miercuri, 18 aprilie 2012

nie nie nie, nie nie nie

Azi, dupa ce ca eram beteaga si vai de capul meu, primesc un telefon si un robot cu voce metalico-afectioasa ma anunta ca se pare ca am ceva probleme cu cartea de credit, dupa ce ma avertizase in prealabil ca nu e mesaj publicitar si ca trebuie sa ascult cuminte. Imi mai spune ca pot sa raman in asteptare sa vorbesc cu un om sau pot sa sun eu la numarul asta, daca nu "ma simt increzatoare". Pai cum sa "ma simt increzatoare", maica?

Asa ca sun la numarul indicat, raspunde cineva imediat si imi spune ca am sunat la banca si ca tre' sa dau numarul de carte. Oooo, pai de unde sa stiu eu unde am sunat? il intreb pe domnul ala, ca n-am fost atat de perspicace sa verific numarul inainte. Asa e, zice el, n-aveti de unde. Atunci sunati dumneavoastra la numarul normal si apoi la frauda.

Ceea ce am si facut, dand in final tot peste el. Mai ca-mi venea sa il intreb de unde stiu eu... da' m-am abtinut. Asa ca incepe sa ma verifice zdravan el pe mine, apoi ne calmam amandoi si-mi spune simplu ca mi-a fost clonata cartea de credit. Verificam ultimele transactii, bine ca nu au incercat inca sa o foloseasca.

Cum e posibil? intreb. Credeti ca pe net? stiind ca tot ce platisem pe net in ultimul timp erau contul Skipe si cativa dolari la Amazon. Nu, zice el. De fiecare data cand treceti cardul prin masina, la magazin, riscati sa vi se copieze datele. Dumneavoastra v-au fost copiate, iar cartea falsificata. Asa c-am anulat-o. Si va dam una cu cip, care e securitara.
Aveti cu cip? intreb. Da. Pai si de ce nu mi-ati dat pana acum, daca asta veche e asa usor de falsificat? Pai... nie nie nie, nie nie nie... zice el.

Nie nie nie, nie nie nie, adaug eu.

Mai tarziu apare P cu creierul intreg si ma intreaba simplu de unde stiau cei de la banca de cardul falsificat, daca nu s-a incercat nici-o tranzactie? Apoi imi spune ca a citit in presa ca au fost furate niste baze de date de prin US(carti de credit, etc). Sau cine stie prin ce restaurant la NY... adica dac-a fost sa fie, macar sa fie ametitoare povestea, ar fi penibil sa-mi fi fost clonata la alimentara sau la magazinul de jucarii de unde am facut cumparaturi pentru niste iepurasi.

Deci dragii meu cu carduri fara cip(dac-or mai existand), luati aminte!

5 comentarii :

  1. zic ca mai bine sa suni la numarul obisnuit al bancii si de acolo la frauda decat sa-i suni pe unii care se pun in contact cu tine din senin.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mai ales ca pe cumnata-mea au sunat-o unii de 3 ori(are biroul acasa), spunand ca sunt de la banca, fara sa fie...

      Ștergere
  2. Eu nu stiu, sunt atta de suspicioasa cand cineva ma intreaba de orice e legat de banii mei incat sunt in stare sa ma duc direct la banca. Nici cand sunt fata in fata nu-mi vine sa zic ceva de cardul meu. Dar si aici in UK, ti se cer datele de cont si retrag singuri banii. Asta ma inerveaza la culme! :) Dar nici nu am incotro. Mai verific contul, e tot ce pot sa fac.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. se poate face prin telefon, atata timp cat esti tu cel care suna la numarul oficial al bancii. eu sunasem ca proasta fara sa verific numarul, dar cand m-a intrebat nenea nr. de carte, mi s-a aprins becul.

      gandeste-te ca noi cumparam bijuterii din US sau europa si dam datele cartilor de credit(ale companiei) unor persoane fara sa le cunoastem. dar asta e, pornesti de la ideea ca oamenii aia sunt corecti. :)

      Ștergere
  3. Pai nu spusei mai acu citeva zile (sau sa fie saptamini, scuze dar sunt tare in ceata cu timpul est european) ca nu e sigur plasticul?! Eu asa m-am gindit: daca eticheta face beep cind trecem prin portile magazinului, atunci si cardul face la fel daca trece un om rau pe linga noi... Apropos, la Bucuresti poti plati la metrou cu cardul, din mers, fara sa tastezi pin! ;)

    RăspundețiȘtergere