duminică, 23 ianuarie 2011

body language

In timpul liber sunt consultant pe probleme de imagine, persoana de resurse umane, contabil, operator de freza, asambleur de cipuri electronice sau femeie de serviciu la o firma. Evident ca nu toate in acelasi timp. :)
Saptamana trecuta P. vine si imi spune ca are nevoie de o parere in ceea ce priveste culoarea unui colant pentru carcasa ultimului produs. Carcasa e din plastic alb - bej si stabilisem ca un colant gri ar merge. Imi pune in fata 3 mostre de colant in 3 nuante de gri si imi spune: "Asta e prea pal si cum ziceai data trecuta e fad, asta e prea inchis si contrastul cu scrisul negru nu e suficient de mare, deci care crezi ca ar merge?", in timp ce cu degetul imi arata mostra din mijloc, singura care ramasese... Ma uit la deget, ma uit apoi la mostre, ma uit vadit mirata la deget, cu sprancene usor incruntate. Izbucneste in ras si pleaca.
Cateva ore mai tarziu intreb intr-o doara daca a facut comanda pentru colante. Imi spune ca nu, ca are nevoie de mai multe mostre pentru a se hotara.
Colaborare...

miercuri, 19 ianuarie 2011

accente


Desi zapada ne-a ajuns la genunchi si a trecut dincolo de ei, aseara ningea iarasi cu fulgi mari, am stat cu nasul lipit de geam ca un copil, pana cand m-am hotarat sa-mi misc cizmele si sa ies la plimbare. Am facut din nou turul stradutelor din apropiere, nu ma mai satur sa privesc varietatea caselor si sa constat gustul aproape desavarsit pe care-l au unii in a-si aranja locul unde vietuiesc. Fiecare detaliu, fiecare culoare si accent e ales cu grija... merg, merg si incerc sa-mi golesc mintea de comparatii, nu, nu se poate compara... doua lumi paralele nu se pot compara.

Fac un exercitiu de a observa mai intai exteriorul caselor si a-mi imagina ce fel de mobila poate fi inauntru, daca respectivii au tablouri si daca da, ce gen de arta prefera. Merg, merg, zapada cade si pasii imi sunt grei ca prin nisip, cate un plimbaret noptatic trece si da buna seara, suntem complicii aceleiasi aventuri nocturne cu priviri piezise dincolo de ferestre.
Ma intorc acasa tarziu unde constat ca au trecut 2 ore.

marți, 18 ianuarie 2011

dor

Nu-mi surazi cand iti spun La multi ani, cand iti spun ca-mi lipsesti si ca mi-e dor de-aici pana in adancul pamantului si pana dincolo de el... dar stiu ca ma auzi.

miercuri, 5 ianuarie 2011

cultura

citesc mult. ultima carte mi-a luat un an...

ianuarie

dupa tristetea ce ma cuprinsese aseara, credeam ca va fi o zi lunga. ma pregatisem de o deprimare, imi pusesem deja plicuri de ceai de tei in geanta. stiam si cu cine ma voi certa la serviciu, chiar si de ce...

in timp ce-mi taraiam picioarele spre scarile rulante ce leaga metroul de birou, aud muzica din ce in ce mai tare. nu, nu e cea din capul meu, aceea are o subtilitate tandra. ajung in marele hol de la intrare, inca impodobit de sarbatori si ce vad? o masa intinsa, plina cu tot felul de chestii, cafele, prajiturele, un fel de petit dejeuner mobil. alaturi, un "band" de 3,4 muzicieni care se tot chiunuiau sa faca atmosfera. oare lor cine le-a cantat dimineata, cand au ajuns la serviciu? ma intreb in timp ce-mi tarai in continuare picioarele spre lift...