marți, 11 septembrie 2012

doua cercuri

Azi se fac exact opt ani de cand m-am urcat in avion, cu doua valize de 32 de kilograme fiecare si o geanta de mana de vreo 8, cu bilet doar de dus.
72 de kilograme, toata averea unui om. I-am spus mamei sa dea restul hainelor, de parca as fi murit, dar cred ca aveam nevoie atunci sa stiu ca desprinderea e totala. Si a fost. Desi imi amintesc perfect ce am simtit, iesind de pe strada copilariei mele si privind peste umar.

Desprinderile sunt grele si se fac doar atunci cand si mai greu e sa ramai.

Am invatat multe in acesti ani. In primul rand sa ma iubesc neconditionat si sa traiesc cu picioarele pe pamant. Cand esti doar tu si cu tine, in fata necunoscutului total, n-ai decat sa te vezi exact asa cum esti, cu plusuri si minusuri. Nu te ia nimeni sa te puna la masa, nu-ti da nimeni un job de pomana, ba uneori nu te intreaba nimeni de vorba. Te vezi in ceilalti, ca in oglinda. Si n-ai decat sa te bazezi doar pe ceea ce poti obtine muncind. Si te simti asa, intr-un mare fel... te simti puternic!

Iar daca ar fi sa recomand ceva cunoscutilor sau mai putin cunoscutilor, le-as recomanda sa mearga sa traiasca macar unul sau doi ani intr-o alta cultura. Si sa incerce fiecare sa se detaseze de  ceea ce "patria-muma" i-a servit drept certitudini. Sa se cunoasca asa cum este, rupt din angrenajul comoditatii. Va fi el cu sine, cel adevarat. Si va invata sa pretuiasca diferit tot ce obtine. Si sa nu-i judece pe cei din jur, fara sa-i inteleaga.

La multi ani, zic!


34 de comentarii :

  1. Eu am plecat doar cu o valiza de vreo 19kg acum 13 ani si ceva.

    RăspundețiȘtergere
  2. 2x20 kg acum 12 ani, 5 luni si 6 zile.

    RăspundețiȘtergere
  3. Deci voi erati si mai saraci. :) Mie mama mea mi-a dat setul de furculite de tort cu trandafirasi... chit ca la inceput n-aveam eu bani de tort.
    Si cand am inceput sa am bani, m-am apucat sa mananc "sanatos", fir-ar! :))

    Care e cel mai ciudat obiect cu care ati plecat si pe care nu l-ati prea folosit?

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu prea am folosit nimic din prostiile cu care-am plecat in afara de chiloti si ciorapi:)

    Dac-ar fi sa plec acum as lua doar o geanta cu aipedul si macbucul, plus periuta de dinti, trusa de barbierit si cartile de credit.

    RăspundețiȘtergere
  5. da' ce, aveai atunci carte de credit?? ca nici nu existau in ro...
    hai ma, ca sacoul ala grena l-ai imbracat de cateva ori. :)))))

    eu aveam un costum rosu-caramiziu, de ziceai ca sunt Mos Craciun cu el, in Romania mi se paruse frumos...

    RăspundețiȘtergere
  6. Hehe, aveam la loc de cinste cu naftalina in buzunare un costum de la steinmann sau asa ceva, plus cravata albastra si camasa alba ca sa fac impresie buna la blonde:)

    Deci ramine cum am stabilit: cartile de credit si periuta de dinti:)

    RăspundețiȘtergere
  7. acuma tre' sa pleci cu tot cu blonde... :)

    P, cand s-a mutat de la LA la Montreal, a incarcat in camion si cateva bucati de lemn(le avea in garaj) si cateva ghivece de flori, goale. De pamantul de la flori s-a despartit cu regret, ca era de buna calitate. Gospodar! hahahaha

    D-nul Zdrangu creca avea doar haine in valiza, ca 19 kile nu e mult...

    RăspundețiȘtergere
  8. Răspunsuri
    1. Nu, alea le-am luat cu mine mai tirziu, cind m-am insurat :)

      Ștergere
  9. :)))))
    pai atunci a plecat fara haine...

    RăspundețiȘtergere
  10. Pai 7 kile a fost valiza, 5 cartile si alte 7 camasile si blugul:)

    RăspundețiȘtergere
  11. valiza mea de cala avea 17 kg, aia de mana un pic peste 5 (cat avea laptopul), acum 4 ani jumatate. de atunci mai toate lucrurile au fost inlocuite cu altele cu exceptia fierbatorului de voiaj pe care l-as lua cu mine oriunde.

    RăspundețiȘtergere
  12. lektor - si eu care ziceam ca nu vorbesc pe nimeni de rau in lipsa... vezi, tu esti de vina! :)

    nume - mamaaaa, minimalism extrem. Si acuma tot in jur de 17 sunt?
    Hehehehe, eu mi-am luat aparatul de epilat din ro, da' nu se potriveau prizele. Mi-a facut P cand ne-am cunoscut un transformator pentru el, cu care m-a impresionat maxim. :)

    RăspundețiȘtergere
  13. nu stiu, Cora, cum ai carat tu atata, io abia imi taram valiza pe scarile de la metrou. iar in camaruta de hotel oricum n-ar fi incaput mai mult.
    si cand m-am mutat unde stau acum, un sofer de autobuz mi-a zis sa iau taxiul ca nu pot urca (nu am voie, adica) o valiza asa mare.

    RăspundețiȘtergere
  14. Frumoase amintiri ai, Cora. Sarbautorire placuta, sa fiti sanatosi si fericiti.


    acu 1 an si ceva, mi-am bagat tot sifonierul intr-o valiza ( shuba o lasai, ca aici nu sunt -25gr si nici rochia de seara cu spatele gol nu o luai) . Peste 2 luni ne-au venit o gramada de cutii :) cu linguri, oala, furculite, carti,jucariile copilului etc.


    RăspundețiȘtergere
  15. Ce bine ar fi sa putem pleca macar un an undeva sa stam si sa ne descurcam singuri, dar asta intra la categoria vis deja.

    RăspundețiȘtergere
  16. nume - pe parcursul drumului n-am fost singura, avioanele erau pline de emigranti romani in 2004. Dar si ceilalti aveau tot 2X32+8, ca atata aveau voie la zborul peste ocean. Am fost adusa la aeroport cu masina si asteptata la Montreal. Bagajele nu le ai decat inainte sa iesi, le pui pe carucior si gata.
    Ca o anecdota, am fost asteptata cu 2 masini, ce-a de-a doua era a unor persoane carora le aduceam ceva din ro(am avut si cateva pachete pentru altii). Am constatat cu aceasta ocazie ca ne stiam din ro, facusem parte din acelasi cerc de amici la un moment dat, dar habar nu aveam ca ma asteapta si nici ei.
    Aici romanii vin la aeroport sa astepte "alti emigranti" asa, fara obligatie... am facut-o si eu pentru necunoscuti. :))

    RăspundețiȘtergere
  17. cumva despre "desţărarea" de sine este şi postul meu de azi, ca să fiu mai puţin tranşant ca-n răspunsul despre DH:

    http://ochiuldeveghe.over-blog.com/article-dintele-canin-al-norului-mofturos-110009683.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Abia acum am vazut comentariul, era la spam(se mai intampla din astea).
      Nici-o problema despre DH, n-ati fost transant, ci sincer. Eu incerc sa-mi pun cateva ganduri in ordine(Hirst imi ocupa unele din ele, cele alandala pe care nu mi le ocupa Warhol).

      Cat despre "desţărarea de sine", asta se produsese cu ceva timp inainteca aici.

      A propos de filme, "m-am straduit mult" sa devin cinefil si nu mi-a iesit, am inteles mai tarziu ca as fi avut sanse reale, daca as fi mers cateodata la cinematograf. :)

      Ștergere
    2. Oho, la spam am ajuns? E bine s-acolo! E bine oriunde, asta am învățat tot din filme...recomand în acest sens filmul lui Werner Herzog, My Son, My Son, What Have Ye Done (2009):
      http://www.imdb.com/title/tt1233219/
      Mie îmi place enorm să văd filme, și să le descos semnificațiile!

      Ștergere
    3. Merci, Vladimir, cred ca cel mai usor e sa vezi filme care-ti sunt recomandate, o sa profit deci. :)
      o zi buna iti doresc!

      Ștergere
    4. Oricînd sunt dispus să recomand artiști și filme, căci în esență adevărații regizori sunt vizionari, artiști, creatori! Atît cît pot eu să văd, să înțeleg - împărtășesc și celor din jur. Dovada cea mai bună: blogul meu.
      Numai bine, Cora_!

      Ștergere
  18. arakelian, asta cu rochia de seara e tare, o prietena romanca si-a cumparat aici o superba rochie de seara, neagra, fara spate, ca-i placuse mult.
    S-a ingrasat si-a slabit de 7 ori, ba a mai si imbatranit, fara sa aiba ocazia s-o poarte. O mai intrebam din cand in cand ce-i face rochia de seara si de obicei era bine, la locul ei.
    Intr-o seara, m-am dus pana la ea si cand am ajuns, era imbracata in rochie, am ras cu lacrimi toata seara, ca avea si o atitudine studiata, in ton cu tinuta. A fost singura data cand a purtat-o, in vreo 5 ani. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eu am purtat-o. O data. la o nunta. Nu am poze de la nunta aia... Da, si a mea e cu negru. Cand ma duc in Romania, ma imbrac cu ea, haha, si ma duc la Adiministratia financiara sa cer adeverinte :)))

      Ștergere
  19. 72 de kilograme? Pai asta e foarte mult pentru un om... e ca si cum ai mai cara cu tine inca un om. Valiza mea e mica si inca mai asteapta... imi doresc din tot sufletul sa-i ofer satisfactie cit de curind si sa inghesui in ea, doua cite doua, lucrurile pereche ! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 72Kg... e ca si cand as fi carat inca unul ca mine cu-o valiza normala. :))

      avantajul a fost ca vreun an si mai bine n-am cumparat aproape nimic de imbracat, oricum primul soc a fost cel al preturilor, calculam imediat totul in lei si ieseam din magazin. :)

      o sa vina, o sa vina, zilele trecute am primit acasa un card de rezidenta. nu al meu, ci al cuiva care acum ceva vreme nu credea ca asta va fi posibil. Acum e in ro si se gandeste daca se se intoarca. Viata e surprinzatoare. :)

      Ștergere
  20. In urma cu 6 ani si jumatate bagajul meu a avut vreo 15 kile. Lenjerie, o pereche de pantaloni cu dunga, 3 camasi, un sacou,o pereche de pantofi negri cu staif, o pereche de adidasi in picioare si una in geanta plus un trening cumparat de la Aleea Castanilor, ciclul Fundatiei a lui Asimov, un fierbator electric cumparat de la rusi, din Obor si vreo 30 de plicuri de supa cu diferite arome si compozitii. Ce s-a ales de ele? Iaca:
    - din haine au mai ramas doar pantofii; erau toate urate si aveau culori intunecate, comparat cu toate culorile vii si vesele pe care le poarta oamenii astia pe aici;
    - fierbatorul il am si acum ;) , ca si cartile dealtfel;
    - bombele biologice cunoscute sub numele de supa la plic doar le-am mutat de colo-colo si le-am lasat mostenire cand m-am mutat din Villalba.
    Mai aveam la mine si vreo 40 de discuri cu fel de fel de programe, programele si alte ”jucarii”. Cu asta ma ocupasem in Romanica in ultimele luni, dupa ce ramasesem fara spatiul comercial. Ma gandeam ca o sa revolutionez tehnica furatului de pe net si o sa ma umplu de bani de la fraierii aia de spanioli vanzandu-le filme si programe de pe torrente. Cand a vazut Tomita ca oamenii cumpara si un varf de ac de pe net, sau chiar dau bani pe filme si programe, s-a calmat rapid. Intr-o tara unde cei care folosesc calculatorul au intre 4 si 95 de ani, cu baze de date uriase, cu semnatura electronica, cum era sa faca fata ”revolutionarul”? Le am si acum, dar ma umfla rasul cand le vad :)

    RăspundețiȘtergere
  21. Tare asta cu programele/filmele... P imi povesteste ca si ei cumparau chestii piratate(mai ales muzica), dar cu vreo 35 de ani in urma. :)
    Ai fi putut sa faci avere din asta, ai ajuns doar un pic cam tarziu. :))

    RăspundețiȘtergere
  22. Bafta mea :) . Mai voiam sa zic ceva: solutia pentru ca lucrurile sa inceapa macar sa mearga bine in tara ar fi asta: TOATA populatia Romaniei din interiorul granitelor sa apuce sa traiasca macar 3 luni undeva, in Occident. Sa foloseasca autobuzul sau trenul sau metroul stand la coada la urcare, sa dea banii la casa si sa primeasca restul pana la ultimul cent, sa aiba macar o plata de facut prin banca, sa se se fi plimbat macar o data cu bicicleta..... de-astea, maruntisuri pe care noi, astia fugitii de-acasa le facem frecvent. Cred ca ar fi un mare pas inainte.

    RăspundețiȘtergere
  23. N-as vrea sa para ca postul e pentru a da lectii celor ramasi, eu am gandit cu voce tare, la bilantul meu, dupa 8 ani.

    Si cred ca pe mine, personal, emigrarea m-a ajutat sa scap de multe din tarele pe care le are orice individ care-a trait intr-o societate "inchisa". De multe din ele nici macar nu eram constienta, altfel probabil ca nu le-as fi avut.

    Ca unii s-au nascut PERFECTI in Romania, e foarte bine. O grija in minus in viata.

    Dar sunt de acord cu tine ca mai ales tinerilor(zic eu) le-ar prinde bine sa iasa macar si pentru o perioada scurta din tara, sa vada cum e si pe la altii. Cred ca deja asta se intampla.
    Si nu e valabil numai pentru romani, problema asta o au si americanii, unii dintre ei sunt complet rupti de realitate si habar nu au cum e prin alte parti. Si asta, culmea, in zilele noastre! :)

    RăspundețiȘtergere
  24. @cora, deci ai luat belet la biznis, pt. ca numai acolo te lasa cu exact 32 kg per bucata de bagaj:)
    asa, ca un exercitiu de cartit, pai nu ai prea fost singura in fara necunoscutului daca te-au asteptat 2 masini etc.
    interesanta chestia cu iubirea neconditionata - care to expand?:) mai ales in contextul de picioare pe pamant.

    @dongabone - sunt gramezi care au petrecut 3-6-9-12...luni "afara" dar foarte putini sunt cei care s-au schimbat. si eu gandeam la fel ca tine acum cativa ani. numai ca am vazut prea multi oameni care au stat 10+ ani "afara" si se comporta/gandesc tot mioritic. da, se vor imbraca la fel ca bastinasii, poate isi vor vopsi si parul (si copiilor lor), poate vor avea o spoiala de politete sau chiar si civilizatie, dar rar vei gasi indivizi care sa fi internalizat ceva cu adevarat important.

    RăspundețiȘtergere
  25. hahhaah, belet la biznis? nici acum nu iau, desi poate ca mi-as permite... :))) aveai voie cu 2X32+8.

    2 masini, da, de la aeroport la punct fix, asta nu inseamna nimic(dealtfel am spus ca nu am fost singura pe parcursul zborului, nici asta nu inseamna nimic).
    singura in fata necunoscutului e atunci cand esti singura intre patru pereti, fara prieteni(cateva cunostinte), la 10 000 km de ai tai, nu ai job, nici vreo certitudine ca vei avea si mai ai cateva sute de dolari in cont. nu c-ar fi vreun merit, e doar un fapt.

    cu iubirea neconditionata e exact asa cum suna, nimic mai mult si cu picioarele pe pamant e ca am invatat sa ma bazez doar pe ceea ce sunt capabila sa obtin prin munca proprie, restul pot fi eventual "accidente"- uneori fericite - dar tot accidente. :)

    m-am transformat intr-o fomeie independenta, we, that's it! :)))))))

    RăspundețiȘtergere
  26. inseamna ca eu sunt aiurea, ca nu prea vad cum te poti iubi neconditionat si sa fii si cu picioarele pe pamant. nu ca s-ar exclude tot timpul, dar uneori parca sunt la 90.

    aha. deci nu ai fost dintotdeauna asa (fomeie independenta) :) - in cazul asta keep up the good work:)

    RăspundețiȘtergere
  27. Ma, acuma nici io nu stiu daca sunt cum trebuie(posibil sa nu), dar in acceptia mea, cele doua nu se exclud. Adica iubirea de sine are legatura - cred eu - cu felul in care te accepti, cu bune si rele(nu idealizare, sa ne-ntelegem), cu felul in care nu lasi pe altcineva sa intre cu cizmele in viata ta, cat de multe sau de putine crezi ca meriti, etc...

    Iar despre cat de cu picioarele pe pamant suntem fiecare... nu e simplu de determinat... eu cred ca sunt, dar se poate foarte bine sa ma insel.
    Si ca sa fiu sincera, nu ma afecteaza major cum sunt perceputa "de la distanta". Nu ma refer la tine, cu tine am o discutie deschisa pe care-o apreciez, zic in general.

    Pe-aici pe bloguri ce e val ca valul trece, vorba poetului... :)))

    RăspundețiȘtergere