marți, 16 august 2011

must

mie-mi canta greierii-n amintire, Mosule, purtandu-ma desculta pe ulita prafuita. miroase a tufe de pelin si-a tamaioasa data-n parg.
stiti cum e sa dormi toamna afara, in batatura, pe un brat de foi uscate de porumb peste care s-a asternut intr-o doara o cerga vargata de canepa, acoperita pana sub nas de patura de lana?

trebuie sa dormi in frunze de porumb, afara, pe pamant si sa lasi greierii sa-ti risipeasca temerile, imi spunea bunica.

mi-au intrat greierii in amintiri, bunico, si nu vor sa mai iasa...





4 comentarii :

  1. :) faine cuvinte...
    nu dupa geieri tanjesti tu si dupa cergi aruncate intr-o doara peste frunzele de porumb ci dupa alte vremi... duse...
    ca noi toti!
    prin lumea noua sunt greieri?

    RăspundețiȘtergere
  2. Chiar ma gandeam, tantari sunt, dar greierii n-am mai auzit de cand am plecat.

    RăspundețiȘtergere
  3. greierii canta la mine-n gradina exact ca aia de-atunci si chiar ma mir cum stiu sa cante la fel. :)) o fac parca in ciuda, sa ma "azvarle" in copilarie.

    neuro, in california i-or fi mancand serpii... :)

    RăspundețiȘtergere
  4. am corectat, scrisesem frunze de porumb in loc de foi... si nu-i totuna... :)

    RăspundețiȘtergere