vineri, 25 noiembrie 2011

intortocheate strazi

De-a lungul vietii mi s-a intamplat de cateva ori sa iau decizii importante si total neasteptate pentru cei din jur, insa firesti si logice pentru mine. Adica de fiecare data a aparut un amanunt aparent insignifiant si a schimbat cursul evenimentelor. Dar eu stiu ca amanuntul nu era insignifiant si mai ales ca venea de fiecare data in clipa in care inertia incepea sa mi se astearna frumos inainte.

Asa m-am hotarat brusc sa plec din Ro si tot asa am luat alte decizii serioase de natura personala. Culmea e ca aproape de fiecare data "stiam" ca am o sansa unica de a schimba ceva, fara sa am vreo certitudine sau vreo garantie ca schimbarea va fi pozitiva. Doar puternica senzatie ca nu trebuie sa pierd sansa. Si de fiecare data trebuia sa renunt la ceva palpabil, concret, la acea "vrabie din mana" din celebra zicere.

Tocmai de-aia, vazute din afara, deciziile mele pareau alandala. Si poate ca si erau. Dar atata timp cat eu eram ok cu ele si ma afectau in mare masura doar pe mine, nu ma interesa. Asa cum spunea mai deunazi un prieten, suntem oricum singuri pana la coada. :)

A, si mai e ceva. P e uimit de cum iau decizii in ceea ce-i priveste pe cei din jur. Pot sa fiu ingerul din cer, adica sa te iau de pe strada, sa te bag in casa si sa impart totul cu tine(intelegeti esenta, sa nu exageram) sau sa fiu de o politete rece si atat si asta sa nu se schimbe nici dupa ani de cand ne cunoastem. Primele 5 minute sunt suficiente ca sa-mi dau seama daca avem sau nu ceva in comun, ca despre asta e vorba.

Voua vi s-a intamplat sa aveti vreodata senzatii de "déjà vu", sa va lasati ghidati de instinct cand luati decizii importante sau sunteti 100% cerebrali? Cum faceti daca sunteti la o rascruce de drumuri si nu puteti cantari logic avantaje versus dezavantaje?

In ceea ce priveste "déjà vu-ul", mentionez ca mi se intampla asta fara medicamente si nici nu stiu sa sufar de breo boala psihica(declarata), asta ca sa eliminam partea de "illness" sau "drugs" din ecuatie. :))

21 de comentarii :

  1. eu fac liste imaginare cu pro si contra, pentru ca mi-e lene sa scriu, dar fac o analiza cerebrala elaborata, dupa care decid in functie de intuitie. La baza pun doua situatii alese in mod cerebral, deoarece, ca si tine, mereu am avut probleme cu 'pasarea din mana', apoi decid dupa cum simt.
    Cand sovai in alegere, nu pot sa dorm din cauza indeciziei, cand 'ceva' ma retine, aman sa decid. Pentru ca trebuie sa ma simt confortabil in momentul deciziei, trebuie sa simt 'ca aleg bine', chiar daca nu am certitudini in directia pe care am ales-o.
    Ce sa zic, pana acum nu am gresit. S-a dovedit ca am facut alegeri bune, iar ceea ce n-am ales atunci cand am sovait si am renuntat, s-au adeverit in timp ca ar fi fost alegeri proaste.
    Vai cat ti-am scris, poate tocmai de aceea ca sunt intr-un proces de acest fel :)) probabil mi-am scris tot mie.

    RăspundețiȘtergere
  2. aici sunt doua aspecte diferite;
    exista situatii care evolueza in timp; cum ar fi dorinta de a-ti schimba jobul sau biblioteca sau dorinta de a face un copil; in cazurile astea am niste sertarase unde tot depozitez mai mult sau mai putin voluntar "atingeri" si cand se coace treaba lucrurile imi sunt deja clare caci am dosarele cu + si cu - gata elaborate; atunci mi se intampla ca si tie, dintr-un nimic iau o decizie mare; dar in spate am argumente; celor din jur li se pare insa cel putin ciudat "ia uite si la asta, i s-a spart un geam si vrea sa vanda casa"...
    cand e vorba insa ca schimbarile sa dea navala peste mine, eee... aici e cu totul altceva; daca sunt pus in situatia sa iau decizii majore repede ma cam fastacesc... nu ca n-as nimeri-o repede pe cea potrivita dar fiindca raman mereu cu teama ca poate n-am facut alegerea cea mai buna; asa ca oscilez dstul de mult si cum spune si cleo ma cam zvarcol in asternut...
    uite de exemplu, mai spunem eu pe blog undeva, sunt cel mai prost cumparator de rosii; da, da, fiindca nu reusesc sa ma decid; cand ajung in piata si le vad pe toate la fel de aratoase si cu acelasi pret rotunde, frumoase, cu aspect de plastic bine finisat nu stiu de unde sa iau mai degraba; asa ca de cele mai multe ori vin acasa cu cele mai urate si cele mai scumpe de la vreo batranica amarata ce vinde pe treptele pietii...

    RăspundețiȘtergere
  3. Ultima data cand am fost 100% sigura/impacata cu decizia a fost la admitere la facultate. Dar am o scuza buna-aveam 18 ani pe atunci.

    RăspundețiȘtergere
  4. Important este ca tu sa te simti impacat cu tine insuti in urma deciziei. Restul sunt detalii... :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Când trebuie sa iau o decizie astept sa treaca o noapte si totul devine mai clar.

    RăspundețiȘtergere
  6. lektor, sa te crez, sa nu te crez... :)

    cleo: "fac o analiza cerebrala elaborata, dupa care decid in functie de intuitie".

    adica analiza o faci mai mult ca sa-ti linistesti constiinta, he he. sau poate se petrec acolo in creier niste conexiuni intre emisfera gandirii rationale si aia cu intuitia de care habar nu avem. oricum nu prea avem habar de mare lucru in ceea ce-l priveste pe creier. parerea mea. chiar, ce-o fi aia intuitie? :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Mosu- hahaha, exact asa cu geamul. si cu rosiile tot asa. azi am fost singura intr-un centru comercial si mi-au placut la nebunie o pereche de pantaloni, dar n-am reusit sa ma horatasc la culoare si a trebuit sa ma intorc cu P ca sa-mi spuna ce crede. daca era e chestie mai importanta as fi luat decizia si singura. :))

    RăspundețiȘtergere
  8. Neuroanchiloza - sa inteleg ca de la admiterea la facultate ai luat decizii nesatisfacatoare sau ai devenit mult prea greu de multumit? :)

    Claudiu - dar tu, tu cum iei deciziile importante, esti cerebral prin excelenta sau te bazezi si pe fler? sigur ca nu esti obligat sa ne spui...:)

    RăspundețiȘtergere
  9. Dan, aceeasi intrebare cu a lui Claudiu, vreau doar sa-mi verific banuiala.:)

    RăspundețiȘtergere
  10. :) nu, altfel...intai analizez bine ce pasare am in mana, ce pasare vad pe gard. Care sunt partile bune ale pasarii din mana, de asemenea partile rele; la fel si pentru pasarea de pe gard. Constientizez cele doua optiuni.Punct.
    Apoi pun totul la o parte si-mi intreb interiorul daca e bine pentru mine sa las pasarea din mana si s-o aleg pe cea care pare frumoasa, dar nu sunt sigura ca asa va ramane, de pe gard.
    Si intuitia va fi acel sentiment pe care il am si care se manifesta cu atat mai puternic cu cat este mai indepartat de ratiune, si care ma face sa ma simt 'curata'/limpede/linistita cu imaginea clara a propriei alegeri.
    Intuitia mai este si cea care se manifesta tot mai putin, pana la deloc, daca nu asculti de ea si o tii extrem de aproape de ratiune. Iar ca sa ajungi la ea, trebuie sa dai, ca la ceapa, multe foi deoparte, pentru ca este miezul, inima cepei.
    Parerea mea! :))

    RăspundețiȘtergere
  11. E o problema delicata alegerea, adica mai degraba calea alegerii... daca implica intuitia dar apare si senzatia de "deja-vu" atunci, pentru mine, nu e in regula: am sentimentul ca lucrurile s-au mai intimplat la fel, ceea ce inseamna ca ma invirt in cerc. In ce priveste ratiunea as putea spune ca o las mai mult ca o masuratoare secundara, daca e in acord cu instinctul atunci e drumul bun.
    In mod cert, ori de cite ori ma straduiesc sa lucrez cu mare atentie o imagine, rezultatul e oarecum intepenit. Dar daca un gest neatent rastoarna cana cu ceai peste imagine, aceasta prinde viata dintr-o data... evident, nu functioneaza daca rasturnam cana intentionat!
    Asta imi dovedeste ca dincolo de instinct sau ratiune exista mereu in prezenta noastra un tip special de "accidente" fericite fara de care totul ar fi atit de searbad. ;)

    RăspundețiȘtergere
  12. Cora: pai in general pe analiza, dar la final - daca analiza nu e edificatoare - pe fler.

    Si mai trebuie ca, inainte de toate, sa nu existe dileme/impedimente morale majore... :)

    RăspundețiȘtergere
  13. depinde de situatie, depinde de varsta.
    Cand eram mai tanara si mai frageda, luam si decizii rapide. Unele insa le-am analizat si ras-analizat pe toate fetele.

    Exemplul tau cu pantalonii si culoarea e super: depinde din ce ai de ales, depinde daca mai ai pantaloni acasa, si mai ales, depinde de faptul ca stii ca ii gasesti si miine/alta data/in alta parte.
    (cei mai buni pantaloni cumparati de mine, au fost cand anteriorii erau rupti in fund, si aveam de stat la birou o zi intreaga)

    RăspundețiȘtergere
  14. vale - "In mod cert, ori de cite ori ma straduiesc sa lucrez cu mare atentie o imagine, rezultatul e oarecum intepenit"

    Ce-mi place asta! Dar instictul l-ai sondat indeajuns? Nu stiu daca cunosti miscarea automatistilor care a revolutionat artele in Canada(Quebec) si nu numai. Cu radacini in "surrealisme", automatistii au schimbat complet ideea de arta, simplificand-o pana aproape de esenta, lasandu-si simturile sa lucreze pentru ei. Se spune ca unii chiar se legau la ochi in timp ce lucrau... :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Vale - uitasem, exista oarecare similitudini intre automatisti si abstract expresionistii americani care si ei mi se par extraordinari.

    RăspundețiȘtergere
  16. Claudiu, merci, deci nu sunt chiar bizaroida. :))

    RăspundețiȘtergere
  17. arakelian - of, of, pantalonii aia ii vazusem in urma cu cateva luni la Montreal, dar pretul mi se paruse indecent. I-am gasit la Miami cu vreo 30% mai ieftin... stiam ca nu trebuie sa-i ratez da' era importanta culoarea, la cat sunt totusi de scumpi... :))

    Cele mai complicate alegeri in materie de haine le-am facut in perioada cand trebuia sa asortez haine ieftine dar relativ de calitate gasite cu greu, cu accesorii second-hand, pe vremea cand eram tanara profesoara in patria muma... ce mai amintiri placute. :)

    RăspundețiȘtergere
  18. Nu stiu, e ceva pe care nu-l controlez. Daca e vorba de fleacuri evident actioneaza flerul. Dar uneori ceva îmi spune sa nu ma grabesc si atunci mai stau. Ultima data am stat patru ani...

    RăspundețiȘtergere
  19. sper ca nu mai depindea si altcineva de decizia ta... aia care a venit dupa 4 ani. :)

    RăspundețiȘtergere