miercuri, 7 decembrie 2011

Art basel


Ultimele zile ale vacantei noastre in Miami au coincis cu preparativele lor pentru Art Basel Miami Beach, cea mai importanta manifestare de arta de pe continentul american, la care participa "toata floarea cea vestita a intregului apus"...

Sigur ca numarul galeriilor care pot participa la expozitia principala a Art Basel e restrans, criteriile de selectie dure si mai ales subiective, astfel incat s-au creat cativa "sateliti" in jurul manifestarii principale. Astfel, cam orice galerie serioasa poate participa la una din expozitiile mai mici. Cele cateva reprezentative pe care le cunoastem in Montreal participa de fiecare data si ne-au spus ca e cat se poate de interesant. Pe langa ca te pui la punct cu ce se intampla la nivel international pe piata, de obicei reusesti sa vinzi suficient incat sa-ti platesti toate cheltuielile cu deplasarea.

Deci tare amarati am fost sa constatam ca noi plecam cu doar trei zile inainte ca nebunia sa inceapa, si asta doar pentru ca facusem toate aranjamentele astfel, inca dinainte de povestea cu galeria. Aveam pe atunci altceva complet diferit in minte, la care lucram de cateva luni bune si care nu voia sa mi se-arate. :)

Iata-le asadar in frenezia preparativelor, galerii de arta si muzee, hoteluri si chiar centre comerciale... In cel mai luxuos/exclusiv/surprinzator abordabil pe alocuri din toate centrele comerciale pe care le-am vazut vreodata, Bal Harbour, am vazut intr-o singura zi atatea "cocoane plastificate" de toate varstele, cat in toata existenta. Domni intre doua varste(incerte), imbracati in pantaloni din in oranj sau verde-turcoise(probabil galeristi de succes) isi insoteau demoiselele la prima "tura mondena" prin urbe.

In acelasi timp, intr-un cartier din Miami, cunoscut ca Design District, un artist ce parea de origine mexicana, lucra din greu impreuna cu cativa muncitori/prieteni/compatrioti, la amenajarea expozitiei sale de arta. Lui nu-i pasa de fendi sau de vuitoni, de ghivency sau de diori. Arta lui, pe cat de efemera se arata, pe atat mi s-a parut de profunda si plina de speranta. Am vrut sa-i fac poza in timp ce se lupta cu o macara si o bunata de ciment, m-a rugat din privire sa nu. Avea ceva in privire ce nu am vazut nici la hotelieri, nici la restauratori, nici la domnii sau doamnele coboratori din bentley-uri...

13 comentarii :

  1. Dar ce mai este arta astazi? Fara a fi rautacios pot spune ca Bucurestiul ne intimpina la tot pasul cu astfel de opere din fier-beton. Singura diferenta este faptul ca artistul de la Miami are o intentie... sau poate ca nu? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Vale, ma bucur ca ai deschis subiectul. :)
    sa-tz spun un secret... eu am in general probleme cu "arta conceptuala" contemporana, in sensul ca ma uit de multe ori la cate o "opera de arta"(chiar in muzee, nu aiurea prin galerii) si al naibii daca pricep ceva... si culmea e ca nu sunt singura...
    mi-am zis ca o fi din cauza ca imi plac prea mult artele plastice in forma lor cea mai pura(pictura, sculptura) si deci nu am "ochi" sau "deschiderea necesara" spre instalatii, de exemplu, care mi se par efemere...

    ma straduiesc insa, daca aprofundez suficient, poate c-o sa ma pot apropia si de genul asta de arta, ca chiar mi-ar placea s-o inteleg...:))

    tu cum te descurci cu arta conceptuala?

    RăspundețiȘtergere
  3. cat priveste opera din imagine, imagineaza-ti ca artistul are "galeria" intr-unul din cartierele cele mai importante d.p.d.v. artistic din Miami... deci are toate sansele ca galeria sa-i fie vizitata de "toata floarea cea vestita...bla bla bla", so cred ca a meritat sa plateasca refacerea dalei de beton a cladirii.

    cum am mai spus, mie mi-a placut ideea lui, instinctiv. mi se pare ca opera lui degaja optimism, nu stiu de ce dar cred ca o sa aiba priza la artistii si galeristii din tarile in curs de dezvoltare.... cel putin... :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Din pacate nu prea ma descurc cu arta conceptuala. Am tot incercat sa-i dau o sansa dar simtul meu spune ca e altceva. Cred ca i-ar trebui si o alta denumire pentru ca genereaza o confuzie in fata careia publicul se indispune instant. Publicul necunoscator si nerecunoscator! :) In fond, un Maurizio Cattelan poate fi amuzant, face un joc de idei, dar parca nu-l vad alaturi de pinze clasice ori gravuri rafinate. Pur si simplu resimt o oarecare simpatie si curiozitate ca si cum m-as afla in fata butaforiei vreunui teatru. Si pentru ca nu mi se taie rasuflarea, merg mai departe. ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. eu am simtaminte de acelasi fel chiar fata de unele opere de-ale lui Warhol, care se vand zeci de milioane si pe care artistul abia daca le-a atins... am citi vreo 3 carti numai despre asta si tot nu m-am dumirit... nu pricep si basta daca opera e valoroasa sau conceptul, dar asta e alta poveste...

    sigur ca doar istoria va decide ce ramane si ce nu... sa speram ca vom trai suficient sa avem o confirmare sau o infirmare a ceea ce simtim...:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Cred ca te-a privit cu adevarat, ceilalti privesc prin tine.

    RăspundețiȘtergere
  7. bine-ai venit ddunia! da, am simtit ca privirea lui era ... vie. :)

    RăspundețiȘtergere
  8. in general cred ca arta inseamna vreo 30% talent, 30% noroc (sa fii la locul potrivit la momentul potrivit) si peste 30% (chiar peste 40%) promovare... procentele nu trebuie sa fie neaparat astea, dar pe aici pe undeva; fara una din ele nu ai nicio sansa
    acu despre ceea ce numiti voi "arta conceptuala" (ca eu nu ma pricep)e si asta arta; e mai mult idee, zvac decat executie (uneori si executia e ampla, chiar prea ampla); dar parca eu as separa arta clasica de cea moderna; e altceva...

    RăspundețiȘtergere
  9. interesante procentele tale, eu as adauga undeva si munca(perseverenta)... poate chiar in locul norocului. nu stiu cum se face, dar geniile artistice nu s-au nascut parca niciodata in epoca in care trebuiau sa se nasca. s-au nascut intotdeauna prea devreme...

    cat despre "arta conceptuala"(nu ca noi ne-am pricepe :)), ne-am ajutat de denumirea uzitata pentru a o incadra. tu vrei sa spui ca ai separa de exemplu, pictura abstracta de impresionism? sau te referi strict la contemporan ca ceva distinct de rest?

    RăspundețiȘtergere
  10. eee... e si munca pe undeva pe acolo dar nu in primul front, ci undeva mai in spate, sa le sustina pe cele trei; iar munca, doar munca nu a facut pe nimeni vedeta; bineee... am formulat gresit cand am spus ca „arta inseamna”, am vrut de fapt sa spun ca vizibilitatea in arta se obtine cu talent, noroc si promovare; iar in ziua de azi se mai obtine socand, uneori fara nimic altceva, doar socand...
    acum referitor la „conceptualitate”, vezi, ne-am intors de unde am plecat; m-ai incuiat; stii, eu sunt inginer si stii bancul cu inginerii... :)
    in esenta as face o diferenta intre arta provenita din studiu si talent artistic fata de cea provenita din fantezie, din originalitate... sigur, nu se poate trage o linie intre cele doua; si nici separarea mea nu este prea bine definita, dar cam asta e ideea;
    cat despre intrebarea ta, da, cred ca as separa pictura abstracta de impresionisti, iar din contemporan nu totul este „conceptual” dar in mare parte da... si apoi si arta asta bazata pe idee merge de la arta clasica, dar avnad un sambure aparte, pervers, pana la arta abstracta, dar mai abstracta ca un banc englezesc...
    acum si conceptualul asta... am vazut ca este definit mai degraba ca o arta in care primeaza ideea, conceptul... dar de multe ori realizarea implica acelasi efort si talent artistic ca si la operele clasice; eu as separa arta ce implica studiu si talent artistic fata de cea care reprezinta idee, imagine si efort artistic mic, care merge mai degraba pe sugerarea ideii prin schitare decat pe rastalmacirea ideii prin prezentari laborioase
    mmm... cred ca am intrat sa-mi dau cu parerea intr-un domeniu la care nu ma pricep... :)

    RăspundețiȘtergere
  11. cand ma refer la "munca", ma refer de fapt la experienta acumulata de artist de-a lungul carierei. daca nu exista o cautare permanenta, o evolutie in timp, artistul nu se va demarca, va muri in anonimat, cu tot cu talent sau promovare. cu sansa sunt de acord, ar trebui sa fie norocos incat sa traiasca suficient cat sa aiba o "opera".

    inteleg ca abstractul nu place tuturor si e normal, la fel putem spune si despre pictura iconografica, de exemplu. dar exista un numitor comun al celor doua, care le face valoroase: calitatea. si asta se recunoaste in orice stil, fara sa fie neaparat cel pe care-l preferam.

    si amandoua sunt reprezentari artistice. deci de-aia mi se pare corecta utilizarea pentru cele doua a termenului de arte plastice. ca apoi se utilizeaza cel de arte vizuale, mai larg, e iarasi corect. aici se incadreaza instalatiile, care personal imi par(cum zice si vale) mai aproape de teatru decat de pictura, desi amandoua se pot gasi expuse in aceeasi sala a aceluiasi muzeu.

    de fapt cred ca doar am repetat deja ce spusesem mai sus.:)

    RăspundețiȘtergere
  12. de acord cu ce spui!
    dar legat de asta parca mi se pare olecuta nedrept ca un pictor de exemplu sa petreaca luni de zile la executia unui tablou buchisind la culori, umbre, pesrpective, in timp ce un "artist" mai mult sau mai putin plastic, sa intinda niste galben pe-o panza si apoi sa-i fu..., saaa-i... arda doua dungi rosii si gata opera, supercapodopera...
    dar ce-i drept pe lumea asta, nu-i asa?! :)

    RăspundețiȘtergere
  13. ai si tu dreptatea ta, Mosule, dar cate lucruri sunt asa simple pe lumea asta? :) daca s-ar putea calcula totul in timp si efort depus...

    nu e bine sa presupunem ca un artist ce se indreapta spre abstract nu stie sau nu poate sa deseneze si altceva, sau sa credem ca o face doar pentru ca e mai usor... usorul acesta cu fond galben si doo linii poate fi inselator. dintr-o suta de "artisti" care sunt capabili sa deseneze doua linii pe fond galben, probabil unul va "demonstra" in timp ca e valoros, ceilalti vor sfarsi lamentabil, alaturi de inca 99 din categoria culori, umbre, perspective.
    majoritatea artistilor autentici au ajuns la abstract trecand prin altceva.

    Ar fi absurd sa-i impunem lui Kandinsky sau lui Jackson Pollock, de exemplu, ce sa deseneze... unora dintre ei le-ar fi fost chiar mai usor, material, in epoca in care traiau, sa deseneze paduri si paraiase... asa ca daca au ales sa faca abstract, cu riscul de a muri de foame, stiau ei ce stiau.

    mie mi-ar placea ca Vale, care e artist, sa ne spuna si parerea lui, ca asa de la distanta(ca noi doi, Mosule), e usor sa vorbesti. :))

    RăspundețiȘtergere