marți, 9 august 2011

my wonderwall

Azi am fost in Outremont, unul din cartierele Montrealului in care ma duc relativ rar, dar intordeauna cu mare drag. De-a lungul strazii Laurier, pe o lungime de nu mai mult de un km gasesti tot ce-ti pofteste inima: galerii de arta, buticuri cu te miri ce (toate deosebite si care nu seamana cu cele din magazinele de serie din centru), restaurante "avec la fine cuisine" (de unul am aflat de la un prieten si astept sa il incerc), magazine naturiste si in care intri bolnav si iesi sanatos numai de la miros. Sau o fi invers? :)

Plecai eu mai devreme de la serviciu, ca sa am timp sa umblu creanga, ca stiam ca pe langa ce aveam de cumparat dintr-o galerie, mai trebuia sa am la dispozitie macar o ora jumate pentru gura-casca. Imi clatii eu ochii la vitrinele cu tzoale si n-o sa va vina sa credeti, dar nu intrai in nici un magazin, pe cuvantul meu. Decat intr-unul de pantofi, fara sa cumpar. Nici macar in ala de bijuterii de argint plin de frumuseti, ca sa nu mai spun ca patronul are un bun gust, e atat de chic imbracat si e atat de simpatic ca pana si P. il place. Ei bine, nu am intrat(acuma regret un pic). :)

Am intrat in schimb intr-unul naturist unde o duduie infasurata cu un voal si care se plictisea vrea sa se faca utila si ma intreaba ce vreau. Incepe sa-mi prezinte marfa, mai taifasuim, cumpar niste biscuiti, apoi imi da sa gust ciocolata cu crema de "gingembre" care cica e antidurere si antinumaistiuce. Iau o bucatica, o bag in gura, iam iam, ce buna... what de fck??? In timp ce eu ma inrosesc si ma intreb daca sa o scot din gura sau sa o inghit repede, ea imi spune ca e putin cam iute, dar e excelenta pentru digestie. Imi spune apoi ca nu e scumpa, de parca ar mai fi contat. Si ca mai au si alte sorturi si la doua, trei zile servesc altceva... s-o crezi tu ca ma mai prinzi pe-aici zic in gand si dau sa ies, abia nimerind usa. Iute, bai frate, ca ardeiul pisat al bunicii. Ca parca ala nu era bun la digestie...

Mai incolo intru intr-un alt magazin, de data asta de fructe uscate si alune. Cumpar eu cateva smochine(raman rezonabila, parol) si ma duc la casa. Tanti asta nu era plictisita, da' era ocupata rau. Statea cu nasul intr-un caiet si cauta de zor. In timp ce cauta, vorbea cu mine. Imi spunea ca nu gaseste pretul la nu stiu ce seminte si nu mai stiu ce. Eu asteptam cuminte sa-si ridice privirea si sa vada ca eu vreau doar sa platesc, nu vreau semintele ei... In cele din urma, vazand ca nu particip la conversatie, se opreste din cautat si ma priveste. Va jur ca am facut amandoua fatza aia mirata din desene animate. Oupps, zice ea rosie ca racul, buna ziua! Buna ziua, raspund eu! Mai doriti altceva, intreaba ea? Nu si imi pare rau ca nu ati gasit pretul la seminte, raspund si ne prapadim de ras. Ies.

Uneori avem nevoie de atat de putin ca sa ne simtim bine. Si ca sa-i facem pe altii, daca nu sa se simta mai bine, macar sa nu se simta mai rau. Ma duc sa-mi continui exercitiile de yoga. Afara ploua cu spume.

5 comentarii :

  1. As fi dublat sedinta de shopping in loc de yoga, ca-i mult mai relaxant ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mosu- si mai ales de aplicat. :)

    Neuro, pai n-auzi ca m-am abtinut cu greu? De ce crezi ca mi-am luat smochine? sa inec frustrarea. Apoi de ce crezi ca m-am apucat de yoga? Sa ard smochinele! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Domne, gasesc ca ai o aprosha a vietzii foarte bine gindita si executata. Chapeau. Io as fi cumparat fie un condur si o bratzarusha de argint, fie ceva argint si un parfumel, acolo, fie macar o muzika si semintze si fructe multiple, cu sentimentul (ca scuza) ca sint VIRTUOASA.
    Dta esti TARE!

    RăspundețiȘtergere
  4. vera, esti f. amabila... si io m-am simtit aproape perfecta si mi-a facut tare bine la "myself", da' nu e asa realitatea reala. Aia reala e ca cumpar in draci. Sa-ti spun un secret - tocmai imi venise de plata cartea de credit, intelegi??? Am lasat-o larg deschisa pe birou, cu o nota: Sa nu uiti, Darie! :)))

    RăspundețiȘtergere