miercuri, 30 noiembrie 2011

patria

Mi-am amintit cuvintele lui Cioran: "Nu locuim intr-o tara, locuim intr-o limba".

Intrasem intr-un café nu deparde de plaja, la Miami Beach. Stand la coada sa-mi iau lichidul magic aducator de fericire instantanee, vorbeam cu P in franceza(in engleza nu vorbim decat daca injuram sau facem misto). Luam cafeaua, maslinuta, grisinuta si ne asezam la masa. La un moment dat apare chelnerul care incepe sa curete fix masa noastra si numai pe-a noastra. Ne intreaba in engleza, apoi repede in franceza ce poate lua si ce poate lasa pe masa cam incarcata. Ne auzise sporovaind in franceza. Apoi ne intreaba de unde suntem, zicand ca el e din... un oras francez de care n-am auzit. Aaaa, am zis, nestiind ce altceva sa zic si nevrand sa-i spun ca habar nu am de orasul lui. Am inteles ca voise doar sa fie amabil si ca-i era probabil dor sa vorbeasca in limba materna. La plecare, ne-am luat la revedere, ca vechi prieteni.


Intr-un restaurant, alt chelner imi vorbeste in italiana. Ii spun ca nu inteleg, se arata mirat, sper sa fi fost serios mirat, ca e al doilea in US care crede ca-s italianca si mi-e drag, la Montreal mai toti ma saluta cu HOLA. N-as putea sa spun de ce, dar nu-mi place sa fiu considerata latino-amricanca.

Alta data eram intr-un Il fornaio undeva la LA, intr-o seara de decembrie, ianuarie, si era putin racoare(ca iarna nu-i ca vara, nici chiar la LA, pe cuvant). Eram singurii de pe terasa, proaspat aterizati de la -25 cu vant. Cum eu comandasem in plus polenta(mamaliga), era clar ca nu suntem de-ai locului, ci martieni.

La un moment dat apare un domn imbracat impecabil, ne da buna seara si incepe sa vorbeasca cu noi in italiana. Ii spunem ca nu vorbim limba, dar ca ne-ar placea. Se arata mirat ca nu sunt italianca, ceea ce m-a flatat pana la radacina firului de par, cum va spusei deja. Apoi o trimite pe una din fete, o simpatica, romanca, sa vorbeasca cu mine.
Cam jenata, vine sa dea buna seara, spune ca a trimis-o sefu' ca converseze in propria-i limba si ca poate sa stea cat vrea. Isi cere inutile scuze pentru sef, care e cam excentric... italian, deh. Palavragim in romaneste sub ochii mirati ai lui P, o mai dam pe engleza pentru el, da' el zice politicos ca lasa ca nu e cazu' si sfarsim tot in romaneste. Pana la urma cat sa si vorbesti si mai ales despre ce?

Pare ciudat, dar conversatia aia cu o necunoscuta, fie ea si de 5 minute, la capatul pamantului, dar in romaneste, a avut incarcatura. Si ne-ntoarcem iarasi la gandul meu: "Nu locuim intr-o patrie, locuim intr-o limba. Patria asta este si nimic altceva".(E. Cioran, citat din memorie).

La multi ani, oriunde v-ati afla!

15 comentarii :

  1. apropo de citatul din cioran: in una din limbile mele ploua cam prea des:))

    la multi ani!

    RăspundețiȘtergere
  2. La multi ani!
    frumos din partea patronului italian.

    RăspundețiȘtergere
  3. La multi ani si voua!

    Lektore, si bate-un vant dinspre nord cate-odata, ca-mi vine sa ma mut intr-un dialect cu plaja... :)

    arakelian - si mai frumos era sa vina cu o sticla de vin din partea casei :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Mie mi s-a intamplat ceva similar in Franta, pe cand eram student. Eram la restaurantul studentesc (cam speriat, ca eram doar de cateva zile in Franta) si o doamna (de la casa parca) se uita la legitimatia mea si spune: "Claudio s.a.m.d.". Era italianca si parea la fel de bucuroasa ca si cum ar fi intalnit un compatriot...

    Aaaa... la multi ani!

    RăspundețiȘtergere
  5. Si mai am o poveste: abia ma imprietenisem cu sotia si mergea intr-o dupa amiaza acasa la ea (statea la bloc). Cand ne pregateam sa intram in scara, m-a sunat un prieten francez si a inceput o conversatie de cateva minute, in timp ce urcam scara. S-a raspandit imediat zvonul ca Mihaela (sotia) are un prieten canadian, legenda care a durat cateva saptamani bune...

    RăspundețiȘtergere
  6. Asta pen' ca peretii au urechi ascutite in Romania. :))

    Claudiu, probabil ceva din accentul nostru in franceza are ceva din italiana, desi eu una credeam ca mai degraba din rusa.
    Ca sa-mi fac placere imi spuneam ca asemanarea vine si din stilul vestimentar, he he.

    RăspundețiȘtergere
  7. Cora: asta imi aminteste pe o colega din Roman, care vorbea o franceza cu accent moldovenesc... :)

    RăspundețiȘtergere
  8. La multi ani! Petrecusi bine?
    "La patria no siempre tiene cuerpo pero no hay duda de que tiene alma" Benedetti)

    RăspundețiȘtergere
  9. Pai, tzi-ai luat, ca erai terasata dupa conced. Te intzeleg la perfectziune...

    E adevarat ca, in franceza, romanii au un pic de 'accent italian'. Dar numai pentru strainii care nu vorbesc italiana.

    Prima data cind am fost la NY, eram la boucher cu un prieten roman si discutam destul de aprins despre cum ne descurcam cu ciorba de perishoare, cind aia nu au oase. (Omul a fost dragutz si, cind i-am explicat ce imi trebuie, s-a dus in spate si mi-a adus oase, despre care mi-a zis ca se duc la fabrica. Eu, timpa, zic: la ce fabrica, de clei? [Adica pentru clei de oase, de, nevasta de plastician]. Nu, zice el, de mincare pentru ciini. Et toc.) Insa, inainte de a fraterniza cu macelarul in engleza, el a deschis discutzia, intrebindu-ne daca vorbim portugheza. Voila! Cine are ureche si un oareshce simtz al limbii, vibreaza la latinitatea vorbei romanesti, nici nu o aude pe cea slava. In afara de unii slavi. E foarte interesant.

    RăspundețiȘtergere
  10. LOL ! Si eu cand am fost in SUA am fost luat drept latino de cateva ori, adica incepeau sa ma intrebe cateva chestii pe spaniola. Adevarul e ca eu m-am simtit vinovat de fiecare data pt. ca inteleg spaniola cat de cat, insa nu pot sa comunic in ea, si efectiv de fiecare data m-am simtit nevoit aproape sa imi cer scuze ca nu pot sa comunic in aceasta limba, dupa care incepeau si ei sa-si ceara scuze, si tot asa...!

    Drept italian nu m-a luat inca nimeni niciodata, dar asta e evident pt. ca nu sunt chiar asa de sexy.

    Camd eram mic si in vizita in Finlanda cu parintii, s-a apropiat unul de noi si ne-a intrebat daca suntem din Rusia, din cauza ca ne auzise zicand cuvantul "Da". Tin minte ca tata s-a cam iritat si a incercat sa-i explice acelui finlandez unde e Romania, dar a lasat-o balta pt. ca si pe ala, dupa ce a aflat ca nu suntem din Rusia, nu l-am mai interesat !

    In Norvegia sunt luat drept francez cand vorbesc, deoarece uneori incerc sa folosesc R-ul graseiat care se practica pe langa zona mea aici in Norvegia, dar pt. urechile lor e evident ca e un R graseiat de tip francez si nu norvegian, pe care eu inca nu l-am putut stapani. De altfel efectiv NU il pot folosi decat fata de persoanele care-mi plac si pe care doresc sa le seduc la un anumit nivel, (nu neaparat sexual, doar asa ca sa obtin ceva de la ei, de obicei informatii.)

    Numai in Noua Zeelanda EFECTIV NU i-a pasat la NIMENI de unde sunt, nu m-a intrebat nimeni niciodata, efectiv nu au fost curiosi, m-au catalogat imediat ca strain deoarece era evident ca nu aveam accent-pronuntie de tip kiwi, si nici australian, si nici macar britanic, dar nu le-a pasat ce fel de alt strain !

    Nici in Hong Kong nu i-a interesat de unde sunt, dar acolo chiar ca am fost in treacat, nu am stat sa interactionez prea mult cu nimeni. Le-a facut, mi s-a parut, placere ca le-am zis "xie xie", ("multumesc"), pe chineza, ca mi-au zambit relaxati si autentic prietenosi, (dincolo de "profesional"), cand le-am zis asta de cateva ori.

    Bulgarii m-au luat drept roman de fiecare data !

    RăspundețiȘtergere
  11. Cora, eu am serbat prin munca :) Garda.

    Spaniolii astia ai mei aud doar partea slava a romanei.

    RăspundețiȘtergere
  12. Asta imi aduce aminte de o chestie-intr-o zi vad pe culoarele clinicii un mosulica infirm, care se tot frasuia in sus si in jos. Trec pe langa el si ma intreaba cum sa ajunga la doctorul de ochi. Eu ma apuc si ii explic unde e oftalmologia, el nu parea deloc lamurit, asa ca l-am trimis intr-un final la front desk. Inainte de a pleca zice 'da' de unde esti, din Rusia?'. Am aflat dupa aia unde gresisem: nu-i 'Ophthalmology', ci 'eye clinic' :)).

    RăspundețiȘtergere
  13. Dar sa nu uitam ca Cioran locuia in limba franceza. A declarat de mai multe ori ca ar fi catastrofal pentru el sa gindeasca in romana... se temea sa nu care cumva sa viseze in limba materna. De asemenea, cu Eugen Ionesco discuta in franceza.
    In fond, la inceput a fost cuvintul. Pacat ca s-au amestecat limbile chiar in asa masura!;)

    RăspundețiȘtergere