urmele sunt de pila, dar foarte dragut totusi, pe asta abia astept sa-l torn. Am uitat sa-i fac poza la final, aici nu e chiar terminat, dar era aproape ora 23, deci da.

5. si nerealizat inca este un pandantif placa, ajurat. Adica un fel de cutiuta deschisa in spate, cu un model decupat. Asta chiar o sa fie ceva, ca nu ma omor dupa decuparea cu ferastraul si-n plus e destul de mic totul. Vom vedea.

Ei, nu-i asa ca-l talentata pentru o incepatoare? Si modesta cum ma stiti.















luni, 6 noiembrie 2017

Primarul care ne scrie poezii... sau cum inca luam suturi in cur

"Dernière publication ce soir, c'est promis.
J'ai eu un flash ce matin.
J'ai pensé aux bernaches, les oies sauvages, qui volent en «V» dans leurs migrations.
Aux bernaches qui chacune leur tour prennent la tête, pour une période de temps, puis laisse la place à une autre plus en forme et ainsi de suite.
Je me sens comme la bernache à qui c'est le tour de mener le groupe, de prendre le «lead», pour un bout.

Depuis 4 ans j'ai volé avec les autres, parfois à la traine mais plus souvent près de la tête. Je n'étais pas toujours d'accord avec la direction prise par le leader mais je l'ai respectée. J'ai travaillé pour le groupe, avec le groupe.
J'ai été chercher des victoires aussi des fois, j'ai réussi à changé le cap, les autres m'ont suivi. Des fois ça n'a pas fonctionné non plus.
En tout temps je l'ai fait en respectant les règles, mes collègues, les employés et surtout, mes concitoyens.
C'est à mon tour maintenant, avec mon expérience, mes idées et mon énergie, de prendre la tête.
Avec vous derrière moi pour me supporter, m'appuyer, car ça ne se fait pas tout seul.
Je désire travailler POUR VOUS, AVEC VOUS.
Pour un temps, puis laisser la place à quelqu'un d'autre...
C'est ça que j'avais envie de vous partager ce soir.
Vous trouverez un autre candidat à la mairie qui vous écrit de la poésie de même!
Bonne nuit, bonne semaine".

Dupa ce au epuizat toate promisiunile posibile si imposibile, candidatii nostri la primarie au inceput sa improvizeze. Ba unii ne-au spus si poezii.

Traducerea relativa:

"Ultima publicatie din seara asta, promit. Am avut un flash in dimineata asta. M-am gansit la pasarile acestea, gastele salbatice care zboara in V in migratia lor. La gastele care preiau una cate una controlul in fruntea grupului pentru o perioada de timp, lasand apoi locul alteia mai in forma si tot asa.
Ma simt ca o gasca careia i-a venit randul sa conduca grupul, sa fie in frunte, pentru un moment.
De 4 ani zbor in formatie, uneori mai in coada, dar de cele mai multe ori spre in fata. Nu am fost intotdeauna de acord cu directia indicata de lider, dar l-am urmat... bla, bla, bla".

Dupa ce s-a incheiat votul si primar a iesit candidatul babelor ca tinerii nu s-au dus la vot iar noi le-am separat pe-ale noastre ca fraierii intre primii 3 cei mai interesanti (au fost 6 candidati la primarie), am zis ca n-o fi dracul chiar asa de negru. Partea buna e ca am dat cu aia vechi afara, a ramas doar unul dintre ei.
In timp ce mai ca plangeau aia pe Forum si eu insami aveam palpitatii de nervi, am scris totusi un discurs incurajator-constipat: "Felicitari noilor alesi. Sa privim spre viitor, prieteni, acesta nu-i sfarsitul ci doar un pas inainte" - gandindu-ma evident la sutul in cur - si care evident ca a starnit hohote de ras.
Macar nu sunt pe dinafara, Marc candidatul meu a iesit pe locul doi, hahahah, ce consolare.
Si-am cunoscut oameni minunati, ma simt mai ceva ca la bunica in sat unde toata lumea cunostea pe toata lumea. Stim fiecare din ce gasca face parte: intelectualii de stanga/ visatorii de-a dreptul/ "tinerii" oameni de afaceri verzui, etc.
Cu parcul de caini nu stiu cum va ramane ca asta de-a fost ales e singurul care nu s-a pronuntat, adica mi-a zis mie intre 6 ochi c-o sa rezolve, ceea ce nu inseamna nimic. Am zis ca o sa facem poteca la primarie si-o sa radem de ei pe forum, altceva nu putem face. Oricum nu stiu daca v-am zis ca de aprobat s-a aprobat parcul, dar nu exact cum il vrem noi. Lupta e castigata doar pe jumatate, pi...a ma-sii, c-asa-i viata asta, o lupta continua. :)))))

In rest, aici au cazut frunzele ceea ce va doresc si d-voastra!

joi, 28 septembrie 2017

poza cu pesti

Erau atat de multe alge, ca nu puteam sa vaslesc decat la suprafata, iar cum caiacul asta e destul de slabut dpdv calitativ, zici ca vaslesc fara directie. Nu ca n-ar fi partial adevarat, stiam ca vreau sa merg intr-acolo, incercand in rastimp sa ocolesc si nu stiu ce pietre zarite in ultimul moment. Ma si vedeam cazuta in apa, cu parul padure.

Au fost niste zile foarte bune in care am profitat maxim de vremea calda, de apa limpede si timpul liber. Doar P a fost mancat la propriu de tantarii de pe mal in timp ce se juca cu drona, dar e si asta o alegere personala, aveam un cort contra tantarilor destul de mare in care a refuzat sa intre. 
Eu am ales caiacul, el tunsul ierbii. Apoi au venit la el alti baietei din vecini si s-au jucat toti cu jucaria, scarpanandu-se de tantari. :)))

Ma bate gandul sa amenajez un container ceva pe teren, pentru a putea dormi acolo, seara era tare greu sa ne desprindem de atmosfera. Bine ca ar merge si-un cort pentru inceput, daca nu mi-ar fi atat de frica de tantari si rasi (lynx) ale caror urme de pasi le-am vazut prin niste cotloane.
Pana una alta ne pregatim de iarna canadiana. Ceea ce nu stiu daca sa va doresc... :)

vineri, 18 august 2017

cb slang

Dupa 3+3 zile de ascultat prin statia CB radio ce zic camionagii pe soselele din US, am ajuns sa injur mai rau ca un birjar. Numai accentul nu-mi iese, ca toti au accent de sudisti, pe cand al meu e tot de .ro, fir-ar! P se tavaleste pe jos de ras.

Poate ca n-or fi ei spuma intelighentiei americanesti (de astia ma pot lipsi), dar au un simt al umorului doborator si o imaginatie debordanta a.i. sa descrie pe unde, cum si eventual in ce scop e ascunsa politia si nu numai.
Ceva de genul: "A bear cub into silver wrap is taking the pictures ..." care insemneaza radar amplasat intr-o masina argintie... in cutare loc.
"Ursii" sunt de multe feluri, trebuie sa cunosti diferenta dintre ei ca sa stii despre ce politie e vorba, ca una e un "baby bear", alta un "full grown bear"(politia statala/trooper) si cu totul altceva un "city kitty" (politia locala).

Altele misto: 
Fender Bender = crash/ accident
An organ donnor = motorbike
Pregnant Rollerskate = a Volkswagen Beetle
Suicide jockey" = a truck carrying explosives
Kojak With a Kodak- police officer with radar
Mistake On The Lake = Chicago/ Illinois and Cleveland/ Ohio
Si cea mai tare: Idiot Island= California; HAHAHAHHAAHHAHAHHAHAH

Discutiile lor sunt super haioase, mai ales cand stau in trafic 9, 10 ore pe zi si fara pilot automat ca ultima data, cand masina noastra cea noua, dupa ce aproape ca a condus singura o zi jumate (cu pilot automat asistat, mare fason, tzatzo!) a decis ca nu mai vrea sa-l activeze nici moarta si sa vezi apasare pe pedala de acceleratie pana ne-au sarit ochii din cap. Nu ca ar fi rigida pedala, e cea mai usor manevrabila masina pe care am conduso vreodata, dar incearca sa tii ritmul cu un trafic in care mai toti au pilot automat si unde e plin de camioane. :)