marți, 29 mai 2012

imobiliare...

Acum 2,3 ani, fiind in vizita la LA, am mers sa "vizitam" una din casele moderne construite de Frank Lloyd Wright, arhitectul celebrei Fallingwater, in Pasadena, Ca. Nu e atat de spectaculoasa ca Fallingwater, dar m-au impresionat caramizile/blocurile din ciment atat de cunoscute, specifice perioadei moderniste, care aveau sa faca furori in anii '60, '70 si care formeaza un fel de zid brodat(vad ca a fost construita in 1923).  In plus si asta are un paraias care trece prin casa/curte. Dealtfel cartierul e un fel de oaza de verdeata in mijlocul desertului, foarte diferit de ceea ce vedem in imprejurimile Los Angeles-ului, mai interesant dupa mine decat celebrul Beverly Hills, insa mult mai mic si putin cunoscut. Un fel de microclimat vegetal creat de-a lungul unui  curs de apa, ce se autointretine. Vizita e un cuvant pompos, caci fiind proprietate privata si neavand permisiunea proprietarului, nu putea fi vorba sa vizitam casa, ci eventual sa "tragem" cu ochiul si cu aparatul peste gard.

P era insa convins c-o sa-mi placa locul, imprejurimile.
In timp ce ne invarteam prin dreptul portalului si ne intrebam daca sa incercam sa trecem sau nu dincolo(nu existau porti cu adevarat, ci doar niste ziduri pe care le puteai conturna si intra in curtea omului), apare un domn cu masina, ce parea sa fie vecin, incetineste si ne spune zambind  ca putem sa intram sa vizitam curtea, ca nu e nimeni acolo.

P imi zice ca el crede ca e mai bine sa nu... ca e convins ca nenea ala a facut misto de noi sau a vrut sa-i joace o festa vecinului lui.  Ei, ash, zic eu, n-ai vazut ca parea om serios? Ma duc sa trag o privire dupa ziduri. Ocolesc zidul, inaintez un metru, doi si vad casa, undeva mai departe... o splendoare!!!
Eram deci exact in curtea omului. Ma uit spre casa si zaresc, prin geamurile imense, un domn intre doua varste ce parea sa-si serveasca cafeaua in living room si care parea sa priveasca direct in directia mea.

Ouuups, raman impietrita, incapabila sa ma misc si cand, dupa 2,3 secunde, imi revin,  ii fac cu mana in timp ce ma indepartez, mergand cu spatele, ca-n filmele de desene animate... in timp ce P murea de ras. Am facut poze "la poarta" si dusi am fost. Daca eram suficient de curajoasa asteptam acolo sa vad daca omul reactioneaza/ daca iese si i-as fi spus ca vrem sa vizitam... cand ai o asemenea casa cred ca te poti astepta la curiosi de teapa mea. :)
Vaz acum ca e de vanzare. 4,5 milioane, ieftina ca braga... :)

5 comentarii :

  1. si zici ca n-a scos pusca pe geam?! ca la astia asa e, intai trag si pe urma te intreaba ce cautai in curtea lor...

    RăspundețiȘtergere
  2. nuuu, da' nici nu m-am intors cu spatele. :))) asa cum am spus, cred ca cei care detin o asemenea casa, trebuie sa se astepte la tot felul de vizite. deci pana la urma nenea cu masina a facut misto de noi. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. haha, ce bestiala faza :)))
    Chiar s-a distrat nenea.
    Pe de alta parte, cine vrea intimitate si stie ca are casa "tentanta" si calcata des de aparate foto, isi ridica gard regulamentar si pune niste afise: proprietate privata.

    RăspundețiȘtergere
  4. Aha... seamana la interior cu casa din Blade Runner dar nu-i aceeasi casa, e doar acelasi arhitect. Personal, dincolo de estetica geometrismului, ma simt foarte in nesiguranta cu astfel de usi si ferestre. Probleme de mentalitate! Chiar si ideea unei usi de la intrare jumatate geam ma ingrozeste... :)

    RăspundețiȘtergere
  5. waww, nu stiam de asta din Los Feliz si chiar am fost prin imprejurimi, o pun pe lista pentru data viitoare. :)

    chestie de mentalitate, da, cand am cumparat casa eu am fost tare bucuroasa ca avea gard de jur imprejur(era obligatoriu pentru piscina), iar P era trist din acelasi motiv. Primul lucru pe care P a vrut sa-l faca dupa ce am scos piscina, a fost sa desfaca gardul. Argumentul meu era ca daca vine cineva sa ne fure? Cam trist... :)

    RăspundețiȘtergere