luni, 25 iunie 2018

valurile, vanturile...


Caut nume!
"Wokabout" nu e chiar unul "sexi", n'est-ce pas? :)

Tinand cont ca e vorba despre un O'day, ma gandeam la Happy.
In cursa mai intra unul propus de P, nu-l zic sa nu va influentez.
Astept sugestii care sa sune bine in franceza, engleza sau romana pentru care va foarte multumesc.

PS- Am trecut testul si luat permisul ce-mi da dreptul sa-l conduc. Mai trebuie doar sa invat cum. :))))







vineri, 8 iunie 2018

Trotinetaaa!!!

M-am trezit dis de dimineata cu-n zumzet si cautand biata albina prinsa inauntru. Mi-a luat ceva vreme sa inteleg ca ... bolizi.
Ma dusesem aseara la magazinul de trotinele sa-mi cumpar una, ma gandesc la asta de ani buni si taman ieri a venit momentul. Roz bombon nu aveau. Nici verzi. Iar eu nu mai puteam astepta.
Domnul de la casa mi-a zis ca cineva va fi fericit. I-am confirmat ca cineva este deja.

Cu unanimitate de voturi am hotarat sa inchidem biroul azi, conform zicalei: " nu-i musai sa faci azi ce poti lasa pe maine". Dealtfel P recunoaste ca primul lucru pe care l-a invatat de la mine a fost sa inceapa toate lucrurile importante cu o pauza.
Daca pauza e suficient de mare, nu-i necesar sa te mai apuci de-o parte dintre ele.

Am plecat deci la trotinit si la cules de flori de camp, dimineata tarziu. In pauze ne-am plimbat cu caiacul cu cainele Felix care detesta apa. Ohhh, a fost cam asa...
A trebuit sa plecam pe rand apoi, sa ne tihneasca. M-am lasat dusa de valuri in singuratate, am facut poze si filmulete cu pasari.
Ce pot sa va spun e ca nuferii au inmugurit si stau sa explodeze, ii pandesc cu coada ochiului de ceva vreme. O sa va dau de veste!
Albastrul e tot acolo.

Maine si poimaine am ceva de munca, dar nu ma plang ca printre altele merg la cursul de yoga cu trotineta. Va fi foarte palpitant. :)))
Astept cu interes sa se termine cursa de Formula 1 ca sa ma pot duce pe circuit cu Veta trotineta. Am de gand sa-i schimb rulmentii si sa-i aduc ceva imbunatatiri, cativa tineri scooter-isti din urbe imi dau sugestii.
Si ca sa nu uit, am inceput sa iau Glucosamina. Genunchii elastici cu chondroitina se tin. :)))

Voi ce mai faceti?



luni, 14 mai 2018

vara sanie

Chiar daca a venit primavara, pardesiul e gata pentru la toamna. In poza nu era, lipsea tivul si nici nu era calcat. Materialul il am de peste un an, l-am luat de la un magazin din zona St-Hubert de la Montréal, adica acolo unde se aprovizioneaza profesionistii, sunt zeci de magazine cu tesaturi mii, asta e lana cu casmir si putin sintetic, n-am luat ce era mai scump. Cum cei care vand sunt armeni, turci, greci, sa vedeti ce tocmeli si oferte de la prima aparitie, paream ca stiu despre ce e vorba, desi nu aveam habar. Adica stiu si eu ca tot omul ce e ala bumbac, lana, matase si ma feresc cat pot de sintetice, dar o sa vedeti mai jos ca nu tot ce zboara se mananca. Una e sa le cumperi, alta sa le lucrezi.
Mandria mea la pardesiu sunt buzunarele ascunse pe cusatura care nu se mai bataie (a se citi bâțâie) ca urechile de elefant de la pantalonii de trening facuti lui P, ci stau frumos prinse de partea din fata, pe langa ca sunt identice ca forma si amplasare. Iar cusatura e perfecta, nici nu zici ca sunt buzunare. O sa fac un post separat pentru tehnica asta de pus buzunare, e atat de simplu cand stii cum se face. Am cautat pe youtube si n-am gasit-o, e doar cea clasica.

Cu restul de material ramas din cei 3m am croit o fusta putin evazata, cu buzunare aplicate care e aproape gata mai putin buzunarele. Trebuie sa merg sa cumpar o ata de culoare potrivita pentru cusatura aparenta a buzunarelor. Cum am inceput sa scriu postul asta acum o saptamana, intre timp am terminat buzunarele la fusta, mai am tivul pe care nu m-am omorat sa-l termin, pana la toamna mai e.

M-am apucat intre timp sa fac o pereche de pantaloni de casa/pijama din vascoza - mare teapa (a se citi țeapa). Fibra asta "seminaturala", pe langa ca e poluanta, e si foarte greu de lucrat. Adica imposibil, aluneca sub masina in toate partile si materialul nu avanseaza sub piciorul masinii. Ce sa mai zic de tinut drept? Am uitat sa va spun ca eu am mania cusaturii drepte, adica ori desfac ce-am lucrat pana am cusatura perfecta, ori nu imbrac haina. Ati ghicit, desfac. :)

A trebuit azi sa ma duc sa caut un spray de apretat, se pare ca e singura modalitate de-a putea lucra vascoza subtire. Nici nu ma mir ca am luat-o asa ieftin (2$/m) de la niste designeri, e plin acolo unde am facut eu cursul de croitorie si vand ieftin tesaturile ramase, la sfarsit de linie. Citesc acum pe net ca fibra se si deformeaza, o sa fac deci pantalonii pijama, dar macar exersez pusul buzunarelor. Asta daca merge apretarea, daca nu ii fac fara buzunare, la mana, nu stiu.  :)))

PS- O sa pus si poza cu fusta, mi-e tare drag de ea. 
Voi ce mai spuneti nou?

vineri, 16 martie 2018

Zi de notat in "călindar"

Dupa lupte seculare care au durat 3 ani sau mai mult s-a adoptat in sfarsit rezolutia consiliului orasenesc cu unanimitate de voturi (baiii, UNANIMITATE) pentru construirea parcului de catei de la mine din oras exact pe locul cerut de cetateni si aproape in forma initiala (doar un pic mai mic, dar na, parca mai conteaza)?

Baiii copii, asta e o mare victorie, atunci cand am inceput sa ne batem cu ei si cu alti "cetateni de bine" aproape nimeni in afara de utilizatori si cativa visatori nu era de acord cu parcul, ba ne mai si tranteau in nas cu placere ca o sa interzica accesul cainilor in toata zona verde din imprejurimi care e un mare parc natural, de parca era normal sa ne trateze asa.
Am luptat pe baricade, m-am certat cu ei, le-am explicat cucoanelor de ce drepul lor de cetatean al acestui oras nu e mai important decat al meu si de ce acest drept imi e incalcat in clipa in care imi interzic accesul cu cainele in anumite locuri din oras.

M-am dus cu cainele la terasa la restaurantele din oras de-a dracului si i-am privit in ochi cand i-am intrebat daca ii deranjeaza ca la piciorul mesei mele, pe trotuar, sta un caine. I-am rugat sa-l priveasca. Nu pareau asa deranjati in persoana ca pe net, ba chiar din conra, hahahaha.
Am iesit in strada si-am strans 850 de semnaturi pentru parc. Am batut la usile vecinilor parcului si i-am intrebat care sunt instalatiile din oras pe care le frecventeaza, apoi le-am explicat de ce parcul asta e important pentru mine si altii si cum, pe langa el si biblioteca nu folosesc nimic special din ceea ce s-a construit/imbunatatit, dar cum platesc aceleasi taxe ca si ei. Le-am explicat ca pe langa dreptul de-a ma plimba nestingherita cu un caine oriunde in oras si dreptul de a folosi biblioteca nu le cer nimic. I-am intrebat cat de mult ii deranjeaza parcul, am notat raspunsurile si le-am transmis primariei, demoland astfel mitul: "cainii latra, vecinii sunt deranjati". Ia uite ca vecinii nu sunt chiar asa de deranjati!

Am contactat fiecare fost consilier in parte, plus pe fostul primar si le-am explicat de ce parcul asta e important pentru noi. Cand au incercat sa ne ofere un simulacru de parc in L in jurul unui teren de sport (auzi imbecilitate), le-am explicat ca e inacceptabil sa uite ca 850 cetateni au semnat pentru parc cu nume, prenume, adresa si email, ceea ce nu e de ici de colo. Au ignorat ce le-am spus, ba mi-au raspuns ca acceptam asta sau nimic. Fostul primar, inginer de meserie a zis in sedinta de consiliu ca doua dreptunghiuri sunt exact acelasi lucru cu un patrat. I-am reamintit de cateva ori in campanie (ca intre ingineri) de ce dpdv matematic dreptunghiurile lui asezate in L nu-s totuna cu patratul nostru, oricat le-ar trage de urechi.

In timpul campaniei pe care am organisat-o pe FB si la care n-au vrut initial sa participe toti, le-am reamintit toate discutiile noastre si mesajele transmise, cu probe scrise, caci se pare ca unii uitasera si ceea ce zisesera/promisesera, dovada ca-i durea undeva de cateteni. Baiii, zic, nu va uitati ca ne fac noua asa cu parcul de caini, maine o sa va trateze la fel si pe voi. :)

La o saptamana inainte de alegeri am facut un sondaj printre candidatii la postul de primar (6) si consilieri, am clasat raspunsurile in functie de "sunt de acord cu parcul"/ "nu sunt de acord" / "nu cunosc subiectul" si l-am trimis celor 850 persoane care semnasera petitia.

Totul a fost transparent 100%,  pe FB, am spus peste tot ca daca reusesc sa schimb punctul de vedere al primariei vis-à-vis de proprietarii de caini din oras si reusim sa avem parcul asta, sunt multumita. N-am mintit niciodata cu nimic, n-am denaturat adevarul, am repetat intocmai ceea ce oamenii au zis, n-am atacat personal pe nimeni, dar ideile le-am tocat marunt. Au fost ore de munca, timp pierdut si nervi, dar n-a fost in zadar.
N-am facut asta singura, am fost 3,4 care ne-am implicat cu adevarat de la inceput, dar cu timpul am strans de partea noastra tot mai multi. I-am invitat pe noii consilieri sa vada locul, le-am aratat arborii plantati de oameni de 40 de ani de cand folosesc parcul canin (oamenii au plantat arbori in memoria patrupedelor lor decedate, e o adevarata padurice la intrarea in parc), scaunele si mesele aduse de ei si instralate in acest loc, ba chiar si piscina de plastic pentru catei, atmosfera conviviala din acest parc unde in afara de proprietarii de caini nu e mai nimeni.
La singura intalnire cu actualul primar (care a durat 5 minute) i-am zis ca daca nu realizeaza ce inseamna acest parc pentru niste oameni care-l utilizeaza de 40 de ani, nu poate intelege nimic. S-a uitat la mine si m-a intrebat: sunteti convinsa? Vi se pare ca glumesc? Stiti de cand ma bat pentru parcul asta?  :)

Oh, da, aseara la sedinta de prezentare a amenajarii zonei verzi care implica si parcul canin am crezut ca visez, mai ales cand mi-a spus France ca l-au adoptat in unanimitate. Bai, nici macar o abtinere!
Voi va dati seama ca i-am convins pe toti?
Morala: daca explici cuiva ceva si repeti cu multa rabdare, pana la urma intelege. E doar o chestiune de timp si efort. :)

PS- Poza e dintr-un colt al parcului, asta e poza in care demonstram cat de departe sunt casele de parcul canin si ca e aproape imposibil ca vecinii sa fie deranjati. O sa fac poze parcului cand da iarba sa vedeti cat e de frumos.



vineri, 23 februarie 2018

sunt vagabond si sunt hoinar

nu fac doi bani de buzunar
avaramuuu
caci tatal meu e avocat
si tocmai el m-a condamnat,
avaramuuu,
aaaa  a a , avara Muuu
aaaa a a , catara Muuu!

Sau  cum a ajuns drama teacher la Bollywood.

Deci asta a fost titlul. Cam lung. Continutul articolului e scurt, ca n-avem timp. "Le simple" s-a dus la Bollywood si s-a imbracat exact ca Raj Kapoor cand s-a insurat cu fata aia, dupa ce l-a bagat la inchisoare omul ala care se presupunea ca era tac'su, ca asa e destinul unora, of, sa-i bage tac'su acolo unde n-ar intra in viata lor singuri si unde nu-s in stare sa se tie. Dar pana si murtul e mai bun decat cel viu, in cazul de fata.

PS- As fi putut sa va povestesc despre gafe majore de politica externa/economice/istorice, dar n-as sti de unde sa incep si un' sa termin. Puteti gasi asta in orice ziar. O sa zic doar ca omul simplu a tinut ieri un discurs in care a zis ca asa cum India isi aniverseaza cei nu stiu cati ani de existenta ca stat, tot asa si Canada a aniversat anul trecut 100 de ani de confederatie. Doar ca 100 de ani s-au aniversat fix acum 50 de ani, daca intelegeti unde bat.
Partea buna e ca ne prapadim de ras la ce bancuri circula pe net. Unul misto e ca n-are nevoie de frunza de artar, ca n-are ce acoperi. Nici de basca, as zice eu.

Sa ne 'veselim, deci!
Gapigeariamesomeneharisonapulitorinomatahalterahejaloilbaradbohitonaicizcllerozimohitonahiaaaaaaa
Hemehechetebehechetebahivasitemerahitepatatesateiatotidraciiiebatahamohotonahiihamerohatemejeheeee
aaaaaaaaa

vineri, 9 februarie 2018

that's so....

f...racking Half Timezone and transoceano-cronografic...

De parca am avea nevoie de ele. 
Dar macar respiratia e taiata. :)