joi, 29 decembrie 2011

colindat

Azi am colindat impreuna cu F, una din prietenele mele romance venita in vizita dintr-un orasel mai departat de Montreal. Printre altele, am mers la cumparaturi, desi afara crapau pietrele de frig(erau circa -20C). Prin centru fiind, la intervale regulate, au sunat-o vreo 3 amici romani, cu care ne-am si intalnit si cu care ba am baut o cafea, ba am mancat, ba doar am sporovait.
Desi nu-i cunosteam pe nici unul din ei, mi-a facut placere sa-i intalnesc, a fost ca si cand ne regaseam, dupa mult timp. Ne-am spus pe nume, am facut glume si am ras.

Eu si F ne-am reintors apoi la ale noastre, la cumparaturi adica. Asteptam de mult o zi de "reduceri", intre fete. P oboseste de obicei dupa primele 3 ore. :)
Eu am cumparat doua bucati, o rochie si-un sacou, dintr-unul din magazinele preferate(erau la reducere 50%, ca altfel nu luam, he he).
Ajunsa la casa, constat ca amandoua sunt facute in Romania. Si eu care credeam ca pot trece drept italianca, de la distanta! Da' de unde? :))

Si ca sa sfarsesc ziua in acelasi ton vesel, ascult asta si rad. Ceea ce, evident ca v-o doresc! :)

sâmbătă, 24 decembrie 2011

rudolph



Va spus si eu Craciuneala fericita, cu mancarica, beuturica si plimbarica. Si nu uitati sa ne spuneti ce-ati facut interesant, daca ati fost cuminti si daca mosul a trecut pe la voi.

miercuri, 21 decembrie 2011

flanelu'


Acuma nu oi sti eu sa fac poze, cum va spusei deja, da' stiu domnule sa fac fular, pulover pentru catei si chiar pentru uameni... asta daca nu sunt prea grabiti sa-l poarte. Pen'ca daca vor sa-l imbrace mai devreme de 2,3 ani, trebuie sa-si cumpere unul "de gata".
Pe ultimul l-am inceput in urma cu circa 3 ani, intr-o perioada de relaxare maxima care a trecut dupa confectionarea partii din fata, fiind inlocuita de una de stresare progresiva, din cauza de nu mai stiu ce si fara legatura cu indeletnicirea mentionata. So, poloverul meu cu serpi cum l-ar fi numit bunica a fost lasat sa zaca undeva in debara.
O discutie despre fulare/manusi de la Suzi mi-a amintit brusc(ca io sunt rapida cand vreau) de crosetatul meu abandonat. Asadar am scos puloverul de la naftalina si am constatat ca nu-mi mai place din doua motive. Unul, ca materialul e colorat aiurea si al doilea, ca modelul ales, in torsade, nu merge cu picourile colorate, ca il incarca prea mult. Asa ca primul impuls a fost sa desfac ce am lucrat si sa fac un model simplu, in punct mort(parca asa se cheama). P, disperat, m-a implorat sa nu fac asta, ba chiar mi-a spus ca lui ii place si ca pot sa fac altul uni, daca asta vreau. S-o crezi tu...

Cand m-au oprit la spital seara si P a venit acasa sa-mi aduca una, alta, i-am pus pe lista si lucrul de mana. I-am zis asistentei responsabile cu fluturasul de perfuzie sa mi-l puna in asa fel incat sa pot croseta, drept pentru care m-a pus sa mimez crosetatul si a amplasat dracia tocmai bine. Zis si facut, mi-am ridicat patul, am asezat perna adecvat si mi-am scos andrelele. Ati crosetat vreodata cu o perfuzie la mana??? Nici sa nu incercati! Nu va doresc! Operatiunea "croseta vesela" a fost repede inlocuita de citit si/sau socializat cu colegii de camera.

Cam asta, intre timp mi s-a facut pofta sa fac cipici si am gasit un model super aici, doar ca n-am priceput cum se scade la calcai. Stiu de la bunica(ea lucra pe 5 andrele), ca la calcai era mai dificil de scazut. Asadar am o mare dilema, am cautat chiar si pe youtube si nimic. Problema serioasa... sa vad daca pot improviza.

La mine acasa nu se descalta, dar uneori musafirii insista(n-am priceput de ce). Atunci mi-ar placea sa le vad mutrele, cand in loc de papuci de casa, le dau cipici colorati. Pentru barbati o sa fac unii rosii sau chiar in dungi, verde cu galben. Sa se invete minte! Ce credeti, e buna ideea?


PS: precizez ca puloverul catelului a fost confectionat de moi meme, iar simbolul a facut furori. Ceea ce, evident, va doresc! :)

marți, 20 decembrie 2011

de rasul curcilor

m-am inscris la un curs foto pentru cei care incep de la 0... de fapt nu pentru incepatorii de la 0, ci de la -3 asa, pentru aia care habar nu au nici sa cadreze.
cand sa fac inscrierea on line, m-au intrebat ce program folosesc. ca sa ce? ca eu nu editez pozele, le doar miscores si le tai cat am nevoie... ce, nu e suficient?

asa ca le-am scris acolo in casuta ca habar nu am de program si ca pot sa-mi sugereze ei unul compatibul cu calculatorul meu, daca tot e sa incep.
deci dupe acest curs o sa invat probabil sa tin aparatul in mana si sa nu ma uit in soare. si o sa fac multe, multe poze si multe, multe cursuri.

asa sa ma ajute Canonu'.

duminică, 18 decembrie 2011

Unchiu' Ilie

Unchiu' Ilie devenise legenda vie a familiei noastre. Eu l-am cunoscut cand era deja batran, sa fi avut vreo 80, 85... mi-l amintesc fie trebaluind prin curte, in zilele de vara, fie cantand la fluier, in serile lungi de iarna. Ma uimeau intotdeauna camasile imaculate pe care le purta si era o enigma pentru mine cine i le spala, calca...

A muncit din greu toata viata si desi a avut mult pamant, l-a vandut in mare parte, sa-si tina copii in scoala, la Bucuresti. Si i-a facut "oameni". Nu e pret pentru asta, spunea simplu, cand cineva aducea vorba... Si-apoi la ce sa-l tin, n-ai vazut ce-a venit dupe-aia? intreba, privind in gol. Erau vremuri grele... toate vremurile au fost grele.

Desi baiatul al mare, chirurgul, voise sa-l ia la el la Bucuresti, unchiu' Ilie nu s-a dat dus. Nu merg, taica, ca io o sa mor acolo. Nu vezi ca pot? Matur matatura, fac mancare, spal, calc, aduc apa cu cobilita. Cand n-o sa mai pot, om vedea. Si unde sa le las pe fetele astea(bunica si alte doua surori), ca Bucurestiu' e departe si mi se face dor...

Sa fi avut vreo '92 cand, la un revelion, ne-am intalnit cu totii. Unchiu' Ilie era vesel si in putere, ca de obicei. Dupa un paharel de zaibar rosu, licoarea bauta in cantitati rezonabile, Unchiu' le spune fetelor(celor trei surori) ca are nevoie de ajutorul lor. Lui i s-a cam urat singur, s-a gandit, s-a razgandit si s-a hotarat sa se insoare. N-am nevoie sa faca nimic, ca io sunt in putere, da' sa stiu si eu ca mai e un suflet acolo, sa schimbam o vorba, seara. Cum la el in sat mai toate din leatul lui nu mai erau, s-a gandit sa-si incerce norocul in satul copilariei si al tineretii, unde surorile inca locuiau.

- Da' aia a lu' Cazacu "perceptoru'" mai traieste?
- Nu mai traieste, Nene, a murit de mult.
- Tii, ca frumoasa fata mai era. Nici Rica lu' Nae Chelu? Ca tare era vesela copila...
- A murit, neica, si ea, sa tot fie fo cinci ani...
- Pai nu va spusei io ca au murit toate si aici? N-am decat sa incerc de-astea mai tinere, la fo 80 asa... Ca de-aia zisei sa va-ntreb, ca voi sunteti tinere(sic) si stiti care mai traiesc, carora le-au murit barbatii...
Ca ce sa fac, pacatele mele, barbatii mor de obicei inaintea fomeilor, da' daca io m-am incapatanat sa traiesc mult? Si parca nici nu-mi vine sa mor acuma, ca nu sunt bolnav...

Si n-a murit atuncea, Unchiu' Ilie, ci mult mai tarziu, cu doua luni inainte sa implineasca suta, sa faca parca in ciuda tuturor din sat, care se pregateau sa-l serbeze...

joi, 15 decembrie 2011

paranormal

- Cora Underscore in sala de reevaluare, se aude o voce masculina. Merg in sala cu pricina. Un asistent medical tanar, simpatic si care tocmai intrase in tura ma intampina cu zambetul pe buze.
- Ca va bien? ma intreaba vesel.
- Non! ii raspund sec. Ma chemati la reevaluare, desi nu m-a evaluat nimeni. M-a vazut doar asistenta la triere, acum 3 ore. Sunteti sigur ca stiti de ce sunt aici? intreb simplu, convinsa fiind ca a facut o greseala.
- Da, da. Nu va mai dura mult, asta e sigur, dar nu va pot spune cat. De exemplu, semnele vitale va sunt excelente.
- De unde stiti, ca nu mi le-ati luat?
- ....
- Am o aura alba azi? intreb si plec pana nu ma enervez de-a binelea.
Ne-am reintalnit spre seara cand m-au internat si a tinut sa-mi arate ca nu a luat-o personal. La fel am facut si eu.


- Trebuie sa-mi dati si o proba de urina cat de repede se poate, ii spune asistenta tanarului lovit de masina, dupa ce-l consulta si-i incercuieste cu un marker umflaturile de pe picioare.
- Cred ca as putea acum, raspunde tanarul, parand intr-o stare excelenta, dupa chakra.
- Asistenta pleaca si se intoarce sprintena cu un borcanel si o eprubeta, le pune pe masuta, apoi se repede la patul tanarului si-i desface partea metalica laterala in doua secunde. Da patura la o parte, il ajuta pe tanar sa se ridice in fund, apoi asteapta. Tanarul asteapta si el. Asisteta se uita intrebator.
- Nu pot sa merg... murmura tanarul incurcat. (Sosise acolo cu targa)


- Unde suntem aici? intreaba batrana din patul din dreapta, cea care ma primise cu zambetul pe buze.
- La spitalul Charles Lemoigne, raspunde infirmiera pentru a cincea oara.
- La spitalul Charles Lemoigne? intreaba batrana mirata. Nu suntem la spitalul Charles Lemoigne, ca asta e aproape de mine, il cunosc...
- Ba la spital esti, mamaie, zice asistenta calm, vorbandu-i ca unui copil.
- Si ce facem aici? intreaba din nou batrana, vadit "pierduta". Cateva minute mai tarziu se linisteste, probabil sub efectul calmantelor.
.......................
Peste juma' de ora, fix la miezul noptii, batrana se ridica in fund, isi roteste privirea in salon, apoi spre coltul asistentelor si intreaba:
- Unde suntem si ce mama dracului cautam toti aici?
Am ras cu pofta, cum n-o mai facusem de cateva zile. Batrana asta ne citeste gandurile la toti.

Sa fim veseli!

miercuri, 14 decembrie 2011

sunete

Azi am ascultat vechituri. Am inceput cu La Bolduc, ale carei versuri sunt mai actuale ca oricand, apoi La bottine souriante care m-a inveselit tare si mi-a facut pofta de dans, apoi pe baietii astia frumosi, care mi-au transmis emotia lor.
Voi ce muzica mai deosebita ascultati?

vineri, 9 decembrie 2011

ruleta ruseasca

ultimele ore sunt intotdeauna penibile. iar momentul in care astepti, intr-o camarutza mica, mobilata intotdeauna cu un pat si doua scaune, omul cu verdictul, ei bine, momentul acela e ridicol. suntem oare pregatiti, oricat am fi de tari, pentru orice fel de veste?
de-aia zic, sa ne radem de ea, mai mult decat reuseste ea sa se rada de noi. mama ei de viata astazi si mai ales maine!

miercuri, 7 decembrie 2011

Art basel


Ultimele zile ale vacantei noastre in Miami au coincis cu preparativele lor pentru Art Basel Miami Beach, cea mai importanta manifestare de arta de pe continentul american, la care participa "toata floarea cea vestita a intregului apus"...

Sigur ca numarul galeriilor care pot participa la expozitia principala a Art Basel e restrans, criteriile de selectie dure si mai ales subiective, astfel incat s-au creat cativa "sateliti" in jurul manifestarii principale. Astfel, cam orice galerie serioasa poate participa la una din expozitiile mai mici. Cele cateva reprezentative pe care le cunoastem in Montreal participa de fiecare data si ne-au spus ca e cat se poate de interesant. Pe langa ca te pui la punct cu ce se intampla la nivel international pe piata, de obicei reusesti sa vinzi suficient incat sa-ti platesti toate cheltuielile cu deplasarea.

Deci tare amarati am fost sa constatam ca noi plecam cu doar trei zile inainte ca nebunia sa inceapa, si asta doar pentru ca facusem toate aranjamentele astfel, inca dinainte de povestea cu galeria. Aveam pe atunci altceva complet diferit in minte, la care lucram de cateva luni bune si care nu voia sa mi se-arate. :)

Iata-le asadar in frenezia preparativelor, galerii de arta si muzee, hoteluri si chiar centre comerciale... In cel mai luxuos/exclusiv/surprinzator abordabil pe alocuri din toate centrele comerciale pe care le-am vazut vreodata, Bal Harbour, am vazut intr-o singura zi atatea "cocoane plastificate" de toate varstele, cat in toata existenta. Domni intre doua varste(incerte), imbracati in pantaloni din in oranj sau verde-turcoise(probabil galeristi de succes) isi insoteau demoiselele la prima "tura mondena" prin urbe.

In acelasi timp, intr-un cartier din Miami, cunoscut ca Design District, un artist ce parea de origine mexicana, lucra din greu impreuna cu cativa muncitori/prieteni/compatrioti, la amenajarea expozitiei sale de arta. Lui nu-i pasa de fendi sau de vuitoni, de ghivency sau de diori. Arta lui, pe cat de efemera se arata, pe atat mi s-a parut de profunda si plina de speranta. Am vrut sa-i fac poza in timp ce se lupta cu o macara si o bunata de ciment, m-a rugat din privire sa nu. Avea ceva in privire ce nu am vazut nici la hotelieri, nici la restauratori, nici la domnii sau doamnele coboratori din bentley-uri...

sâmbătă, 3 decembrie 2011

iarna

Mi-am facut curaj sa ies din casa azi, desi e mai frig ca ieri si mult mai frig ca alaltaieri. Si am facut-o de doua ori, o data pe la pranz cand m-am plimbat, am facut mici cumparaturi si am cam inghetat, apoi pe seara, dupa ce am mancat bine si-am imbracat haine de iarna adevarate. Nu cele mai de iarna, dar aproape.
Si m-am plimbat in Vieux-Montreal care e tare frumos impodobit. Un pic cam mult, dupa gustul meu, dar sa nu fim carcotasi. Doua ore, atata m-am plimbat, am fost tare curajoasa!

Mi-e dor de vara, de terase si de turistii din port! Erau unii rebegiti zgaindu-se la vitrine, care sa mor daca stiu ce cauta aici.

Voi ce-ati mai facut interesant, tinand cont ca e iarna si frig si pe la voi(exceptandu-i pe unii norocosi)? :)

Sa fim veseli, zic!!