miercuri, 20 aprilie 2011

ploi

V-am spus ca mi-a fugit inspiratia, dar am sentimentul ca nu s-a dus departe. Nu, n-are cum sa ajunga departe, ca e cam bleaga. Schioapata de-un picior si nici nu prea vede bine. Dar pe cat e de zanatica, pe atat e de ambitioasa...

Prietena C. m-a sunat mai saptamana trecuta. Vii la teatru, imi zice? Stii ca eu am abonament si am si o invitatie pe care o pot folosi pana in vara, nu vrei sa vii sa vezi... (nu-s ce piesa in engleza)??? Piesa era sambata seara si eu de obicei sambata fac ... nu fac nimic deosebit in afara de a merge la vreo plimbare sau la cate o expozitie/ preview la vreo licitatie, urmata de mancat la
restaurant din cand in cand, nici aia in fiecare sambata.
In rest, vin acasa si fie ne mai plimbam seara in jurul casei, fie stam cu nasul in cate-o carte/ pe net.
Am zis nu din comoditate pur si simplu. Trece viata pe langa noi si noi pastem...
Voi cand ati vazut o piesa de teatru ultima data?

Actorii,
Marin Sorescu

Cei mai dezinvolti - actorii!
Cu manecile suflecate
Cum stiu ei sa ne traiasca!
N-am vazut niciodata un sarut mai perfect
Ca al actorilor in actul trei,
Cind incep sentimentele sa se clarifice

Moartea lor pe scena e atat de naturala,
Incat, pe langa perfectiunea ei,
Cei de prin cimitire,
Mortii adevarati,
Morti tragic, odata pentru totdeauna,
Parca misca!

Iar noi, cei tepeni intr-o singura viata!
Nici macar pe-asta n-o stim trai.
Vorbim anapoda sau tacem ani in sir,
Penibil si inestetic
Si nu stim unde dracu sa ne tinem mainile.

8 comentarii :

  1. si eu sunt asa, adica comod; dar comoditatea asta e cel mai mare dusman al vietii, e inceputul ne-vietii; stam asa ca popandaii in mijlocul campului interactionand cu dejurimprejurul doar in cateva puncte, ca o masa schioapa si auzim daca e seara si liniste cum ne vajaie calea lactee pe langa ureche; si ajungem pe partea ailalta si nu stim dracu nici cum sa ne tinem mainile…
    cum bine ziceti (tu si amicu sorescu)…

    RăspundețiȘtergere
  2. La teatru - cand eram in bastinezia, acum 3 ani. Daca se pune teatrul infantil (ca sa-mi vad un prieten actor), acum vreo 2 ani juma...

    Cand am zis ultima oara "da" in ciuda comoditatii - nu-mi amintesc, cred ca luna trecuta ca parea sa nu se prelungeasca prea mult; dar si cat am tras de mine!

    RăspundețiȘtergere
  3. De ani si ani.

    Nu numai din comoditate; in mare parte, fiindca am devenit din ce in ce eu mai antisociala, massele mai insuportabile. Nu imi plac grupurile mari de oameni, nu imi plac necunoscutzii, sint imputzita - adica imi pute tot: cum vorbesc, cum se imbraca, cum vorbesc la celular in timpul spectacolului, remarcile imbecile pe care le fac, cum rid cind nu trebuie, etc., etc., vezi cazul de figura.
    Deja ca ii suport, rar, dar ii suport, la cinema; ca m'suffit.

    RăspundețiȘtergere
  4. mosu, el le zice, eu doar ma vait. :))

    nume - macar te-ai dus. biletul meu era gratuit. ca sa nu mai spun ca prietena mea a ajuns sa-mi cumpere bilete la diverse activitati(si mi le face cadou), numai ca sa ma scoata din casa. altfel...

    vera - stiu, dar te izolezi. ar trebui sa poti fi mai detasata ca tu iesi mult peste granita. zic...

    Partea penibila e ca eu ma plang ca mi-e dor de teatru(in ro mergeam des), dar aici merg rar spre deloc. Noroc cu cate un actor din ro care mai vine la Montreal, altfel... O sa incerc sa-mi schimb atitudinea.
    La mine e urat, ieri a plouat toata ziua, acum fulguieste... Cum naibii sa scrii posturi optimiste? :)))

    RăspundețiȘtergere
  5. Aoleu! si leusteanul? Ce face Ireversibilul? L-ai acoperit?

    RăspundețiȘtergere
  6. Ina, l-am pus in glastra pentru moment(vezi ca am facut si poza) si-i spun povesti zilnic, ii cant, astept sa iasa. Abia dupa il plantez in pamanat... la concurs particip, cum nu, am auzit eu undeva ca important e sa participi...:)

    RăspundețiȘtergere
  7. Mâinile se pot ţine în buzunare...sau pe aparatul de fotografiat...:)

    RăspundețiȘtergere
  8. he he se pot tine in multe feluri, dar nu cand e vorba de cei tepeni... :))

    RăspundețiȘtergere