marți, 3 aprilie 2012

lacrima

E bine sa fii uituc(a), asa ca mine, ca ai parte de surprize placute repetat. Asa am avut eu azi dimineata, cand am auzit vocea la telefon: "Fato, te-ai trezit, ai mancat, esti bine sanatoasa si mai ales in forma?
Eu: "Ihi, in forma, ca de obicei". Vocea: "Pot atunci sa-tz dau un buchet de flori, ca parca nu tz-am dat in primavara asta". Eu:"Cum adica sa mi-l dai, ESTI LA MONTREAL????". Vocea: "Pai da". Eu: "Cum asa? Ce surpriza! Pai nu ziceai ca vii in aprilie?". Vocea: "Pai e aprilie, la mine". Eu: "hi hi hi, la mine e inca inceput de martie. Vino la noi, vedem dup-aia".

Asa e, la mine e inca martie, ieri ma fost la cumparaturi si cand sa cumpar iaurt, constat ca termenul de valabilitate e MA 02, 2012. Ma duc la P si-i spun indignata: "Astia imi vand iaurt care expira azi, ia uite, MA 02". P imi spune calm: "Suntem in aprilie"... Aaaa, da? Asa e... deci e mai.

O ora mai tarziu, vocea apare in fata usii, cu tot cu purtator, care mai purta si florile intr-o mana(nu glumise) si... SURPRIZA SURPRIZELOR, una bucata sticla cu palinca de Maramures si una bucata sticla de... afinata adevarata si biologica tot de Maramures, se-ntelege, de-aia de-am beut eu ultima data acum vreo 13 ani, fix la el in vizita fiind, la Brasov. Si tot atunci l-am intalnit ultima oara pe prietenul nostru comun Grigore, venit si el in vizita dintr-un oras din Ardeal.

Am iesit asadar in soarele Montrealez, am batut strazile, ne-am asezat la o terasa si am petrecut una din cele mai frumoase zile de primavara cu un bun si vechi prieten. Cel mai bun. Si ca surpriza sa fie totala, a sunat si Grigore, in timp ce eram impreuna(era aranjat) si am reusit sa "povestim" putin, macar cat sa ne revina amintirile. Si tot Grigore mi-a promis c-o sa mi-o gaseasca pe prietena mea, cu care am pierdut legatura de cand sunt in Canada si care locuieste in acelasi oras cu el.

Iar acum ca purtatorul de voce a plecat spre casa lui din Toronto, ma amuz copios citind etichetele sticlelor si recunosc ca asta e stilul prietenului meu. Am zis sa apuc sa scriu postul inainte sa inceapa degustarea, ca am senzatia ca voi pluti in albastru cu ingerii, in scurt timp.
Aaa, sa nu uit, cum credeti ca-l cheama pe purtatorul de voce? :)

8 comentarii :

  1. Răspunsuri
    1. hahaha, attila e la Timisoara, dar nu e chiar attila, e Ghiusi(cu ghi de la ghi...don) :))

      Ștergere
  2. Ce frumos! Îl cheamă Ovidiu! Iar dacă nu, aşa să-i rămână numele!

    RăspundețiȘtergere
  3. hahaha, Ovidiu il cheama, cum nu...

    Fetelor si baietilor, nu stiu daca va place afinata, dar asta e cea mai adevarata pe care am baut-o vreodata, afinele sunt culese si apoi preparate de insasi doamna mama lui Ovidiu, undeva la poalele muntilor Rodnei. Si ea nu prepara orice. Nu o cunosc, dar o stiu. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Voi ce mai ziceti nou? Vera, ai fost plecata, presupun?

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu am câştigat acum o lună o afinată tiroleză, dar nu vreau s-o deschid (adică dacă îi scot dopul cred că mă pun pe băut:)
    În rest, mă simt ciudat (de parcă ar fi primul an în care sărbătoresc Paştele într-o ţară catolică). Cred că după nişte ani o să-l sărbătoresc şi eu odată cu lumea, nu?

    RăspundețiȘtergere
  6. Hehe, pai a mea(afinata) a venit in sticla de apa minerala si cum scria pe sticla "pure life", a trebuit sa o deschid imediat, sa profit. beau doar putin insa, ca nu vreau s-o termin repede. :)
    la mine e chiar bine ca serbez Pastele de doua ori fara "conflicte de program"... prima data cu familia canadiana(de obicei la parintii sau sora lui P), a doua zi eventual cu prietenii nostri catolici, iar peste o saptamana cu mielu' si cozonacu', of course...

    eu aveam la fostul job o colega grecoaica, iar directoarea mea era libaneza(ortodoxa) si aveam posibilitatea sa ne luam zi libera(din concediu) de pastele nostru, daca voiam. Ne uram intotdeauna paste fericit, ne pupam, alea alea dupa o saptamana...

    Deci profita, serbeaza-l de doua ori! :)

    RăspundețiȘtergere