marți, 15 mai 2012

vino

"Casă în construcţie cu ramuri uscate, ca păianjenii, în schele
Înalţă-te în ceruri cu seninătate
Până când norii ţi-or sluji de perdele
Şi stelele: mulţămirea lămpilor pe balcoane înserate.

Între doi castani împovăraţi ca oamenii ce ies din spital
Crescu cimitirul ovreiesc - din bolovani;
La marginea oraşului, pe deal
Mormintele ca viermii se târăsc.

Docarul galben ne aşteaptă în faţa gării
În mine se rup trestii cu foşnet de hârtie
Vreau să mă sfârşesc încet de-a lungul ţării
Şi să-mi ezite sufletul ca dansatorul pe frânghie.

Rătăcesc prin pădure
Cerşetori ţigani cu barbă de cenuşă
Că ţi-e frică dacă-i întâlneşti
Când îşi freacă soarele pleoapa pe poteci.

Călare o să mergem zile întregi
O să poposim în hanurile sure,
Acolo legi multe prietenii,
Te culci noaptea cu fata hangiului.

Sub nuci - pe unde trece vântul greu ca o grădină de fântâni
O să jucăm şah
Ca doi farmacişti bătrâni
Şi soră-mea o să citească gazetele în hamac...

Ne-om dezbrăca pe deal în pielea goală
Să se scandalizeze preotul, să se bucure fetele,
Vom umbla ca agricultorii cu pălării mari de paie
O să facem baie lângă roata morii
Să ne întindem la soare fără sfială
Şi-or să ne fure hainele şi-o să ne latre câinele…"

Vino cu mine la ţară, Tristan Tzara

2 comentarii :

  1. Foarte contemporana atmosfera sau poate sint eu putin mai melancolic... asa se intimpla cind primavara seamana cu toamna! Si pe deasupra imi e tare dor sa joc o partida de sah cu un om (dupa cum si mailul spunea :)...

    RăspundețiȘtergere
  2. si ce-am mai ras, si ce-am mai ras. :)

    eu gasesc poezia absolut superba, cred ca si melancolia e normala, ne aminteste ca suntem vii... si la mine revine din cand in cand, mai ales cand ma duc cu gandul la satul bunicii.
    in prezent traversez o perioada "poietica", mi-am zis ca o fi de la primavara si de la faptul c-am fost inconjurata in ultimul timp de spirite artistice. si ce spirite!!! ganduri bune, acolo la voi!

    RăspundețiȘtergere