joi, 29 septembrie 2011

dixtractie si pastile

ziceam mai deunazi c-o sa scriu un post despre relatiile din blogosfera, asa cum le vad eu de la distanta si fara ochelari. dar cum sunt cam ocupata in perioada asta si nici inspiratia nu ma da afara din batatura, mai las putin ideea la dospit. dar nu-mi permit sa fac acelasi lucru cu prietenul domnul Zdrangu, care pe langa ca e lovit rau in aripa, se mai si plictiseste.

asadar propun sa facem impreuna un program de dixtractie la domiciliu pentru domnia sa. adica sa ne imaginam ca am fi obligati sa stam in pat o luna-ntreaga cu-o mana beteaga(asta e doar pentru rima). ce carti am citi, in afara de clasici(ca pe-aia-i stie toata lumea), ce muzica am asculta, ce filme am vedea si ce altceva am mai facea(si asta e tot pentru rima).

io as incepe cu ceva usor de digerat, as revedea toate scheciurile cu Jimmy Fallon, as reasculta toate poantele rasuflate ale lui Lewis Black si m-as radea inca ascultandu-l pe Ali G.

voi ce ati facea?
va multumim anticipat pentru sugestii!

duminică, 25 septembrie 2011

Alb






Azi, dupa ce-am tuns gazonul si am curatat curtea de papadii pret de vreo doua ore trecute fix(ca ne-a pus necuratu' sa semenam gazon in locul piscinei in loc sa punem ciment, cum ne sugera cineva), am realizat ca nu-mi mai place sa fac asta. Bine ca nu avem teren de 10,000 pi2, cum imi doream, cu o naivitate vecina cu inconstienta. Si uite-asa, la un an de la nazbatie, mi se confirma zicala: "fii atent la ceea ce-ti doresti, ca s-ar putea sa se implineasca". Noroc ca vine iarna si mai luam o pauza...
Daca ati uitat, iarna e anotimpul ala minunat si alb, in care nu avem gazoane de tuns si in care putem sa ne dam mult, mult cu patinele... :))
Minunatele picturi hudoniene au fost gasite aici.

joi, 22 septembrie 2011

dincolo de noi






Nu stiu de ce, de cate ori ii privesc personajele, e ca si cum le-as intalni prima oara... nu retin niciodata ce culoare are campul din spate, cum sunt imbracate, daca au sau nu maini... poate ca nici nu au...
Si de ce-ar avea nevoie de maini? Doar ca sa incerce sa mascheze cu gesturi, ceea ce ochii exprima atat de clar? Uite de-asta s-au inventat ochelarii de soare si tastatura.

Pozele au fost luate de aici si aici.

luni, 19 septembrie 2011

cand modernul nu e contemporan





Ma tot gandesc de-o vreme, mai ales cand avem musafiri si-i vad cum se chinuie saracii, ca e vremea sa mai luam un fotoliu sau vreun scaun confortabil, mai ales ca acum avem si spatiu pentru inca unul.
Cand suntem mai mult de 6,7 persoane in casa si ne asezam frumos in fata semineului(ca n-o sa fie vesnic vara), parca-i vad cum se foiesc de pe o parte pe alta, mai ales ala care nimereste pe scaunul din fibra si cum sfarseste pe jos pe vreo perna, laolalta cu cateii. Nici macar perspectiva leganatului nu-l convinge...
Bun, spatiu este, vointa este, problema e ce alegem a.i. sa mearga cu ceea ce avem deja?

Pai nimic altceva decat alta piesa "contemporana", vorba cucoanei de la firma cu ferestre, care ne explica apoi cum sta treaba cu designul si ce bine ne-ar sta un brau de lemn la fereastra(evident ca trebuia sa platim in plus frumusetea de brau). Uite braul, trece raul, imi venea sa-i spun, da' m-am gandit ca nu pricepe unde bat, asa ca am zambit si am refuzat politicos.

Dar sa nu uitam de ce-am venit si sa alegem impreuna(cu voia dumneavostra), intre aceste splendori:
1) Frumusetea albastra a carei silueta zvelta ar face-o invidioasa pe orice domnita - "Bertoia bird chair", design 1952
2) "Saarinen womb chair", sigur pe sine ca orice barbat care se crede puternic, design 1948(cel rosu)
3) Montura pretioasa care-si asteapta parca diamantul, "bertoia diamond chair", design 1955(galbenul, evident).

Voi ce-ati alege, daca ati alege? :)
Fotografiile au fost subtilizate cu multa grija de aici.

luni, 12 septembrie 2011

chestionarul

lui Prust al lui Cosmin, de la Mosu, pe scurt.

Mosule, intai am vrut sa-l completez la tine, da' apoi m-am gandit ca nu poti da navala pe tarlaua omului sa te pui pe comentarii kilometrice. Si in plus nu e sigur c-ar fi interesat pe cineva. Nu c-aici ar interesa, da' orisicat. :))
Asadar:

Principala mea trăsătură(de condei) - sunt ca o sampanie, da' mai fara bule asa... dac-aveti probleme cu digestia, mai bine nu...

Calitatea pe care doresc să o întîlnesc la un bărbat - sa aibe muschi

Principalul meu defect - sunt sincera rau(de tot)

Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei - rabdarea lor de ingeri(care este)

Locul unde aş vrea să trăiesc - Manhattan Beach, Ca, cu vedere la ocean, da' daca nu se poate poate sa fie si pe malul unui fluviu sau al unui lac, ei hai si-un rau... si-un paraias acolo, pe bune ca mai jos de-atata nu cobor.

Fericirea pe care mi-o visez - tot aia cu apa, dar si-un strop de vin ar merge...

Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire - sa nu mai pot rade

Ce urăsc cel mai mult - pe noi cand ne luam prea in serios

Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă - ale mele, ce-ntrebare!

Culoarea mea preferată - verde, albastru, rosu, negru, nisipiu.

Floarea care-mi place - cea in viata

Pasărea mea preferată - in zbor

Eroii mei preferaţi din viaţa reală - aia care se ridica, isi sterg lacrimile si o iau de la capat si aia care isi sterg lacrimile, nu se ridica si-si spun ca mai e si maine o zi...


Daca ati citit tot, desi al naibii care pricepe de ce, ia uitati-va la asta.





marți, 6 septembrie 2011

curatenia de toamna

Ajungi la metrou la limita timpului. Ar trebui sa vina imediat, apoi sa plece imediat si sa nu intarzie in statii ca sa ajungi la timp. Peronul e deja plin. Arunci o privire scurta si incerci sa iei decizia corecta: ramai la capatul trenului, cu sanse reale de a intra intr-un vagon, stiind ca pierzi un minut apoi cu traversarea peronului sau il traversezi acum, dar risti sa pierzi primul tren?
Hotarasti sa risti. Ajungi in timp util pana in dreptul celei de-a doua iesiri, al treilea panou, a doua linie (in dreptul primei linii sunt deja trei persoane aliniate unul in spatele celuilalt). Aici, daca vei reusi sa te inghesui in vagon, vei avea avantajul de a cobora EXACT in dreptul scarilor.

Trenul soseste si esti penultima persoana care urca, lipita de alti 5,6. In mod normal iti repugna imbulzeala, insa urcand printre ultimii ai avantajul de a cobora printre primii. Ultimul gand e mai puternic decat sentimentele.

1, 2, 3 statii... fix in dreptul scarilor... START! Cursa incepe. Esti in primul esalon si cobori in viteza. Barbatului din dreapta i s-a desfacut un siret, alerga concentrat sa nu-l calce, nici gand sa se aplece sa-l lege, asta ar insemna resemnare si pierderea oricarei sanse. Il privesti si te gandesti ce s-ar intampla daca l-ai calca tu pe sireturi... eiiii, nu de glume proaste ne arde noua acuma, ai pierdut deja din concentare cu gandul asta stupid. Culoarul e al naibii de lung... bietul trubadur ce si-a gasit loc de spectacol tocmai aici ingana ceva nedeslusit... E drumul sigur spre deprimare, doar vazandu-i pe toti cum alearga bezmetici. Dealfel nu are nici-un amarat de dolar in palarie.

Ajungi aproape primul si-ti raman patru secunde de la primul BIP pentru a alerga pana in vagonul de alaturi si a avea un loc. Ajungi si te asezi, respirand greu. Dupa tine inca douazeci de insi se imbulzesc prin usile inchise pe jumatate, salvandu-si din stransoarea metalica ba geanta, ba ipadul, ba iubita... Cei inca douazeci ramasi afara, pierzatorii, isi vor recalcula cu siguranta sansele data viitoare.

Cei dinauntru, alesii, isi recapata incet imaginea de oameni, pierduta undeva intre prima imbarcare si momentul din urma. Doamna din fata isi desface un pliu imaginar al fustei.
Intorci capul spre fereastra de pacura pentru a masca un usor spasm al umarului... respiratia iti devine normala. Domnul masiv care mai adineauri era gata sa te striveasca isi retrage mana cu care ti-a atins rucsacul si se scuza politicos. Ii zambesti ingaduitor.

Trenul opreste in statia terminus unde zeci de autobuze vor imbarca zecile de oameni grabiti, a caror multasteptata rasplata se masoara in minute. Maxim 30. Oare cati dintre ei se vor indrepta ca si tine direct spre curtea din spate, de unde, cu o miscare sigura, vor scoate pubela? Maine trece gunoiul! Devreme!