sâmbătă, 20 octombrie 2012

ai am ză cuin ăv ză divan

e sambata dimineata spre pranz, miroase a cafea proaspat macinata, casa e curata ca un pahar(multumesc celor care...), iar eu stau tolanita pe canapea, inconjurata de carti, reviste... bibliografii, catel si pisoi, calatorind in timp pana la giotto...



uneori, pana si mie-mi place sa ma rasfat...
sa fim veseli!

2 comentarii :

  1. Eu il retin pe Giotto in principal din cauza unui tablou in tempera pe lemn in care Sf Laurentiu (San Lorenzo) apare deosebit de sexy...zau, mai tare ca orice super model, are si cearcane din alea asa ff atractive, si niste buze, si ce sprancene, si o fata asa asimetrica ff naturala...adevarul e ca se cam stie ca San Lorenzo a fost ff sexy, ca am impresia ca o gramada de pictori inclusiv Fra Angelico s-au preocupat sa il reprezinte in atatea tablouri, Fra Angelico mai ales din profil, ca avea si nasul asa drept si destul de fin si frumos. Mie imi place chiar mai mult cel din reprezentarea lui Giotto decat din cele ale lui Fra Angelico.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai dreptate cu St Lorenzo. Chiar daca Giotto nu prea tinea cont de proportiile staturii umane, are si sfinti scunzi si grasi, deci l-a reprezentat voit pe St Lorenzo asa inalt si frumusel. Chiar si-n pictura ce-l reprezinta mort e frumos. :)

    Mie-mi place Giotto si pentru felul in care reprezinta arhitectura, simplu si sobru.
    Il prefer tuturor contemporanilor sai(il putem baga aici si pe Fra Angelico, desi a trait 100 de ani mai tarzu).

    RăspundețiȘtergere