sâmbătă, 10 martie 2012

altfel de pietre

Orele de frumusete si nebunie sunt numarate, ceea ce e bine din doua motive. Primul, ca nu cred ca e sanatos sa stai mult printre artisti de asemenea talie, ca tinzi sa pierzi simtul realitatii fara sa realizezi macar si doi ca ma dor picioarele cum nu m-au durut in viata mea si va rog sa ma credeti ca sunt genul alergatoare de cursa lunga. Dar la marsurile mele de zeci de km din vacante port pantofi cu suport adecvat, ceea ce nu a fost cazul zilele astea, ghetele mele din piele neagra lacuita abia daca mai au talpa de la atata mers, ce sa mai aiba si suport...

Partea buna e ca am reusit sa facem chiar mai mult decat ne-am asteptat in aceste cateva zile, doua zile de Armory Show cu 5,6 intalniri remarcabile, numar aici intalnirile intamplatoare cu Tommy Hilfiger care au durat cateva secunde prima, apoi cand P mi-a confirmat ca e el, m-am intors ca sa mai vin o data si ne-am intalnit din nou, n-o sa va vina sa credeti ce om simplu pare. Asa ca noi(unii din noi, adica)... si era imbracat sport, decat ca avea o geaca frumoasa, pe care NU scria “TH”. Apoi am avut cateva intalniri cu artisti plastici si bijutieri, plus vizitele de la muzee si studiouri.

Mi-a venit acum ceva vreme ideea(mie, asta ca sa ramana aici scris si voi sa fiti martori), ca am putea expune in galerie, pe langa opere de arta, bijuterii de studio - piese unice sau editii limitate - si chiar alte obiecte (vorbim alta data despre). De fiecare data cand mergeam la museu ma agatam de butic la iesire si mi se lungeau ochii la unele bijuuri. Si nu numai ca mi se lipeau de privire, da' mi se lipeau de maini, de urechi, de gat si cu lacrimi in ochi le abandonam sau imi pierdeam luciditatea si le cumparam pur si simplu din cauza lui P care ma incuraja. :) Nu tot ce e la buticul de la muzeu e "arta", sa ne intelegem, dar asa mi-a venit ideea...

Mi-am zis ca nu toate doamnele de la Montreal pot merge la NY, Boston, Oslo sau Osaka la muzeu(sau au timp sa caute piese unice pe net), las' ca aducem muzeul la ele. Nu trebuie sa ii uitam pe Ei care, nu-i asa, de cele mai multe ori habar nu au ce sa cumpere de cadou jumatatilor lor iubite si nu de doua ori in viata e aniversarea de casatorie de 10, 15 sau dooj' de ani.(Nu discutam aici de aniversarea de angajare a secretarei sau primul zambet furat la miting, ca suntem un blog serios.) Ce altceva ar putea sa ofere in cadou un domn cu gusturi elevate asa ca dumneavoastra sau ca domneavoastra cel timid cu mustata din colt??? Ei bine, da, o bijuterie de colectie care in plus nu va va costa o avere, caci la asta munceste fomeia asta(eu adica) la NY si aiurea, sa gaseasca pentru toate buzunarele. Si credeti-ma ca exista doamne care pot aprecia mai degraba calitatea designului si gustul fin al celui care-l daruieste decat caratele diamantului... sau, ma rog, mi-ar placea sa cred ca exista... :))

Si daca nu le vand, mi-am zis, o sa le port, ca doar n-o sa le arunc, nu? Deci asa cum ii spuneam lui P, va fi win-win. :)
O sa pun si poze cu descoperirile, deocamdata nu am dreptul, asa ca pun cu ale mele personale. Dar pot sa va spun ca am deja cativa artisti "trasnet", dintre care o tanara de varsta mea(he he) cu nume romanesc va jur, dar care e italianca zice si de 15 ani la NY, un chinez care le ia premiile tuturor de sub nas si traieste tot in us, o englezoaica simpatica si sunt in tratative cu un neamt. Ca sa nu va spun ca asta e doar inceputul...

Cam atat, vedeti ca nu degeaba ma dor pana si muschii pe care nu-i am si nici timp sa mananc nu am avut in astea 4 zile pe cuvant, noroc ca m-au mai invitat ba unii, ba altii la masa, altfel imi cadeau pantalonii ca e ultima gaura la curea, la mic.

Ei, ce ziceti?

9 comentarii :

  1. Hmm, interesant... O sugestie:
    http://goldnase-schmuck.de/

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumiri mii de sugestie, anazizam, analizam. Stii ce am observat eu? Ca multi artisti nemti au situl numai in germana. Oare de ce? Ca io auzisem ca mai toti vorbesc engleza...

    RăspundețiȘtergere
  3. Ideea e foarte buna, cunosc o bastinasa cu copilul la aceeasi scoala cu fi-miu care are o galerie virtuala cu produse aurifere:)

    Exista chiar si la NY exista un danez care face cam acelasi lucru. Eu cel putin cumpar des cadouri de-astea, cum spui si tu, e imposibil de dat gres:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O sa avem si site internet, deci se poate comanda si de la distanta. :)) Sunt iubitoare de "Georg Jensen", de fapt mare fan al designului scandinav sub orice forma(mobila, bijuterii, etc). Caut carari care duc spre umbra-verde-a-padurii, domnul meu... :))

      Ștergere
  4. fain ce faci tu! ce poate sa fie mai frumos decat sa traiesti cu arta si din arta…
    (ps: ultima oara m-ai intrebat cum de am curaj sa mai trec pe aici! sa am?!, ca nu prea m-am prins ce pericole ma pandesc…;) )

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-a trebuit mult curaj sa incep, dar mi-am zis ca o viata are omu' si uneori o singura sansa... deci daca nu acum, cand? Cat despre "trait din arta", ar fi bine daca ar veni si asta la un moment dat... trebuie rabdare si munca si de-astea avem. :)

      PS, mai treceti pe la noi, se fac reduceri bune la pensionarii romani.:)

      Ștergere
  5. Cora, Jürgen vorbește engleză, chiar bine, din cîte l-am auzit. Dar clienții lui sînt strict din oraș. Eu mă dau în vînt după bijuteriile lui (el ne-a făcut verighetele, de exemplu). Poate că nu sînt foarte spectaculoase, dar au o calitate pe care aș numi-o "bune simțite". Are un simț al materialului și o idee foarte simplă despre formă. În plus, e foarte plăcut să lucrezi cu el la designul unei bijuterii, se pare că asta e plăcerea lui cea mai mare.

    Un alt bijutier münchenez (francez, de fapt) care îmi place: http://www.ivan-chevillotte.de/ -- Și acuma întreabă-mă de ce nu și-a făcut site în engleză, sau măcar în franceză :-D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-au placut mult cateva bucati ale lui Jurgen, iar francezul are niste brose de te dau pe spate. Nu e simplu de hotarat ce sa cumperi si ce nu, mai ales ca oferta e extraordinar de variata... ne-am facut o idee in mare despre cum sa incepem, dar cred ca o si mai buna idee o sa avem dupa ce incepem sa vindem, de cele mai multe ori directia e data de piata, chiar si in arta.

      Atata vreme cat stacheta calitatii se mentine si ceea ce vinzi are omogenitate, directia are mai putina importanta...

      Asta cu limba cred ca e o moda la nemti...

      Ștergere
    2. M-am uitat din nou si cu mai multa atentie pe situl francezului... e foarte, foarte bine ceea ce face(bratarile si inelele de asemenea), in plus par serii mici sau unicate, il trec la artisti cu care trebuie vorbit.

      Merci beaucoup. :))

      Ștergere