marți, 29 noiembrie 2011

divinul in arta

O seara obisnuita. Stam de vreo 3,4 ore in fata calculatorului, participand la o licitatie on line. Obiectele care ne intereseaza se vor striga la ore diferite si putem sti doar cu o mare aproximatie cand. Asadar lasam calculatotul pornit si incercam fie sa mestecam din cand in cand in vreo mancare(mie asta imi consuma stresul), fie sa citim(mie nu-mi iese), fie sa stam de vorba in timp ce tragem cu ochiul la desfasurarea "ostilitatilor" pe teren.

Timpurile in care stateam in sala cu un pahar de vin in mana, incercand sa ascundem emotia in spatele cartonului cu cifre, a trecut. Nu l-am mai vazut de mult pe prietenul meu mafiotul, cel care are 3 galerii de arta in buricul targului, unde preturile sunt exorbitante si unde nu e niciodata mai nimeni... care se pare ca a fost de multe ori subiect al unor acuzatii de supraevaluare(fondate sau nu), dar in ciuda a toate a scapat basma curata de fiecare data. Doar zambetul usor "grimasat" si felul in care te iscodeste cand ii pui o intrebare simpla, tradeaza o experienta bogata in profesia asta si nu numai...

Nu l-am vazut de mult pe domnul danez cu mustata si fata ciupita de varsat, colectionar de mobila moderna si bijuterii scandinave, care se aseaza intotdeauna in coltul cel mai umbros al salii si cu un calm de invidiat isi adjudeca fiecare item interesant. Vine rar la Montreal si prezenta lui indica intotdeauna prezenta obiectelor interesante. N-am sa uit niciodata oferta minunata pe care mi-a facut-o la o bratara si un colier pe care le vindea intr-un targ de antichitati montrealez, vazand cat de mult imi plac. Am refuzat-o cu regret. Proprietarul licitatiei il remarca si ii subliniaza fiecare reusita: "Tabloul nu a fost adjudecat de tanarul din primul rand, nici de domnul cu ochelari, nici de doamna din dreapta mea, ci de domnul cu mustata. Un cunoscator".

Uneori mi-e dor de atmosfera pestrita si chiar de "seful de trib", care e cel mai "alunecos" personaj pe care l-am vazut intr-o licitatie: "Doamnelor si domnilor, avem aici o pictura a celebrului X, de dimensiuni A/B, ulei pe panza, bla bla bla. Incepem la 2000. 2100 pentru doamna in rosu, 2200 domnul din colt, 2400 la telefon, 2500 si arata spre cer(semn ca e un bid fictiv, deci nu s-a atins inca rezerva), 2700 domnul cu mustata. Cine da mai mult? Haideti domnilor, la pretul asta il cumpar eu! 2900 la telefon, 3000 numarul 459, cine da mai mult? As you wish! 3200, 3400..." Francez pe deasupra.

E important de stiut ca spatiul unde se desfasoara licitatia e o biserica. Montrealezii sunt, fara sa-si doreasca dinadins, foarte glumeti(scrisesem spirituali dar nu vreau sa fie gresit interpretat). Repudiind biserica oprimatoare prin anii '60(o sa va povestesc alta data despre "La Révolution tranquille"), au fost destul de destepti incat sa nu intre cu buldozerele in cladiri si au preferat sa le schimbe destinatia celor care au pierdut "leur raison d'être". Unele au devenit teatre sau sali de spectacol, altele biblioteci sau muzee, altele condouri. Multe sunt inca lacasuri de cult, ceea ce nu e rau, mai ales daca au si enoriasi.

Deci nu mint daca spun ca merg regulat la biserica(desi acum doar la preview-uri) si ca acolo, cu un pahar de vin in mana, ma simt excelent. :))

Asa mi-a venit idee sa propun bisericii ortodoxe sa schimbe "pe ici pe colo prin partile esentiale" lucrurile(ca ea poate schimba multe, se pare) si in loc sa intram in biserica si sa ingenunchem(eventual sa stam cu genunchii pe coji de nuca), sa putem sta domnule cu prescura intr-o mana si cu vinul de grijanie in cealalta, discutand relaxat despre divinitate. Sa vedeti cum am deveni mai buni cu totii si cum nu l-am mai uita pe dumnezeu sub scaun, la iesirea din biserica, dupa impartasanie.

Ceea ce, evident, va doresc si dumneavoastra!

11 comentarii :

  1. Si totusi mafiotul cu sala goala, din ce traieste?

    RăspundețiȘtergere
  2. Mosu, la "biserica" la care ma duc eu dau vin sec si bun, de obicei, ca' partea casei de licitatie e de 20% peste suma licitata... adica la un calcul sumar, la prima suta de dolari "investiti" ai platit nu un pahar, ci toata sticla. :))

    la biserica la noi e vin de-ala strans de la pomeni, amestecat... sau cel putin asa era pe vremuri, acuma s-o fi mai schimband treaba, or dona politicienii de pe podgoriile proprii. :))

    RăspundețiȘtergere
  3. la biserica la noi = biserica ortodoxa de unde o sa fiu eu excomunicata la un momet dat :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Dan, domnul cu cele 3 galerii? Eu nu ma intreb din ce traieste, eu ma intreb din ce-si plateste cele 3 chirii? :))

    Probabil practica vreo profesie "onorabila"(gluma) la timp partial sau poate mai prinde cate-un turist care habar nu are de preturi... da' nu stiu cati turisti ar cumpara in vacanta picturi de zeci de mii... Habar nu am, oricum sunt speculatii personale, ce stiu eu... :)

    RăspundețiȘtergere
  5. danezul cu mustata e cumva si ras in cap?:)

    RăspundețiȘtergere
  6. ras in cap si cu cercel in nas. :))

    nu... e un domn inalt si f. slab, cu mustata stufoasa, par carunt si ochi patrunzatori, dar calzi. Nu vorbeste mult, dar bine... genul de om cu care nu te saturi sa stai de vorba.
    Calatoreste peste tot in lume si aduna piese de colectie rare. M-a uimit cu modestia cu care vorbeste despre obiectele lui, care eclipseaza de obicei totul in jur. Un DOMN. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Modernitatea e o surpriza continua. Citisem la un moment dat niste articole alarmiste cum ca se golesc bisericile la Montreal. Apoi am vazut filmul acela... "Invaziile Barbare" parca, si o doamna curator cerceteaza la un moment dat un depozit de obiecte bisericesti destinate vinzarii. Dar nu gaseste nimic care sa para de valoare. Chiar asa sa fie? :(

    RăspundețiȘtergere
  8. despre ce fel de golire a bisericilor vorbesti? de enoriasi? daca da, asta s-a facut asa cum am mai spus prin anii '60 in timpul "la revolution tranquille"(mi se pare o perioada fascinanta in arta in quebec).

    daca te referi la obiecte, atunci e bine de stiut ca exista multe biserici la montreal(in Quebec) care sunt pietre rare ale arhitecturii moderne, cum e de ex. biserica din cartierul meu si nu numai. Ei bine, sunt pline de obiecte de valoare artistica certa.
    O alta e L'oratoire St-Joseph, care desi are o arhitectura neo-clasica cu ceva influente romane/italiene(domul), are interiorul modernist si aproape toate obiectele sunt moderniste, evident. Am multe poze cu oratoriul, cred ca o sa scriu un post despre, ca daca e vorba despre arhitectura/design/arta, cu greu ma opresc, dupa ce ma pornesc. :))

    O singura idee si gata, zeci de ani, in Montreal a existat o lege care obliga ca orice constructie ridicata din bugetul statului sa aiba 10% din valoare alocata artei. La fiecare milion de dolari, se cheltuia o suta de mii pentru arta... ceea ce incurajeaza al naibii pe creatori... :))

    RăspundețiȘtergere
  9. Sa inteleg ca legea cu pricina nu mai este valabila in prezent? Fiindca daca legea inca exista explica in mod direct noua arta contemporana care poate fi orice atita vreme cit epuizeaza acel 10 % din buget. /:)

    RăspundețiȘtergere
  10. sincera sa fiu, nu stiu daca mai e in vigoare, am doar senzatia ca nu, de fapt nici nu prea se mai construieste cum se construia in anii '60, '70(pe timpul unei guvernari de f. stanga). :)

    exista insa alte legi care ajuta indirect arta, de ex. companiile pot investi in arta si au retur de impozit pe investitie si in plus isi pot amortiza in cativa ani o buna parte din investitie. zilele trecute discutam despre asta cu un domn galerist cu o experienta de 30 de ani in domeniu... imi spunea ca e o bizarerie ca aceste companii isi pot recupera de la stat pana la 40, 50% din valoarea tabloului si ca nicaieri altundeva in lume nu e posibil asta.
    Aici toate companiile mari (si nu numai) au colectii de arta serioase, ceea ce e bine pentru piata si pentru artisti. Cu conditia ca arta lor sa fie vandabila. Nu sunt sigura insa ca e cazul cu instalatiile... ma rog, cu unele din ele... :)

    RăspundețiȘtergere