duminică, 23 septembrie 2012

52

De ceva vreme nu mai am chef sa scriu pe blog... de fapt nu mai am idei si m-am gandit c-ar fi tocmai nimerit sa iau o pauza, pana se aduna si se depun cele cateva cuvinte ce mi se misca haotic dintr-o emisfera in alta.
M-am multumit sa citesc ce ati mai scris dumneavoastra, cei pe care-i vizitez regulat si cum asta presupune neaparat sa dau o raita prin Japonia, am gasit acolo minunata leapsa.

He, uite un subiect, imi zic, si dupa ce citesc, zambesc si ma imaginez despartind in propozitii, adica subliniind predicatele, incercuind cuvintele de legatura si chiar alcatuind schema primelor cinci fraze, iau cartea cea mai apropiata si o deschid la pagina 52.

He he, fara sa fiu superstitioasa, am uneori impresia ca unele lucruri nu se intampla degeaba... Ignor cateva clipe pagina alba cu numarul 52 si citesc primul paragraf cu care incepe pagina 53 si care citeaza din Micul print al lui Saint-Exupery:
 "Adieu, dit le renard. Voici mon secret. Il est très simple: on ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux."

Asa e, am trisat, fraza mea nu exista pe pagina care trebuie, dar tare mi-ar fi placut sa-i pot raspunde asta lui Mos Pinocchio...

Si - ca sa ma intorc la pagina mea alba - cred ca atunci cand nu ai foarte multe de zis, e mai bine sa nu zici nimic. Si sa-ti ocupi timpul cu facut lucruri. Si slava domnului ca sunt atatea... in foarte curand incepe jobul cu program fix si mult... da, da, e gata... apoi incepe scoala cu cele cinci cursuri care trebuie sa incapa in spatile libere si care, ele, cele cinci, nu-s ca unul... si sa nu uitam ca trebuie sa mai si alergam, macar o data la doua zile.

Nuuuu, nu inseamna ca nu mai vin pe-aici si nici ca nu mai scriu, dar daca absentez o vreme, nu va ingrijorati, simt eu ca inspiratia e pitita pe-aici pe undeva. Trebuie doar s-o gasesc. :)))
Pana atunci, sa fim veseli! 

16 comentarii :

  1. mult succes la munca.
    Si la scoala.
    Ce scoala faci?

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc la fel.
    Sa fie!:)
    Istoria artei.

    RăspundețiȘtergere
  3. wow.
    Felicitari pt decizie! E o mare aventura, pt o injinera.

    RăspundețiȘtergere
  4. E putin toamna, melancolia se ghemuieste in suflet si de aici, probabil, o oarecare pasivitate. E bine sa incepem scoala (la orice virsta) desi cu istoria artei nu-i de joaca... mai ales ce din prezent. :)
    Spor mare si sa impartasesti noutatile si cititorilor fideli!;)

    RăspundețiȘtergere
  5. adica ce vrei sa spui, ca sunt batrana??? :))))

    abia astept sa vad cum e, am vaga banuiala ca 5cursuri sunt cam multe, da' o sa vedem... iar despre impresii, trebuie impartasite neaparat, cum nu? iar voi, daca aveti vesti, "bateti" depesa.

    sa lasam melancolia sa pluteasca, alors!!! :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Te asteptam sa-ti recapeti inspiratia :)) si sa revii cu subiecte interesante cat de curand! Am o presimtire ca atunci cand vei incepe scoala si munca, se vor gasi si multe lucruri de spus pe blog :)) Multa bafta!

    RăspundețiȘtergere
  7. Un pic hors sujet: http://mobile.lemonde.fr/sport/video/2012/09/28/a-100-ans-il-etablit-un-record-de-rapidite-sur-100-kilometres-a-velo_1767628_3242.html

    RăspundețiȘtergere
  8. Nascut in 1913... iti dai seama cate a trait/vazut omul asta in viata lui? Doua razboaie, cate crize economice/politice... cati "caini care latra, pe cand lupul merge"? :)

    Ma intreb ce forta interioara, ce motivatie poate sa aiba sa se urce pe bicicleta, in loc "sa se culce jos si sa moara", ca multi dintre noi, tineri. Mi-a facut tare bine "hors-sujet"-ul tau. Merci! :))

    RăspundețiȘtergere
  9. E același moș de care vorbeam deunăzi.
    Asta îmi amintește de un documentar despre un tip care a mers pe sîrmă între turnurile gemene de la Nouillorc. Și-a făcut numărul si cînd l-au arestat, la sfîrșit, tot îl intrebau:
    -why? Why?
    - why?! There îs no why...
    Se cheamă Man on wire sau Le funambule, in frantuzeste. De văzut, dacă se iveste ocazia.

    RăspundețiȘtergere
  10. hahhaha, am gasit(si e tot francez, cred ca documentarul e super): "Quand je vois trois oranges, je jongle, quand je vois deux tours, j'ai envie de passer de l'une à l'autre".

    moi, quand je vois trois oranges, j'ai envie de les manger. :))

    PS- azi alerg, ca ieri nu prea...

    RăspundețiȘtergere
  11. Eu nu am inteles de ce pagina 52 si nu 27 sau 315, de exemplu. Poate ca explicatia se gaseste in text, insa mi-a scapat mie. Ziceti-mi si mie de ce 52 ca acum nu o sa mai am somn din cauza asta !

    RăspundețiȘtergere
  12. Ei, crezi ca eu stiu? Trebuiau sa aleaga si ei o pagina si au ales 52.
    Daca alegeau 315, puneau prea multi pe ganduri, p'astia profunzi ca mine. :)
    Pentru somn, incerca cu ceai de "Verveine".

    RăspundețiȘtergere
  13. Cu întârziere, e drept, dar cu urarea ca fiecare minut din perioada asta ocupată să fie doar cu împliniri. Și să mai dai un semn de viață!

    RăspundețiȘtergere
  14. Nu-i tarziu, nu-i tarziu, mutumim asemenea!
    Dam semne, cum nu? :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Sunteti bine? Am aflat ca se misca pamintul si la voi... sper sa nu fie probleme! :(

    RăspundețiȘtergere
  16. Nu sunt!
    Epicentrul a fost nu departe de casa noastra, m-am trezit pe jumatate(cred ca abia adormisem, dar eram extrem de obosita), m-am intrebat daca o fi cutremur, apoi am adormit la loc. Dimineata, cand am citit in ziar ca fusese, am realizat ca n-a fost vis. Apoi mi-am amintit cu lux de amanunte genul de miscare, un fel de tangaj, nicidecum in plan vertical...
    Deci suntem bine! :)

    RăspundețiȘtergere