duminică, 1 mai 2011

spiritual


Zi cu soare de te da afara din casa, drept care, cu ceasca de cafea in mana si inca in pijama, am iesit sa rad in soare, de dimineata. Dupa doza de cafeina si vitamina D in proportii potrivite, am declarat ziua una deosebita, motiv pentru care am hotarat ca azi sa nu fac nimic din ce nu-mi place.

Pe la 3 am fost la biserica din cartier, primaria a organizat o vizita ghidata a bisericii, cu ocazia zilelor artei contemporane a oraselului in care locuiesc.

Cu o arhitectura moderna incredibila, biserica a fost construita in 1967 de un predecesor al lui Le Corbusier si decorata impreuna cu doi din cei mai mari artisti ai vremii: sculptorul Charles Daudelin si pictorita Marcelle Ferron.

Am pasit in biserica timid si m-am facut mica, mica, strecurandu-ma pe langa zidurile din ciment brut si pe langa bancile largi, din lemn, ce pastrau aceleasi arcuiri tandre cu arcadele inalte. Totul fusese conceput parca de ingeri, la aceesi scara de masura. Fiecare obiect de cult in parte, de la sfesnice pana la vasul pentru botez, este din bronz si reprezinta o sculptura. Daudelin s-a intrecut pe sine.
Biserica este scaldata in lumina ce patrunde prin arcadele largi, din tavan. Situate pe un singur perete, giganticele vitralii ale lui Ferron o proiecteaza intr-un dans cuminte de culori in cele mai ascunse colturi.

Doamna care ne-a fost ghid, un artist ea insasi, i-a cunoscut pe cei care au construit minunea si ne-a vorbit cu pasiune despre fiecare. Am simtit ca-n dupa-amiaza asta de duminica ingerii au fost aproape.

Nota: nu am avut aparatul foto cu mine, dar ma voi intoarce cu siguranta. Ceea ce ma frapeaza inca de fiecare data cand merg in locuri de acest gen e respectul cu care oamenii isi trateaza artistii si cu care le ingrijesc operele. Nu am vazut nimic care sa fi fost adaugat/schimbat fata de mobilierul original, chit ca stilul "dépouillé" nu place tuturor...

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu