marți, 17 iulie 2012

gand

Simt atata bucurie la intalnirea cu o amintire draga, de parca as reveni, dupa o indelungata absenta...

"Eu cred că un om este ceea ce îşi aduce aminte
despre sine însuşi. Bunăoară, eu mă consider pe mine
ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De asta uneori oamenii
sunt în aparenţă schimbători sau au umori diferite.
De fiecare dată îţi aduci aminte alte lucruri despre tine însuţi."
                                             Gând 11, Nichita Stanescu


4 comentarii :

  1. Dumnezeule, ce grădină superbă ai, acuma aș veni acolo!

    RăspundețiȘtergere
  2. Huch, am greșit adresa. But you know what I mean, right?

    RăspundețiȘtergere
  3. :)) sa vezi cum e sa citesti in hamac, in mijlocul florilor...
    e frumoasa intr-adevar si mi-ar placea sa fie a mea... e a mamei soacre, dar e opened in permanenta pentru prieteni, deci vino! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Zau daca eu mi-am amintit vreodata lucruri diferite despre mine insumi ! Nici nu stiam ca ar fi posibil (in mod nepatologic) sau chiar dezirabil-recomandabil asa ceva !

    RăspundețiȘtergere