luni, 25 aprilie 2011

pamant

o palma de pamant pe malul lacului. cu gard de nuiele impletite si cu parleaz. fara poarta. pe vremea aia n-aveai nevoie de porti, n-aveai nevoie de lanturi.
in deal izvorul, strajuit de nucul batran. nucul meu. iar apa e atat de rece si limpede.
scoate mainile din apa ca racesti, n-auzi? aud, cum nu, dar e atat de clara...

apoi de sus pana jos, aliniate, "siregele". dreptunghiuri perfecte, parca desenate cu rigla si echerul. in interiorul lor, plantate echidistant, rasadurile, masurate parca micrometric. Capatul fiecarui razor se deschide si se inchide cu sapa, lasand apa sa intre sau nu, dupa dorinta...
stiti ce gust au morcovii scosi din pamant, clatiti in apa rece, apoi mancati asa, acolo, la umbra nucului, intre doua "sapaligi"? sau sa musti dintr-o rosie cand inca mai pastrezi pe degete verdele vrejului?

rupe doar ce e copt, imi spune bunica, doar ardeiul galben, il punem pe gratar deseara, langa pui, il scoatem apoi in mujdei si aruncam peste toate o rosie pisata... vrei sa facem si-o mamaliga, rasturnata peste bucata de branza si taiata apoi cu ata?
vreau bunico, cum sa nu vreau...

17 comentarii :

  1. Ei, Doamne! Ce imagine la care sa zambaresc de dimineata!

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu am zambit cu ea la culcare... ina, tu ai mers la tara, la bunici, in copilarie? :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Copilaria ta are gust de rosie si ardei copti...a mea are gust de dude, de corcoduse, de mar Ionathan si de fragute...copilaria mea e ascunsa undeva in mine acolo unde mai aud inca o privighetoare ce te innebunea cantand in livada, in timp ce noi copii dormeam in fan mirosind roua, uitandu-ne la milioane de stele licarind pe cerul de noapte de vara...

    RăspundețiȘtergere
  4. sunt sigura ca daca nu as fi crescut la tara, in satul ala dintre dealuri, langa lac, ar fi trebuit sa ma mai nasc o data pentru a le trai pe toate si a-i cunoaste pe oamenii aia.

    quebecoisfier, ai mancat vreodata ciorba de loboda acrita cu corcoduse? :))

    RăspundețiȘtergere
  5. N-am copilarit la tara, am fost bebe de oras :)Dar mi-ar fi placut...

    RăspundețiȘtergere
  6. Daaa,dedicatie... merci :))))
    Corect, pt ce sa dam cu var?:)

    RăspundețiȘtergere
  7. tare fain textul acesta! :)
    vibreaza
    e ca o bucata de pamant care incepe sa tremure sub zvarcolirea semintelor...

    RăspundețiȘtergere
  8. merci, mosule, luni am stat toata ziua in gradina sa pregatesc terenul pentru plantat... o fi de la mirosul de pamant proaspat... :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Eu am crescut la tară, Cora! Ciorba de loboda sau de lobodubiu?:))

    RăspundețiȘtergere
  10. Frumoasa poveste Cora! Veri întregi am petrecut la tara, pe dealuri, la vie, la gârla... Mi-ai facut pofta sa mai povestesc ceva!

    RăspundețiȘtergere
  11. Semne-ar fi că locuiesc undeva
    la oraş, într-o stradă
    cu nume de haiduc de baladă.
    Dar nu sălăşluiesc la oraş,
    m-ar blestema pîrăul şi pomul.
    Felul meu dezminte zvonul.

    S-ar spune că lăcaşul îmi este
    într-un sat cu streşini de paie,
    cu nume de veche poveste.
    Dar nu locuiesc
    la sat şi-n nici o odaie.
    Locuiesc într-un cîntec de pasăre.

    (Blaga - Lacas)

    RăspundețiȘtergere
  12. Minunat scris. Si nu-ti mai spun cate amintiri ai trezit in mine.

    RăspundețiȘtergere
  13. mi-aluat1an local sa gasesc leustean. Acum de unde scot loboda?

    RăspundețiȘtergere
  14. nu poti sa iei din ro? nu ai voie?
    in Canada nu ai voie sa introduci seminte, plante, nimic ce poate fi plantat... dar leustenii mei cei 3 au dat anul asta unul are deja fo' 30cm. :)

    RăspundețiȘtergere