vineri, 14 octombrie 2011

ahhh, poetii...

e frig si este ceata,
se-aude-n departare un macanit de rata,
e frig si se-nsereaza
si-a mea iubita ma triseaza...

astea erau niste versuri pe care mi le dedica primul meu fost posibil iubit, in urma cu cativa zeci de... hă hă hă multi ani. de ce posibil? pen'ca uitase sa-mi spuna si mie ca sentimentele-i sunt asa si pe dincolo, drept pentru care eu nu prea stiam. nici el nu era foarte sigur dar cica i-a spus fratele lui ca numai despre iubire poate fi vorba. pai si cum de l-am trisat? nu l-am trisat, da' cum ar fi fost sa scrie: e frig si se-nsereaza si-a mea iubita ma... scalpeaza, ma'nerveaza, ma streseaza???

muzica, maestre!

19 comentarii :

  1. :)) pa poate asa simtea el atunci, ca-l trisezi prin omitere, prin neimpartasire :))

    RăspundețiȘtergere
  2. hahha, prin omitere, da... dar stai sa vezi in stofa a doua... :)

    s-o caut, sa-i dau un telefon?
    ca sa-mi raspunda pe acelasi ton?
    nu, n-am s-o fac, nu ma-njosesc,
    mai bine tac si-ncerc sa nu o mai iubesc...

    RăspundețiȘtergere
  3. Râzi ingrato de amoarea lui! E grea chestia asta cu încercatu'!

    RăspundețiȘtergere
  4. lasa, nu-l mai plange, ca-n strofa a treia m-a parasit. si cica sa mai crezi de-astea cu povesti nemuritoare. :))))

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu zic si nu numai eu, vad ca si altcineva gângureste ceva, ca trebuia pus totul de la început si sa ne lasi pe noi, opinia publica, al treilea personaj din tragedia greaca, sa ne spunem parerea. Asa, cu tzârâita...

    RăspundețiȘtergere
  6. da... strofa a treia exprima lupta sufleteasca intre dragostea neimpartasita si orgoliul tanarului care este el orgolios, vedem bine. asadar eroul isi inabuse simtamintele si hotaraste s-o uite pe tanara care oricum avea marele avantaj ca habar nu avea. si ii trimite scrisoarea in care-i spune cat de mult a iubit-o, nerecunoscatoarea, dar ca gata, ajunge cu suferinta:

    adio deci iti spun simpatica fetita
    iti mai raman dator cu-o ultima dorinta
    pe drumul vietii de ne-om intalni
    un simplu buna si-ti voi multumi.

    FIN :)))

    RăspundețiȘtergere
  7. N-ai ce sa spui, e foarte draguta poezioara :D
    Si in trei strofe nu prea stufoase, iti trece in revista toate simtirile si gandurile ce l-au navalit...neexperimentat fiind, a clacat si a fugit :D Eterna pasiune, va dainui si va fi mentinuta prin acel buna de-o fi sa va intalniti, iar de asta va fi avand el grija :D

    RăspundețiȘtergere
  8. da, dupe-aia am plecat la liceu... :)))

    RăspundețiȘtergere
  9. atunci e un tip talentat, promitator - la 14 ani sa scrii asa versuri...

    RăspundețiȘtergere
  10. s-a facut contabil... nu ca ar fi ceva rau in a fi contabil. :))

    si eu eram "poieta" la un momend dat prin liceu... da' mi-a trecut. :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Aveam in liceu doi colegi foarte buni la mate. Unul era haios, s-a facut matematician si se pare ca-i merge bine, celalalt era sters (acum pe FB e tare activ), nimeni nu dadea doi bani pe el. Cand am terminat liceul si am facut un fel de carticica a clasei, cel mai misto text (o poezioara) a fost al astuia sters.
    A ajuns contabil :) La intalnirea de 10 ani inca o data nu s-a remarcat prin nimic :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Un lung poem de-al meu pentru o iubita "din epoca", acum vreo 40 de ani, se încheia asa:

    Iar dac-a mele versuri Malina nu-ti vor place
    Sa nu fii suparata, inima rea nu-ti face,
    Caci iata, sa ma ierti te rog cu tot frumosul
    Eu care-am scris aceasta, Dan V. misteriosul.

    Bine zicea bunicul meu, Dumnezeu sa-l ierte, "dragostea-i mai rea ca... enterita", ca sa folosim denumirea stiintifica.

    RăspundețiȘtergere
  13. hahahah, tare! io mai am unul, asta e chiar profund, e tare misto, sfarsitul e asa:

    "Si n-am sa-ti spun cat te-am iubit,
    imi fac din asta lege,
    si n-am sa-ti spun c-am suferit,
    oricum n-ai intelege..."

    din toate astea s-ar intelege ca am fost mare scorpie in tinerete, adevarul e insa trist, eram prea timida ca sa raspund la iubiri... :))

    RăspundețiȘtergere
  14. Cora, dar cum ai facut sa ti le amintesti? Le-ai invatat pe dinafara atat de bine la vremea lor de nu le-ai uitat pana azi? Ti-ai luat scrisorelele cu tine cand ai emigrat? Ti le-au adus/ trimis ai tai?

    RăspundețiȘtergere
  15. nu-mi place sa tin scrisorele, cred ca oricum nu mai am nimic in ro, i-am zis mamei sa arunce tot.

    disons ca nu mi s-au scris atatea poezii incat sa le uit... le-am retinut pur si simplu. o avea legatura cu faptul ca inca din copilarie citesc multa poezie astfel incat pe la adolescenta m-am trezit ca stiam Luceafarul eminescului pe dinafara... tot, tot. :))

    RăspundețiȘtergere
  16. P-ala l-am invatat si eu pt ca m-a provocat fratele meu :)
    In adolescenta stiam mult Blaga pe dinafara, gandeam in versurile lui si ce bine mi-era. Ar trebui sa-l reiau.

    RăspundețiȘtergere
  17. am și eu o contribuție (nu îmi aparține, dar ...):

    iubito, taci/plouă cu vaci/e-o atmosferă de mister/se-aud cum pică vacile din cer

    RăspundețiȘtergere
  18. hahhaha, nu ma pot abtine:
    cad boi si vaci, adulmecand pamantul,
    iubito taci si-apoi asculta-mi gandul...

    bine-ai venit, doctore! zici ca nu tu ai scris poezia?:)

    RăspundețiȘtergere