joi, 28 iunie 2012

caratorul de vise

visul se repeta aproape obsesiv... tema centrala era aceea in care eram in dreapta, cu geamul coborat si picioarele pe bord, din radio ieseau tipete ascutite de chitara pe cand drumul taia desertul in doua, iar eu simteam o profunda "durere-n cot", "durerea" calatorului de nicaieri spre niciunde... senzatia o cunosteam, o repetasem deja in simturi, doar cerul era mult mai albastru... si linistea mult mai liniste... iar el, el tacea, stia ca nu trebuie sa spuna nimic... visele nu trebuie intrerupte.

va urma...

6 comentarii :

  1. Stiu exact senzatia de visare cu picioarele pe bord...e misto de tot. Ma rog, poate minus "durerea calatorului de nicaieri spre niciunde", deoarece nu vad de ce poate durea, fie si real, fie in cot, ca totusi, per total, experienta mea a fost placuta, deci pozitiva, NU de nivel neplacut, NICI indiferent, dar cu relaxarea specifica a hoinarului calator in vacanta fara lectii deosebit de placuta in locul acestor senzatii. Stiu si senzatia soferului in timp ce pasagerul sta cu picioarele pe bord, (ca de obicei, la drum din asta lung faceam cu schimbul). E misto si aia daca pasagerul e OK relaxat si el, decat doar ca cere ceva concentrare + vigilenta mai putin visatoare la condus, dar oricum poti da pe cruise control, plus te poti gandi la ce vrei tu, fara sa-ti mai faci probleme fata de pasager, de tip conversatie, efort de oferit suport emotional, etc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Efectiv, inspirat de acest articol despre vis, (ca mie imi plac visele placute), mi-as permite sa adaug utopic visator si eu in acest moment, ZAU daca nu asa mi-as dori eu sa am o posibila relatie reala de cuplu pe termen lung cu cineva, 2 persoane total autonome, separate, fiecare cu gandurile si visele lui si agenda lui personala, totusi impreuna in aceeasi masina, facand si cu schimbul in mod echitabil la efortul minim necesar de condus masina, in stare total relaxata, fara nevoie excesiva de comunicat absolut nimic, decat poate un schimb de informatii factuale din timp in timp, de ex cat mai e pana la urmatoarea oprire, sau poate o intrebare politicoasa daca e OK sa se puna muzica sau nu, sau daca cumva celuilalt ii e foame sau sete, si mai ales FARA nevoie de oferit sau primit suport emotional, (poate doar necesar pe termen ff scurt si ff rar, doar daca, Doamne fereste, s-ar intampla ceva cu adevarat stressant)...asa ceva, efectiv, mi s-ar parea efectiv DE VIS.

      Ștergere
  2. da, rudolfule, e important sa vorbesti dar la fel de important sau poate mai... sa stii sa taci. ai avut vreodata pisoi?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

      Ștergere
  3. rudolph aspirant- mesaj scurtat28 iunie 2012, 13:07

    Eu nu am avut niciodata animale de companie si am si ailurofobie (= fobie de pisici...nu ca am vreo superstitie fata de ele, pur si simplu nu pot sa le sufar).

    RăspundețiȘtergere
  4. Mi-am permis sa tai restul, neavand nici o relevanta.

    RăspundețiȘtergere