duminică, 27 februarie 2011

Ocean

"Visul meu american a avut pentru inceput gustul dulce-amarui de Coca-Cola si crocantul feliilor de bacon. Glazura de caramel a tartei cu nuci de pécan si savoarea inghetatei de vanilie. Fragezimea unui cotlet de vita si picantul aripioareler de pui fripte si servite apoi in sos dulce-acrisor.

Visul meu american avea gust de paradis. Un eden democratic unde biletul de intrare este intotdeauna ieftin si unde portiile sunt enorme. Un refugiu confortabil unde conceptul de culpabilitate nu exista. Mai mult decat atat, America m-a decomplexat. Pentru prima data in viata, cu mizerabilele-mi kilograme in plus, apartineam intr-adevar unui grup de oameni normali. Grasul nu mai eram eu, ci altii. (...)

Caci aici norma este excesul. Cliseul e simplu dar cu adevarat just. Americanul e excesiv de generos. Sau competitiv. Sau insuportabil. Indiferent de cum este, el nu face nimic la jumatate. Si deci plonjeaza, se abandoneaza, fara sa se retina si chiar cu insufletire, intr-un ocean de mancare".

Citate traduse din primul capitol al cartii Toxic, scrisa de ziaristul francez Wiliam Reymond, rezident american. Eu am gasit-o mai mult decat incitanta, atat cat am citit pana in prezent. Si, surprinzator, nu e numai despre america, asa cum ar parea, e despre noi toti sau oricum, ar putea sa fie... Uite aici si un film interesant, dar e in franceza.
Sa fim sanatosi, zic! Si nu, nu ati scapat de muzica.

vineri, 25 februarie 2011

Two Princes

Daca-i vineri seara e Mont-Royal, la vanatoare de carti si CDuri "usagés". Fiind cam obosita si friguroasa(afara ningea linistit), prada a fost destul de "subtire". Impart insa placerea cu dumneavostra, fiind o generoasa, pe langa ca sunt frumoasa, desteapta, cultivata, modesta... etc, etc, etc.
Cei care cititi si ma cunoasteti personal, e cazul sa adaugati la lista. Se accepta doar trasaturile pozitive, cele negative vor fi sterse nemilos, sau vi se vor intoarce pe blogul personal cu mentiunea, ba tu sa fii... :)))
Asadar asta si asta...

marți, 22 februarie 2011

New York

NY ma fascineaza, desi sunt mai multe lucruri care nu-mi plac la NY decat cele care-mi plac. E adevarat ca am gusturi ciudate si ca ma simt mai degraba atrasa de umbre decat de lumini...
Odata ce am intrat in traficul din Manhattan, P. si-a dar verdictul catalogandu-l ca "la définition parfaite de l'Enfer"... desi nu era prima data cand ne avantam in "iad". Taxiuri cata frunza si iarba care par sa faca legea strazii, claxoane care ar umili pe orice bucurestean - participant la trafic, biciclisti ce fac slalom nebun printre masini, pietoni care trec pe orice culoare a semaforului... si toate astea in timp ce politistii se chinuie sa dirijeze un trafic nedirijabil. Abia acum inteleg umilinta politistilor din filmele americane, retrogradati sa semnalizeze circulatia in NY.

Ajungem cu chiu cu vai la hotel dupa ce ne-am invartit vreo juma' de ora in jurul lui... evident ca toate strazile erau cu sens unic, iar sensul era de fiecare data opus celui in care noi de indreptam.
O ora mai tarziu iata-ne in strada pe care P. o numeste poetic jungla. Daca vi se pare ca Parisul e murdar, nu ati vazut nimic...
Arhitectura zonei in care se afla hotelul, fara prea mari pretentii, nu m-a impresionat. Deja cunoscutul stil neoclasic "tarziu", cu elemente ce frizeaza designul, nu-mi spune nimic. Dar nu poti sa le ai pe toate, imi zic. Oricum a doua zi merg sa vad zgarie norii(aia care se pot vedea, ca de obicei se ascund unii pe altii) si mai schimb decorul.

Daca arhitecura in general seamana tare cu cea de la Montreal, restaurantele, nu prea. Ma uit prin geam, inainte sa intram... de obicei nu ma insel... ma uit, ma tot uit si tot ce vad sunt portii mari. Prea mari. Gasim in sfarsit ceva care pare ok. E ok. Doar atat. Mancam repede. Jungla ne asteapta... Sa ne devoreze.

miercuri, 16 februarie 2011

orfan de tara...

Sunt un orfan. Tara mea a murit intr-o noapte de primavara, pe un pat de spital. Zacea intinsa pe spate cu dintii inclestati de neputinta. Escare de indiferenta ii cuprinsesera trupul. Respira greu si degetele-i lungi aveau urme de chingi.


Atunci au intrat ei, oamenii imbracati cu haine lungi si negre. Purtau arme, arme acutite pentru ucis visele. Au intrat in incaperea alba, plina de aparate si tristele. Au inceput sa cante, din ce in ce mai tare, sa cante si sa danseze au inceput, se roteau, apoi se aruncau pe podea si de ridicau apoi cu ochii inchisi, ca in transa. Cantau, cantau mai tare si dansau. Dansul mortii.

Ti-ai ridicat privirea obosita si-ai privit in jur. Nimeni. Doar ei, oamenii cu haine lungi si negre care dansau, dansau, dansau. Am stiut atunci ca s-a sfarsit. Am stiut ca ochii-ti deschisi nu mai vad. Am stiut ca te-ai dus.

Ceea ce nu voi sti niciodata este daca ai murit de durere sau de rusine.

luni, 14 februarie 2011

l'amour...

* studii sociologice revela ca majoritatea femeilor au aceeasi fantasma: a avea doi barbati in acelasi timp... unul din ei sa gateasca si celalalt sa faca menajul.

* exista doua teorii in ceea ce priveste reconcilierea cu o femeie. nici una din ele nu functioneaza.

* numeroase studii au demonstrat de asemenea ca barbatii casatoriti traiesc mai mult decat celibatarii. unii sustin ca din contra, doar pare mai lung...

* in paradis fiecare poseda 3 telecomenzi si toate capacele de WC sunt ridicate.

* barbatii nu se ratacesc niciodata, ei doar descopera mereu noi drumuri...

* ne tinem intotdeauna de mana, cum ii dau drumul o clipa, cum intra intr-un magazin.

* pentru barbati conteaza mai mult aparenta unei femei decat inteligenta pentru ca cei mai multi vad mult mai rapid decat gandesc...

* o sa ma iubesti la fel si cand vom fi batrani, dragul meu? nu numai ca te voi iubi, dar am sa-ti si scriu, iubito!

Din "De ce barbatii mint si femeile plang" de Alan& Barbara Pease, carte pe care v-o recomand cu caldura, fie ca sunteti femei sau barbati.
De aceeasi autori: "De ce barbatii vor sex si femeile dragoste", "De ce barbatii nu asculta niciodata si femeile nu stiu sa citeasca o harta".

Sa fiti iubiti mult!

sâmbătă, 12 februarie 2011

analgezice

Cum ma mutam eu azi dintr-un pat in altul si dintr-o canapea intr-un fotoliu, vaitandu-ma cat sunt de bolnava si cata treaba am, am reusit sa-l exasperez pe bietul om care ma intreaba ce cred ca mi-ar face bine. Un week-end la New York, saptamana viitoare, raspund, si un acces de tuse ma invadeaza, oh, oh... Ok, imi raspunde, dar n-am timp sa ma ocup de rezervari...
Nu-i nimic, am eu o presimtire ca spre seara ma voi simti mai bine si o voi face.

Am auzit ca o plimbare pe 5th avenue iti ia durerea cu mana...

arghezi

Inscriptie pe o fereastra de tren... "max was here". Dedesubt, scris parca in graba, cu alte caractere "steve too". Apoi sticla si metal, mult spatiu... dar nu aveam nimic ascutit la indemana. De, fiecare lasa ce poate in urma...

joi, 10 februarie 2011

aspirine...

Habar nu am cum a trecut saptamana asta, credeam ca ieri a fost luni, dar o zi de luni lungaaa, lungaaaa, asa incat in ziua asta de luni am putut sa ajut la caratul mobilelor din sufragerie(si depozitatul lor prin toata casa alandala), sa dau tablourile jos de pe pereti si sa le pun nu stiu pe unde, sa fac o ciorba si in rest multe sandwich-uri si salate, sa asist la caratul sculelor si a parchetului de catre oamenii care pun parchet, in timp ce ma imbracam sa plec si in timp ce le preparam 2 cafele...
Aaaaa, sa merg la serviciu unde am constat ca sunt cam racita, sa merg apoi la Zilele modei la Montreal, unde am hoinarit cateva ore, sa ma intorc apoi acasa unde parchetul era pus si astepta doar sa fie remobilat... sa spal perdelele, sa ajut la stersul mobilelor, a tablourilor, a sculpturilor, sa constat ca am acumulat o gramada de chestii care rebuiesc curatate si aranjate si sa constat apoi ca sunt racita cobza.

A, am uitat sa va spun ca sunt racita, iar daca v-am spus deja va mai spun o data, je suis malade!!! Colegii, vazandu-ma azi dimineata ca intru pe usa in halul in care eram, au fost toti de acord ca ... JE SUIS MALADEEEE!!! COMPLETEMENT MALADEEE!!!

sâmbătă, 5 februarie 2011

notre dame de paris...

Moi, quand je suis triste, je danse et quand je suis heureuse, je danse et puis, quand je ne danse plus, je ferme les yeux et je rêve que je danse...

N'est-ce pas qu'ils sont beaux mes rêves? Liberée, Évadés, Echappés, Envolés!

joi, 3 februarie 2011

anticariat

Inspirata de leapsa domnului inginer, incerc sa-mi imaginez cum mi-ar placea sa arate anticatiatul meu preferat. Cele cateva zeci al caror prag il trec destul de des la Montreal, majoritatea situate "sur le Plateau Mont-Royal", sunt aproape identice. Nu stiu cum se numesc. Stiu doar unde sunt asezate. Prea fara personalitate pentru gustul meu. Dar macar sunt multe.

Asadar decorul buticului ar trebui sa fie minimalist, rafturile sa fie din lemn nevopsit, iar scaunele simple din lemn sa fie colorate diferit si intercalate printre rafturi: unul rosu, altul galben, altul albastru, ca intr-o compozitie Mondrian.

Mi-ar mai placea sa fie cald, fara sa te inabusi, sa se auda muzica in surdina(o zi muzica clasica, alta jazz, alta rock, de ce nu?) si sa miroase a lemn si a menta. Cateva perne "nepretentioase" sa zaca aparent aruncate prin colturi.

Peretii sa fie albi sau vopsiti in culori pale. Cateva desene in carbune ca element de decoratie. Nimic pretentios, nimic care sa "cantareasca"...

Si partea cea mai grea, cartile sa fie cat mai multe si sectiunile cat mai variate. Cei care intra acolo nu sunt numai cititori de beletristica. Sa existe neaparat si sectiunea "stiinta". Sa existe etichete pentru sectiunile de carte, eventual pentru indicele alfabetic. Etichetele pot fi scrise la mana. Si nu in ultimul rand, personalul sa fie calm si amabil.

A, si sa poti revinde cartile tot acolo, la un pret mult mai mic.

Intr-un astfel de butic de carti, eu as intra saptamanal. Si, cel mai important, as cumpara! :)

miercuri, 2 februarie 2011

amintiri de la scoala

Le gasesc proaspete de ficare data cand le primesc, chiar daca am impresia ca se repeta, uneori. Azi am deschis e-mailul personal la serviciu si cred ca am ras 30 min. singura citindu-le si apoi doar amintindu-mi. Imi par proaspete poate si pentru ca-mi amintesc de zilele in care mi-erau familiare. Unele erau de-a dreptul haioase, altele tampite, altele bizare, incat nu-mi venea sa cred ca am auzit bine. Se pare ca astea sunt de la bac... Sa radem, alors...

° In 1877 trupelor rusesti li s-a permis sa traverseze teritoriul Romaniei, impreuna cu tancuri si avioane, iar romanii le-au dat mancare si cazare contracost.

° Poezia "Sburatorul" de Ion Has Radulescu este un omagiu adus aviatorilor romani.

° Mircea cel Batrin a fost inmormintat la Cozia impreuna cu umbra sa

° Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerata a treia.. In "Scrisoarea a treia" se desfasoara batalia de la Rovinari.

° Mircea cel Mare, care prima data a fost batrin, sta la un discurs cu Baiazid. Acesta il primeste politicos, dar cu obraznicie, si-l face in tot felul, ca pe o albie de porci. Cind Baiazid il intreaba arogant "Tu esti Mircea?", domnitorul roman nu se pierde cu firea si ii raspunde la fix: "Da-mparate! ". Pina la urma Mircea cel Mare, desi batrin il va ingenunchia pe trufasul otoman cu citeva proverbe si zicatori bine plasate.

Imparati cu care lumea nu putea sa se mai impace au venit si la noi in Romania si au cerut pamint si de baut, dar cum venira s-a lamurit cu cine are de-a face si s-a dus de-a berbeleacul cu pleava pulberata, c-au ramas doar citeva de bucati de eniceri si spahii fugind, dintre care este amintita "inspre Dunare, o mina."

° Manole a pus-o pe Ana la zid si a inceput sa o lucreze.

° Poema "Miorita" circula pe baza orala, adica nu a fost scrisa, din motive tehnice. In balada "Miorita" este vorba de trei ciobani care comploteaza impreuna sa-l omoare pe unul dintre ei. Ciobanul "Mioritei" a spus ca la cap sa-i puie diverse categorii de fluiere.

° Multimile de boieri exploatatori isi tineau banii numerar in pungi. Haiducii ii atacau si ii usurau de bani in toate baladele.

° Calin tine de mîna mireasa care are parul lung de fericire.
Ea lupta sa puna mîna pe dragostea flacaului.

° Poetul îsi asteapta iubita ca împreuna sa cutremure o barca.

° Ion Creanga s-a nascut între anii 1887-1889.

° Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai întoarce acasa fiind jefuit de niste oameni invidiosi.

° În romanul "Rascoala" personajul principal este poporul si marea masa a taranilor.

° Dimitrie Cantemir a avut un rol însemnat în viata sa.

° Nechifor Lipan statea " pe spate cu fatza in jos"..

Haiducii din doine, balade si idile erau liberi si fericiti ca pasarile, animalele si pestii care zburda prin codri. De cum venea primavara, haiducii cei harnici plecau in padure. Acolo ei cintau suflind din frunza si lasindu-i pe boieri cu buza umflata.

° Latina clasica este o limba moarta, care nu se poate vorbi decit in scris. Dupa caderea Imperiului roman, o parte din latina clasica defuncta a devenit bulgara. Limba romana are la baza latina bulgara, amestecata cu elemente de daca si o groaza de cuvinte slabe. In secolul al XV-lea, limba vorbita de popor era considerata vulgara si n-o vorbea nimeni.
Basmul este o poveste mai lunga, poate fi chiar cât o carte groasa, si are atâtea personaje ca nu le mai tii numarul dar trebuie sa fii atent la fabula ca te intâlnesti cu ea si in final.

° Toma Alimos era viteaz pentru cã cu o mânã conducea calul, cu o mânã îsi tinea matele si cu o mânã se bãtea cu Manea..

Zoe si Tipãtescu se iubeau pe la spate.

° Împãratul avea o grãdinã si în fund un mãr.

Eminescu este trist pentru cã nu a reusit sã facã nimic în viata lui.