marți, 13 martie 2012

nisip in sticla

Azi am fost sa vedem cum evolueaza lucrarile la galerie si evolueaza, in ritmul lor. La intoarcere am trecut pe la "Espace Verre", un loc unde ne place sa mergem din cand in cand, la intalnire cu frumosul, caci unde poti sa intalnesti frumosul, intr-o zi de primavara gri?

"Espace verre" e o asociatie cu scop nelucrativ care-si propune sa ajute dezvoltarea artei sticlariei in Quebec si in special la Montreal. Asa ca pe de o parte ofera cursuri de specialitate pentru elevi, de perfectionare pentru artistii si artizanii profesionisti si chiar cursuri pentru amatori si pe de alta vinde produsele lor. Ce poate fi mai interesant decat sa mergi la cursuri de sticlarie de sfarsit de saptamana? Mie mi-ar placea cele de sticla suflata sau turnata in nisip, desi vad pe situl lor ca presupune multa munca fizica, adica muschi si rezistenta la caldura. Si, as zice eu, talent artistic, pentru ca inainte de a turna sticla, trebuie sa faci propria forma de turnare, macar sa o desenezi, nu? Si asta presupune talent de sculptor. Intr-o zi, cine stie... :)

Au si o expozitie cu vanzare, de la vase si obiecte decorative pana la bijuterii din sticla, am vazut niste bratari interesante si niste recipiente pentru bucatarie, un fel de borcane colorate, cu forme artstico-bizaroide si capac de lemn. Deci iata un loc bun pentru cumparat cadouri deosebite, la Montreal. Eu chiar am o vaza bleu superba, primita cadou de la P, cumparata de la ei(daca o gasesc pe undeva, o pozez si v-o arat). Pana una alta, iacata niste poze proaspete trase in fuga, ca nu voiam sa se razgandeasca gazdele. In hol, la etaj, exista doua usi ce dau spre o platforma deasupra salii de lucru, unde ii poti privi pe artisti cum se desfasoara, pe viu... o splendoare!

17 comentarii :

  1. Imi place mult sticla, iar sa stai intr-o sticlarie si sa te uitzi la sticlari cum sufla si taie si indoaie si nu intzelegi NIMIC si, la sfirshit, scot citoadata un obiect care itzi taie rasuflarea...BLISS. In general, fiind aproape total nemanualista, admir enorm oamenii care fac obiecte cu mina lor. Stii. Sa construiesti o casa, sa faci o rochie divina, sa faci prajituri extraordinare, sa faci o vaza, o bratzara de argint, ah, AH! Nu e drept!

    RăspundețiȘtergere
  2. io n-am stat decat putin acolo la balcon, da' ma intrebam daca te lasa sa asisti, langa ei, intr-un colt(probabil ca nu, din motive de assigurari). Mie mi-ar placea sa vad cum toarna sticla, cum o demuleaza sau cum o sufla. oricum e o splendoare sa vezi botzul ala colorat cum se unduieste...

    cand vii in US, da o fuga la Montreal, te insotesc cu mare placere in asemenea locuri. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. ooooo, ce minunatii!
    Cand eram mica, fusei dusa in vizita la fabrica de sticla si portelan. Si am vazut la fel cum se suflau niste paharoaie. Dar alea erau toate identice, la sablon, desi suflate manual de fiecare om in parte....
    Tare mult mi-a placut.

    P.S. mi-a placut la fel de mult si la fabrica de covoare manuala, cum legau fiecare atza nod, dupa o schema super complicata, si cum apoi cu un foarfec nivelau atzele.

    RăspundețiȘtergere
  4. da, da, stiu si eu pe cineva care facea acasa covoare manuale, dar e foarte greu, tanti aia avea un fel de noduri(bataturi) la degete, din cauza atei(firelor de gherghef) dure prin care introducea lana, inainte sa faca nodul. dar erau atat de pufoase covoarele ei...

    mi-ai adus aminte de tapiseriile lui Calder, ce frumusete...

    RăspundețiȘtergere
  5. poza 7 e o adevarata provocare pentru cineva care chiar vrea sa bea din paharele acelea:)

    RăspundețiȘtergere
  6. ma crezi ca m-am gandit la tine, da' nu stiu de ce, ca nici unu nu pare de cristal. :)))

    RăspundețiȘtergere
  7. Merci de invitatzie, mai vedem. Mi-ar place mult (nu te agita, eu nu reunosc regulile gramaticale si de ortografie ale Academiei, din 1990 incoace, de aia sint si vor fi formulari care nu corespund cu ele) sa vad ateliere de sticlarie. As putea incerca si aici, nici nu m-am gindit la asta de 100 de ani. Itzi zic daca se intimpla ceva interesant in aceasta directzie.
    Si eu imi iau fructe si legume in avion si am vejnic peripetzii cu autoritatzile, te intzeleg perfect.

    RăspundețiȘtergere
  8. nu ma agit atunci. :))
    da, ma, ca in Ro, parca la Turda, Medias erau fabrici mari de sticlarie, stiu ca se facea sticla de calitate in ro. Si stiu ca la medias am facut comanda de tabla(nu mai stiu daca au platit-o parintii nostri), cand am spart-o in liceu... aveam multa energie care se elibera in clasa noastra, spargeam cam o tabla pe an. :))

    RăspundețiȘtergere
  9. :) pe vremuri mergeam si eu la "curtea stiaclarilor" in bucuresti sa vad cum se lucreaza sticla; era fascinant; si pe atunci nu erau nici "safety measures" nici secrete ascunse; puteai sa intingi si cu degetu prin mierea aia a lor daca voiai...
    si iesea sticla cu adevarat unicat ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. curtea sticlarilor, ce frumos si classy suna. mai exista?

      Ștergere
    2. se numea/numeste asa pentru ca asta era! o curte interioara in spatele zidurilor vechi ale unor cladiri din zona lipscani; din cate stiu mai exista, dar nu mai poti sa bagi degetu si nici sa le sufli in ceafa (chiar daca mor de cald)...

      Ștergere
  10. Cora, acolo se turnau obiectele de sticla facute de artistii plastici care faceau obiecte pentru magazinele Fondului Plastic, care era singurul loc unde gaseai obiecte 'de artist', unicate sau serie foarte mica, nu productzie de masse. Si eu mergeam sa ma uit, era extraordinar. Acum, nu stiu daca mai exista, oricum, magazinele FP au disparut, ca nu mai e nevoie de ele, what with importurile si liberalizarea comertzului de orice fel.
    O sa trec sa vad ce e acolo si itzi spun.

    RăspundețiȘtergere
  11. Asa e, uitasem de fondul plastic... mi-am amintit ca mergeam la cel de la Craiova si stateam cu orele lipita de exponate(cu prietena mea), aveau tablouri, obiecte de tot felul(multa sticla, da), felicitari deosebite, bijuterii si haine. De acolo mi-a cumparat mie mama si mi-a facut cadou cea mai incredibila rochie pe care am purtat-o vreodata(si eram doar adolescenta).

    Waww, Vera, ce amintiri mi-a trezit postul asta...

    RăspundețiȘtergere
  12. Da, stiu feelingul. Si pe mine ma fascinau obiectele din acele magazine, eu mergeam in Bucuresti, la cel de pe Magheru. Iar rochiile erau, unele, absolut extraordinare. la un moment dat, cind plecam intr-un voiaj prelungit la paris si la NY, mi-am facut o rochie din aceea, dar cunsocind pe una dintre artistele care le faceau, am discutat cu ea modelul, culorile, accesoriile. Cind a fost gata, toata lumea a leshinat de cit era de frumoasa si spectaculoasa. Iar la Paris, in Montmartre, in DOUA butici de fringues, tipele au vrut sa mi-o cumpere de pe mine. Tare, da?

    RăspundețiȘtergere
  13. hahahha, pai care era problema? o spalau si o imbracau.

    io una, in perioada aia, NY si Paris, nu prea... mai mult pe-aci, pe la bulgari... :))

    RăspundețiȘtergere
  14. Nu cred. Cred ca o spalau si o VINDEAU in butica lor.

    Da, stiu, am izbutit o data, dupa ce am avut mari necazuri cu securitatea (perchezitzie in zorii zilei, luat pe sus la secu si stat in interogatorii 1 luna in cap). Dupa care, la diverse presiuni externe, m-au lasat sa ies. Deh.

    RăspundețiȘtergere
  15. si te-ai intors... probabil chiar nu ai avut de ales. ufff.

    RăspundețiȘtergere