miercuri, 25 iulie 2012

bucati

"L'amitié est un pacte, une convention. Deux êtres s'engagent tacitement à ne jamais claironner ce que chacun au fond pense de l'autre. Une espèce d'alliance à base de ménagements. Quand l'un d'eux signale publiquement les défauts de l'autre, le pacte est dénoncé, l'alliance rompue. Aucune amitié ne dure si l'un des partenaires cesse de jouer le jeu. En d'autres termes, aucun amitié ne supporte une dose exagérée de franchise".
                                                    E. Cioran, Ebauches de vertige (vezi traducerea mai jos)

Adevarul doare. Mai ales pe aceia care nu sunt obisnuiti cu el. Oamenii vor sa fie mintiti frumos, chiar daca-ti sunt prieteni sau mai ales daca-ti sunt prieteni. Pentru cei care nu-ti sunt, nu conteaza. Pentru ei oricum nu conteaza ce zici, daca e minciuna sau adevar, decat in masura in care conjunctura ii leaga de tine pentru cateva secunde. Conjunctura ne leaga cel mai adesea pe unii de altii in virtual, pe o perioada ce se masoara-n secunde. Avem nevoie sa ne mintim atat? Probabil ca da. Pentru ca uneori in virtual ajung bucatile din noi care sunt refuzate in real...

Mai acum ceva vreme, o persoana de pe blog mi-a cerut explicatii, suparata ca n-as fi reactionat la un moment dat asa cum voia ea.
Puteam sa o mint frumos ca sa pastrez aparentele, dar i-am zis ce cred, desi stiam urmarea si-mi era draga ca persoana. S-a suparat iremediabil. O sa-mi ziceti ca nu conteaza. Nu conteaza. Era doar un exemplu.

Paradoxul este ca cel mai adesea, din situatiile delicate am iesit fiind sincera. Cand am plecat de la serviciu, "bossul cel mare"(o ea), cu care discutam "pe sleau", m-a chemat si mi-a zis: "Nu credeam sa zic vreunui subaltern asta, dar nu te-ai gandit sa te duci la medic sa spui ca esti stresata? Iti da 2,3 luni fara probleme, timp in care te gandesti." "Nu". "Exista ceva care te poate face sa te razgandesti?" "Nu depinde de tine". "Stii ce mi-a placut cel mai mult la tine, pe langa partea profesionala?" "Exact ceea ce le-a displacut altora(aluzie la cineva anume), ca spun ce gandesc". Am ras si ne-am despartit cu o strangere de mana.

Azi am avut confirmarea unui contract nesperat, o negociere ce dureaza de vreo trei luni si in care imi cam pierdusem speranta. Am decis asadar sa-i spun respectivului ceea ce cred, ca nu-i inteleg tergiversarea, ca ar trebui sa aprecieze toata rabdarea si ceea ce ii ofer(nu era o chestiune de bani) si sa priceapa ca asta e o exceptie doar pentru ca imi plac prea mult toate produsele lui, ceea ce nici mie nici lui nu ne va fi dat sa vedem zilnic. Eu ma stresez sa gasesc solutii care sa mearga - ii zic - iar tu stai pe margine si le respingi.

Dupa cateva zile(azi), mi-a raspuns ca e de acord cu toate punctele, exceptional, pentru ca e convins ca sunt sincera. Conteaza? Stiu si eu? E doar un exemplu ... :))

Traducerea mea dupa ureche(mi-e intotdeauna jena sa-l traduc pe Cioran, sper doar ca ma va ierta):
"Amicitia Prietenia este un pact, o conventie. Cei doi se angajeaza tacit sa nu dezvaluie niciodata ceea ce fiecare crede cu adevarat despre celalalt. Un fel de alianta pe baza de menajamente. Cand unul dintre ei semnaleaza public defectele celuilalt, pactul e denuntat, alianta rupta. Nici-o prietenie nu dureaza daca unul dintre parteneri inceteaza sa joace jocul. Cu alte cuvinte, nici-o prietenie nu suporta o doza exagerata de sinceritate".









9 comentarii :

  1. Esti fericita ca ai avut ocazia sa intalnesti persoane deosebite si integre care mai stiu sa admire la un om calitatea de a fi sincer in exprimare. Sa fie doar un noroc, sau o fi destinul?
    Eu nu am avut noroc de acest lucru si de cele mai multe ori am fost respinsa cu brutalitate cand am spus adevarul :(

    RăspundețiȘtergere
  2. Folii, asa e, ai dreptate, probabil e destinul... :)

    Vezi ca in anuntul tau despre folii auto ai o greseala gramaticala: "autorizatia tehnica care ia fost eliberata de RAR". Probabil ca nu tu l-ai scris, dar poti sa anunti acolo persoana cu pricina sa schimbe, ca da impresie proasta la business. In rest, bafta sa ai cu foliile! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. si tu ai dreptate, dar bineinteles si Cioran (vezi, am si invatat sa minciunesc ca sa ma pun bine cu aia marii); in fapt vorbiti despre lucruri oarecum diferite, el despre amicitie, tu despre relatii in general; e nevoie si de minciuna, de la cele mici si nevinovate pana la cele mari si grele; cu o singura atentionare insa; sa nu faca intentionat rau; micile minciuni fac parte din conventiile vietii iar cele mari sunt adesea utile in cazuri particulare; si hai sa fim seriosi, daca astea mici nu ar functiona si fiecare femeie ar spune ce ii sta pe limba despre cealalta, lumea ar fi ca o masa de fachir, cu doamne intepate aflate la distanta egala una de alta… ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. Hă, hă, tradusesem prost, adica eu cred ca Cioran vorbea mai degraba de prietenii. Nici-o prietenie... oricat ar fi ea de... adica.(si nu m-a tras si pe mine nimeni de maneca, of, of).

    Mosule, postul meu era o reflectie cu voce tare, dupa intamplarea de ieri(cu contractul) si dupa vreo 50 km de bicicleta(mi-am luat dupa-amiaza libera, ce crezi?).
    Si ma gandeam eu asa ca minciuna e paguboasa, oricum ar fi ea de nevinovata. Sigur ca exemplul tau cu femeile(toti suntem femei intepate, unii doar n-o recunosc :) ) e bun, insa stii care e riscul? Sa te obisnuiesti cu ele(cu minciunile) si sa-ti devina normale. Asa se ajunge la celebra: "Ti-as fi spus, dar n-am vrut sa te ranesc". "Ei, nu ma'nnebuni? Sa mori tu ca mi-ai fi spus?" :))
    Parerea mea e deci ca minciuna e minciuna, orice haine ar purta. Eu incerc mai degraba omisiunea decat minciuna. Adica decat sa zic "vai draga, ce bine-ti sta in rochia asta", daca nu e cazul, mai bine vorbim despre vreme. Vorbesc mult despre vreme, eu, in general. :))

    Cand eram copil, mai minciuneam. Imi aduc aminte insa ca am mintit-o o data pe mama cu o tampenie fara importanta si m-a prins si mi-a fost o rusine...
    Tu minciunesti, Mosule? :)

    RăspundețiȘtergere
  5. In momentele cheie ale vietii mele, sinceritatea deplina a fost cea mai riscanta alegere posibila, dar si cea mai buna chiar daca oamenii cu care am avut de-a face in acel moment s-au dovedit a fi nu dintre cei mai alesi. Morala: daca esti cu adevarat sincer, convins de propriile spuse si fapte, ii convingi si pe ceilalti.

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu sunt convinsa ca nimeni nu suporta sinceritatea exagerata, cu o mica nota adusa, pe moment.
    Dupa cateva momente, dupa moment, cine nu accepta sinceritatea, ei bine, chiar nu conteaza.
    Uneori ma intristez cand ajung la asemenea concluzii, dar inca nu pot sa ma transform in Don Quijote si sa sper ceea ce nu voi primi niciodata.

    RăspundețiȘtergere
  7. MeetTheSun, ddunia - Absolut de acord.

    Sigur ca nu e usor sa fii sincer, mai ales cand riscul e sa ti se intoarca spatele, insa e singura varianta castigatoare "à long terme".
    Da, "cine nu accepta sinceritatea, chiar nu conteaza", adica ajungi sa ai in preajma oameni care au aceleasi valori ca tine, ceilalti te tin departe(sau tu pe ei) si toata lumea e multumita.

    Offf, si cate probleme si cata energie si timp pierdut aiurea se evita.

    RăspundețiȘtergere
  8. In mod sincer, uzul scrierilor majoritar obscure ale lui Cioran ca posibila sursa de sustinere de moral si inspiratie personala in probleme legate de stress de cariera personala mi se pare cam exagerat si in general un efort inutil. Aceleasi chestii se gasesc si pe gratis pe net explicate si mai simplu, asa 1, 2, 3, pe blogurile de reclama ale oricarui career coach care vrea sa-si vanda pe net macar cateva exemplare de carti auto-publicate, pt ca serviciile profesionale oricum nu i le cumpara nimeni.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ce-ar fi sa mergi tu "pe blogurile de reclama ale oricarui career coach care vrea sa-si vanda pe net macar cateva exemplare de carti auto-publicate, pt ca serviciile profesionale oricum nu i le cumpara nimeni".

      Ștergere