luni, 4 aprilie 2011

pasi marunti

Din cand in cand mai apare cate-un nou venit in departament(victima cum il numesc eu in gluma) si sefa mi-l da, zice ea ca sa ma ajute, dar in realitate e ca sa faca economie cu formarea. Stie ca dupa ce a iesit ala de la mine din birou e bun de pus la munca de unul singur. Defect profesional. :)

Imi amintesc prima ora de curs. Mi-o voi aminti mereu.
In cele 2 saptamani de activitate preliminare inceperii cursurilor facusem deja cunostinta cu colegii, vizitasem localurile scolii, etc.
Intalnirea cu laboranta a fost speciala. Era a doua, a treia zi de "activitate" in scoala. Eram inca ametita de evenimente, cu 3 luni in urma terminasem facultatea, peste o luma ma dusesem la concurs si peste alta luna luasem repartitia. Ma intrebam ce voi face eu acolo.

Ajungand mai devreme si neavand cheie asteptam langa usa lab-ului unde urma sa-mi desfasor mare parte din activitate. La un moment dat vine d-na Nutzi laboranta, sefa sefelor de laborator. Ma intreaba cam rastit ce fac acolo. Astept, ii raspund eu, ca nu am cheie. Ma intrebam daca puteti sa-mi deschideti si mie laboratorul.
Scoate cheile din buzunar, incepe sa faca un fel de cercuri cu bratele in aer, un dans de chei-zornaitoare, dar nu deschide.

Pe cine zici ca astepti, ma intreaba iar?
Pe doamna X, pe doamna Y, pe Nicoleta, colegele mele, adaug timid. Colegele tale? Ca doar n-ai fi noua profesoara? Hahaha, pai de ce nu spui asa, mama? Auzi, sa te las io sa astepti langa usa. Pai credeam ca esti eleva. Daca esti asa tanara. Intra, intra, o cafeluta iti face mama? Asa a inceput o colaborare ce a durat nu mai putin de 4 ani batuti pe muchie.

Iata-ma asadar imbracata, aranjata, de pregatita nu mai zic, in prima zi de scoala. Cateva festivitati urmate de intrarea la cursuri. Eu aveam ore cu clasa a 12-a, clasa de baieti, electricieni auto, jumatate fotbalisti.
Iau catalogul, habar nu aveam cum se pune o absenta, ultima data cand vazusem una era in dreptul numelui meu, cu ani in urma. :))

Cand sa intru in clasa, vad imbulzeala, camere de luat vederi, unul controla luminile, altul aranja cablurile. Dau sa ma intorc din usa, dar am o strafulgerare de inteligenta(v-am spus ca dimineata sunt inteligenta), bai astia pe mine ma astepata. Eu sunt vedeta, sa te tii!
Imi spune omu' cu camera ca doamna Nuzti le sugerase sa vina acolo ca e clasa luminoasa si profesoara tinerica. Doamna Nutziiiii....
Si-mi spune sa ies si apoi sa intru ca si cand as veni pentru prima data. Da' nu pot sa ma duc ca si cand n'as mai veni??? Nu...

Intru, pun catalogul pe catedra, ma prezint, le prezint materia, ce vom face impreuna anul respectiv, etc... incep sa le vorbesc despre lectie si pe masura ce le vorbeam oamenii cu cablurile se pierdeau undeva intr-un colt, eram doar eu si cu 30 de perechi de ochi atintiti.
Oamenii cu cablurile au plecat si la un momant dat inainte de a suna m-am oprit, i-am intrebat daca au nelamuriri si unul din ei, timid, ma intreaba cu vocea joasa: "Cum se cheama lectia?".

Uitasem titlul... :)

10 comentarii :

  1. o intamplare asemanatoare am trait si eu (ca martor) prin facultate; eram anul intai, prima saptamana; facusem cursurile in amfiteatru cu tot anul, vreo 100 de studenti in total si urma sa avem seminar de analiza matematica doar cu grupa; curiosii cascau ochii pe la usa in asteptarea celui/celei ce urma sa tina seminarul; plictisiti ca nu mai apare s-au retras unul cate unul in clasa; “ramai si tu pe aici si daca apare da-ne de sase” zice o fata unui tip cu parul valvoi si cu ochelari care se tine de usa; tipul nu pare insa sa-i asculte cererea, intra in clasa si se prezinta: “sunt icsulescu si cu mine veti face seminarul de analiza matematica”;
    care fie vorba intre noi au fost o monstruozitate… si cursul si seminarul… :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Toate doamnele Nutzi din Romania schimba destine:)
    E fain, mai povestesti?

    RăspundețiȘtergere
  3. Mosu, tare povestea ta. Eu nici parul valvoi nu-l aveam. Eram cam prea cuminte pe vremea aia. :)
    Analiza matematica... stii ce am urat mai tare decat asta??? Matematicile speciale. Asta pentru ca au fost inventate "special" ca sa ne omoare cu zile. :)

    Scaietina, da, da, d-na Nutzi decidea ce si cum pe la laboratoare, iti spun. Tare de treaba, d-na Nutzi. Mai povestesc, cum nu? Ma bucur ca-ti place.

    RăspundețiȘtergere
  4. eu ador seriile fourier, iar preferatele mele sint transformarile conforme:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Teribila, replica finala din "Unora le place jazzul", buna de tot. Da' daca te-ai apucat de povestit frumos, de ce nu o iei mai din urma, din liceu degzemplu?

    RăspundețiȘtergere
  6. care replica? nu-mi amintesc, e dupa amiaza si eu doar dimineata... stii. :))

    RăspundețiȘtergere
  7. "Nimeni nu-i perfect" când Jack Lemmon deghizat îi spune amorezului ca de fapt este barbat! Nu-ti mai aduci aminte?

    RăspundețiȘtergere
  8. nu stiu, care amorez? nici-un amorez... dar as putea sa fiu barbat. Da' nu sunt... :)
    Am si cativa martori muti pentru asta, ei doar citesc, nu comenteaza. :)

    RăspundețiȘtergere