marți, 28 iunie 2011

hoardele pagane...




Treceam sambata cu masina printr-un cartier industrial, un colt care pana mai ieri era un fel de "no man's land" dar care este pe cale de a deveni unul dintre cele mai chic colturi ale Montrealului. Este vorba (pentru cei care cunosc) de portiunea de-a lungul canalului Lachine unde se va contrui Griffintown . Primul complex de condo-uri incepe sa fie construit. Arhitectura e super interesanta.
Dar nu despre asta e vorba. Cum treceam noi linistiti cu 20 de km/h, uitandu-ne in stanga si-n dreapta, P. imi atrage atentia: uite buticul ala cica vinde Jonathan Adler si au reduceri. Intr-o fractiune de secunda ochesc magazinul si parcarea, ma uit peste umar in unghiul lui mort, ma asigur strasnic si-i strig: Opresteeeee, e liberrr, nu vine nimic din spate, uite parcarea chiar aici. Incapabil sa faca fata la puzderia de informatii cu care a fost improscat aproape instantaneu, apasa frana, trage de volan dreapta si opreste. Intram, bineinteles. Buticul, mic si cam inghesuit dar destul de cochet, e singurul in Montreal unde am vazut vase de Adler, altfel doar la NY si LA. Si inca reduse. Am luat un set de 4 vase din ceramica foarte dragute si cum imi doream de mult o umbrela tzapana si s-a intamplat s-o gasesc acolo, am cumparat-o.
Azi anuntasera ploaie. Am luat umbrela in autobuz, apoi in Metrou. La un moment dat a mai aparut un alt neinspirat cu varianta masculina "Spada lui Stefan cel mare". Manerul lui era drept, mai lung si in forma de cruce. Si el parea sa aiba dificultati in a o manui in aglomeratie. Ne-am privit si ne-am zambit semnificativ, ca doi cavaleri ai aceleiasi fratii, apoi fiecare si-a continuat calea, croindu-si cu greu drum prin multime, ca printre soldatii ostirii dusmane...

vineri, 24 iunie 2011

magneti permanenti



Ca noi doamnele suntem pasionate de bijuterii, pantofi si esarfe, curele, palarii si manusi, stim. Ne intrebam atunci care sunt pasiunile jumatatilor noastre, jumatatile puternice, evident. In ceea ce-l priveste pe P. as putea intocmi o lista intreaga si pe cuvant ca lista lui e mai lunga decat a mea, ca sa nu mai vorbim despre cat costa. Printre altele e pasionat de tot ce inseamna lampa(lanterna) sau instalatie solara si care in loc sa consume electricitate, produce sau isi genereaza propria energie.

Nu vreti sa stiti cate lanterne avem in casa, care mai de care mai ... eficace. Dintre toate nici macar una nu functioneaza pe baterii. Pe una tre' sa o lasi in soare sa se incarce si poti sa o folosesti apoi cateva minute, dupa care tre' sa astepti sa iasa din nou soarele... La alta trebuie sa ii rotesti manivela ca sa ai cateva secunde de lumina. Asta cu manivela are si radio(wawww, nu stiti ce util este un radio pe care tre' sa il incarci manual si cat de clar se aude... he he he). Personal cred ca a fost conceput pentru ce care vor sa faca muschi sau pentru cei care se plictisesc.
Ultima este incredibil de simpla: un magnet care culiseaza in interiorul unei bobine in corpul lanternei(trebuie sa o miscati ca sa functioneze, ce credeati ?). Mai are un condensator care se incarca in momentul cand ai scuturat-o suficient. Apesi apoi pe "boton" si uimire: SE FACE LUMINA!!!! Imaginati-va ce utila ar fi in momentul in care hotul ar intra prin efractie... stai putin, nene, ca ai intrat intr-o casa "verde", aici avem reguli precise! :)) Ia matale lanterna si freac-o pana una alta, ce crezi ca asa merge, furi si iesi??? Nu tata, tre' sa muncesti pentru ceea ce furi!

De fapt ce voiam eu sa va spun e altceva. Chinezii, care sunt ei "patentosi" si reproduc tot, au reprodus ultima lanterna, asta cu magnet. Daca in magazinele "de surplusuri" aceasta costa 7, 8 sau 10$(in functie de calitate), in magazinele de 1 dolar costa 2 dolari(ei, nici macar magazinul de un dolar nu mai e ce-a fost).
P. intra rar intr-un astfel de magazin dar cand intra vine cu un brat de chestii inutile. Sigur ca nu sunt niciodata ceea ce se presupune a fi, dar partea buna e ca sunt intotdeauna mai ieftine decat cele adevarate. Si cum sa rezisti in fata unui asemea pret? Ceea ce au facut domnii chinezi e ca au luat o bobina oarecare, au luat o bucata de metal pe care l-au vopsit argintiu(sa imite nichelul de la suprafata magnetilor de calitate) si l-au lasat sa se plimbe in interiorul bobinei. Apoi in loc de condensator au pus o baterie de ceas. Deci misti dracovenia doar putin(poti sa nici nu o misti, ce legatura are miscarea?) si lumineaza. Ce performanta! Pana si Faraday ar muri de invidie. Si toate astea cu doar 2 dolari(ceea ce inseamna ca pe ei i-a costat fix 20 centi). Nu ma intrebati ce urmeaza sa faci dupa ce se termina bateria... :)

Asadar domnii mei, voi cu ce altceva "va mai jucati" in timpul liber? Promitem sa nu radem, parol! :)

duminică, 19 iunie 2011

accente




Ca sunt pasionata de obiecte, fie ele si inutile, stiti deja. De fapt imi plac accesoriile, dar culmea, nu prea port. Adica port bijuterii, dar mai mereu aceleasi, cand le schimb e fie pen' ca ma imbrac cu adevarat chic(rar), fie ca m-am plictisit de aceleasi. Ma fascineaza bratarile, lor o sa le dedic un post separat. Imi plac curelele(cataramele acestora), desi in general port curele doar la pantaloni. Ador butonii de mansete dar nu am atatea mansete cati butoni cumpar. Pe cei din poza i-am gasit la LA si au placut mult celor din preajma, am o lista de 20 de persoane care vor sa le cumpar ceva "semblable", daca gasesc. Cand voi gasi, voi organiza o petrecere unde toata lumea va purta butoni identici. :)

Si mai e ceva, imi plac la nebunie brosele, desi port extrem, extrem de rar asa ceva. Colectionez insa. Ultima data am cumparat 3, speciale, din email, de la magazinul de antichitati al unui prieten. Luasem inainte o serie de emailuri ale unor artisti canadieni cunoscuti din anii 70 si cand amicul mi-a spus ca brosele(ale acelorasi artisti) sunt ultimele pe care le are, le-am luat. Ma gandesc ca la batranete voi deveni o doamna respectabila, bine imbracata si ce altceva i se potriveste mai bine unei asemenea doamne decat o brosa de calitate? Nu stiu de ce, dar P. rade de fiecare data cand ii vorbesc de doamna respectabila. :))
Voua va plac accesoriile? Si daca da, care?

duminică, 12 iunie 2011

cinnamon

M-au fascinat intotdeauna trenurile, o scurta perioada chiar am locuit nu departe de gara. Obisnuiam sa ies la plimbare sau alergam prin cartier si ma opream intotdeauna in gara, ma asezam pe unul din peroanele indepartate si priveam trenurile si oamenii. Cele care veneau, aducand cu ele priviri stralucitoare, curioase, cele care plecau, lasand priviri grele, de smoala lipicioasa abia tarandu-se pe asfalturi. Si cele care-si odihneau oftatul pe-o linie uitata, asteptand nerabdatoare sa ne rascoleasca sentimentele.
Nu mi-au placut insa niciodata garile care plecau, cu atat mai putin aceea, care fugea nebuna in iarna, in timp ce te priveam nemiscata.

fragili

Azi se desfasoara la Montreal Le défi têtes rasées leucan 2011 la care participa pentru a 3-a oara(cred), colega mea de birou, M. Anul asta a reusit sa stranga, impreuna cu fiica ei, 1000$ care vor fi donati asociatiei Leucan. O parte din banii stransi vor fi donati in scopul cercetarii clinice, iar alta parte vor ajuta copii bolnavi de cancer si familiile acestora cu servicii specializate. Cred ca efortul si daruirea acestor oameni pot schimba ceva(oricat de mic) in viata copiilor acestora.
Aseara am aflat o veste groaznica, sotia de nici 40 de ani a unui prieten drag aflat departe s-a stins. Leucemie. Orice am zice in aceste momente e de prisos. Odihneasca-se in pace! Sunt cu sufletul alaturi de tine si ingerasii vostri, prieten drag!

Imi vine in minte un singur gand, facem oare suficient pentru a-i ajuta pe cei care nu sunt atat de norocosi ca noi, cei sanatosi? E loc intotdeauna de mai bine, nu credeti?

vineri, 10 iunie 2011

Hot hot- up to date

Mi-am amintit de dimineata, ajunsa in statia de metrou. Un ac nu aveai unde sa arunci, asa de multa lume era. Mi s-a parut ciudat la inceput, insa dupa insemnele de pe sepci, tricouri si rucsacuri mi-am dat seama ca s-a deschis robinetul cu participanti la formula 1. Uitasem complet. Va fi din nou nebunie in centru.

Orice italian ce se respecta isi va scoate Ferrari-ul si-l va propti in vreun club de pe Sherbrooke. Ma si intrebam anul trecut cum de nu le incurca la plecare, toate rosii, aliniate. :) Deci Sherbrook-ul e al lor. Sau al vreunul canadian ratacit, cu vagi pretentii de mafiot.

Pe St-Catherine, de pe la Guy pana spre University si pe toate strazile perpendiculare au loc activitati care au mai mult sau mai putin de-a face cu Formula 1: concerte, expozitii de masini, fete care mai imbracate, care mai dezbracate(dupe printzip) care intretin atmosfera, etc. Si valuri de turisti, mai ales americani, fericiti ca au scapat macar o data in an de neveste, 3 zile legate.
Se desfasoara pe St-Catherine, pregatindu-se sa se refugieze in vreun club cu "fitze" de conducatori de GM de pe Crescent sau sa se lase ademeniti in sexi cluburile din zona.

N-am priceput niciodata cum se face ca pe o bucata de 1 km de strada pot convietui in absoluta intelegere cel putin 7,8 sexi cluburi si 2 biserici. Fiecare are, se pare, adeptii lui si orele proprii "de functionare", care nu se suprapun. Asa incat clientela fiecarui lacas nu se incruciseaza cu ale celuilalt. Oricum cuvantul de ordine in Montreal este toleranta. Cred ca ar putea chiar sa imparta in pace acelasi spatiu...

Sa revenim la turistii nostri, eu sunt convinsa ca multi dintre ei ar vrea de fapt sa intre sa faca o rugaciune, dar ghinion, bisericile sunt inchise la ora tarzie. Si cum in fata cluburilor de dansatoare e mai mereu unul imbracat in negru ce inspira incredere, oamenii intra in speranta ca pot gasi alinare sufleteasca. Unii chiar o gasesc... :)

Asadar nu uitati, daca ajungeti la Montreal, pe o raza de 1 km aveti tot ce va pofteste sufletul: de la cluburi unde se intra pe baza de cheie de Ferrari si pana la dansatoare din buric. Pentru cei chiar stramtorati se gaseste intotdeauna o farfurie cu mancare calda, gratuita, la ora inserarii, in colt cu St-Lautent. Cam acolo unde vin baietii cu iarba si hashul.

Dar gata, incepem sa intram prea mult in amanunte. Cine vine deseara in oras? Stiu un loc...

Sambata, 11 jun 2011, ora 10.30

A inceput prima din cele doua curse pentru calificarea la startul de maine. Nu vreti sa stiti ce zgomot infernal se aude... De la noi pana la pista e circa 1 km in linie dreapa, fara obstacole(ne desparte doar fluviul). Imi spunea mie vecinul ieri ca daca vantul bate din directia rea, am imbulinat-o. Asa ca vopsesc garajul in ritm de vrummm vrummm, cat m-or tine nervii... :)

joi, 9 iunie 2011

languages

Imaginea mea despre un magazin cu produse naturiste este oarecum limitata la cele cateva pe care le cunosc la Montreal si in care oamenii sunt amabili si calzi, gata oricand sa raspunda si la cele mai idioate intrebari. Asa incat am plecat la drum lung cu imaginea asta contrafacuta. Dar parca ar fi singura...

"Est-ce que vous avez du pain de blé entier", intreb intrand in magazinul alimentar pe geamul caruia scria cu litere de-o schioapa "produse alimentare biologice"?
"Du quoi"? Ma intreaba vanzatoarea - o doamna intre doua varste - privind undeva peste umarul meu.
"Du pain", repet si zambesc, e clar ca accentul meu ii da bataie de cap... Pronunt "pain" cu "en", asa cum se pronunta in Quebec.
Aaaaa!!!! "Du pAin"!!! Repeta intepata, accentuaind a-ul nazal, in timp ca-si misca usor capul spre spate. Apoi ma priveste, asteptand habar nu am ce, caci daca in sfarsit pricepuse intrebarea mea complicata, ar fi trebuit sa raspunda simplu, da sau nu. Asteapta probabil vreo reactie meteoritica, macar de-as sti cum sa reactionez...
Da, raspund in cele din urma, asta voiam, "du paaain"(o imit cu un accent si mai exagerat pe a-ul nazal), ca daca as fi vrut "du pin"(pin), as fi intrebat intr-un magazin "de bois".

Ma intorc si plec, in timp ce mormai franturi de fraza in engleza, din care se desluseste cate-un f...k cu accent grav pe f, spre deliciul lui P. care se tavaleste pe jos de ras.
Ei bine, acum stiu de ce-i iubesc pe americani!
Aveti vreo ideea unde se desfasura scena de mai sus? Daca nu, aveti aici un indiciu. Scuze pentru nevorbitorii de franceza, gluma e intraductibila.

Nota: "gosse" inseamna in franceza din Franta copil, iar in cea de Quebec, testicul.

marți, 7 iunie 2011

mintea copiilor


De cand vara si-a intrat in drepturi mi-e foarte greu sa stau in casa. Deja ca fac eforturi sa rezist in interior, la serviciu. Ca vara nu respir prin plamani ci prin piele si nu respir aer ci soare. Asadar cum greu ma las dusa de-afara, in timpul liber. Si pe langa ca avem o gramada de treaba in curte(parca v-am spus ca reparam piscina), P. n-a avut de lucru si mi-a cumparat un elicopter teleghidat, dupa ce i l-am busit pe-al lui de cateva ori in subsol. Cica acum e fiecare cu al lui. :)

Ce, e rusine sa ai elicopter la batranete? Pai daca n-am avut cand eram mica?
Deci cu asta ma ocup mai nou, seara. Azi l-am incercat din nou afara, ca nu era vant, mai trebuie sa ma antrenez, da' nu e rau pentru o incepatoare. Dupa aia il provoc la intrecere. Voi ce ati mai facut special in ultimul timp?