duminică, 7 august 2011

coincidente


P. o cumparase la LA, de la cineva care locuia in desert si care mai avea vreo 2 asemanatoare. Nu vazuse iarna si nici sarea de la marginea marii. Omul participa la curse si-si ingrijea masinile ca pe ochii din cap. Desi avea in jur de 15 ani, masina arata impecabil si motorul fusese refacut integral.
Cum P. tocmai era in perioada de mutare de la LA la Montreal si cum isi trimisese cu camionul toate lucrurile, a hotarat sa faca drumul inapoi cu masina, traversand US de la vest la est. Asta e genul de aventura pe care mi-ar placea sa o reluam si sa o lungim pe parcursul a vreo 3 saptamani. Intr-o zi...

La un moment dat P. hotaraste ca e timpul sa o rearanjeze, isi ia un rendez-vous peste vreo 5 luni la un vopsitor adevarat, cumpara o gramada de "maruntisuri": furtunele, garnituri, chiar si banda neagra originala care se lipeste pe usi. Insa la o analiza mai amanuntita am ajuns la concluzia ca ar fi timpul sa intoarcem pagina si sa cumparam alta masina, eventual cu 4 usi. Deci trebuia vanduta micuta, mai ales ca eu conduceam din joi in pasti, P. lucra acasa si nu se punea problema de a tine 2 masini in casa.

Intr-o vineri seara P. pune anuntul pe net si sambata dimineata(surpriza), ne suna un domn de la Quebec, vrea sa vina sa vada masina, de fapt vrea sa ne intalnim la Trois-Riviers, la jumatatea drumului pentru a o cumpara, daca masina e in starea in care zicem ca este. Io zic ca nu o ia, imi dau eu cu parerea si chiar mi se pare aiurea sa facem 150 km ca unul vrea sa vada masina. P. e convins ca da.

Pana la urma plecam, am apucat sa gasim in repezeala doar cateva din toate maruntisurile pe care voiam sa le oferim cumparatorului. Ajungem la TR, face omul o tura cu masina cu P, isi intreaba iubita daca-i place, negociaza putin, ne da banii pe care-i numar pe sub masa si-i indes in poseta, facem o hartie de mana, facem schimb de adrese, ne invita sa trecem pe la ei cand ajungel la Qc, o ia pe micuta si pleaca.
Acum hai sa descoperim un restaurant bun la Trois-Rivieres si sa ne plimbam putin prin centru, da' sa fii cu ochii pe mine, ca sunt pretioasa rau azi, zic, tinand cu amandoua mainile poseta.

Acum ceva vreme(3 ani mai tarziu de la prima pozna) am gasit acasa toate celelalte maruntisuri pe care le mai aveam si le-am pun pe net spre vanzare. Saptamana trecuta suna un tanar si peste cateva ore apare la usa, cu intentia de-a le cumpara. Eu sar la fereastra sa vad masina cu care venise, dar tanarul conducea un VW. Am cumparat o masina - zice el - veche de douaj' de ani, in stare f. buna si m-am hotarat sa o aranjez cu tata, care e mecanic auto. Ii lipsesc cateva maruntisuri si am vazut anuntul tau. E rosie, mai zice el, ar avea nevoie de o revopsire ca vopseaua e cam terna pe o parte, insa cu un "polisage" cred ca o mai poate duce cativa ani. Nu are un punct de rugina. Am cumparat-o de un mecanic auto de la Quebec, adauga el...

Fac pariu ca e terna pe partea dreapta, adauga P razand, apoi ne intindem la taclale cu tanarul inca vreo ora... Intr-un final pleaca cu o multime de daruri si cu cateva hartii gasite intre timp pentru a completa dosarul masinii. E fericit ca stie toata istoria masinii lui, care are aceeasi varsta cu el.

nota: poza am luat-o de aici.

4 comentarii :

  1. Asa se fac actele de vanzare-cumparare? Si plata cu cash? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. si eu m-am mirat cum cumparatorul s-a dus luni cu hartia aia de mana sa inscrie masina, apoi in 2,3 zile ne-a trimis dovada prin posta. e adevarat ca tara asta e departe de a fi una birocratica...

    cat despre plata, nu cred ca era mai linistitor daca ne scria un cec. si sa nu uitam totusi ca fiind o masina de 20 de ani, pretul era pe masura. hartiile au incaput dealtfel intr-o poseta nu prea mare. :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte faina povestea. Da' tu te pusesesi pe povestit si eu habar n-aveam, na, ca mi-e ciuda!

    RăspundețiȘtergere