duminică, 12 februarie 2012

involburate ape

fugea... fugea cat de tare putea si aproape ca nu simtea arsura frunzelor sfichiindu-i pulpele, aproape ca nu simtea pamantul aspru sfaramandu-i-se cu zvacniri scurte in talpi... fugea si aproape ca nu-i era sete de apa, ci de libertate.

si azi, cat de dureros de taioase pot fi hainele astea aparent usoare, cat de neregulat poate fi trotuarul asta proaspat spalat, si cat de sete ar vrea sa-i fie de la alergare. sete de viata, nu de apa...

de ce ne lasam omorati de droguri?

4 comentarii :

  1. pentru ca suntem slabi, pentru ca ne orbeste atingerea culmilor...

    RăspundețiȘtergere
  2. da, Mosule... si poate pentru ca dincolo de orice culme, e intotdeauna abrupt...

    RăspundețiȘtergere
  3. Off-topic,cu respect:

    http://dongabone.com/2012/02/12/noutati-pe-dongabone/

    RăspundețiȘtergere
  4. dongabone, merci de invitatie, stai sa iau o sticla de vin si vin acus, acus. :)

    RăspundețiȘtergere