duminică, 29 ianuarie 2012

RHCP si ce mai mancam

Cam asta ascultam azi si ma tot gandeam daca sa ma duc in mai sa vad concertul lui Red Hot Chili Peppers sau nu. De cand a plecat Frusciante si l-au inlocuit cu asta micu', au schimbat parca si sonorizarea... bassul lui Flea aproape ca nu se aude, astuia mic i-au taiat oricum sonorul, in schimb imi rasuna in creier "drum"-ul, dupa care oricum nu ma omor... nu ca Chad nu ar fi bun, dar mi se pare lipsit de subtilitate(chestie de gusturi, deh). Pana si vocalistul e cam crispat in turneul asta(am vazut cateva secvente).

Sper doar pentru Frusciante sa nu se fi intors la alte alea daunatoare... da' ma gandesc ca acum ca are timp, s-o fi apucand si el de chestii serioase gen cumparaturi la Whole Foods, 2,3 portii de high fiber foods, branza, iaurt si laptic mai fara grasime, fructe si legume mai ales verzi, carnitza slaba si in cantitati mici, sucuri naturale(fara zahar adaugat, evident), recomandabil suc de "cranberry". Si yoga, meditatie la maxim, eventual o cura la Chopra, cu o dezintoxicare ayurvedica...

Eu asta ii doresc, si-i mai doresc sa nu-i creasca burta si sa se intoarca cu chitara, ca lu' asta micu' ii e tare greu sa-l inlocuiasca. Da' sa se intoarca repede, ca io astept cu beletele necumparate. Da?

marți, 24 ianuarie 2012

...se numara nu bobocii, ci gastele

am facut asa in ultimul timp: am fost la muzeu "pe fuga", adica sa vad "The fugue from Bach to Feininger", un concert captivant al pianistului Mathieu Gaudet, in sala de concert amenajata in aripa noua a "Montreal Museum of fine arts", de fapt in fosta biserica transformata in sala de concert. Am ascultat Schumann, Ana Sokolovic(nu cunosteam), Feininger si Bach. Ma mai duc, iarna asta se desfasoara festivalul "A fugue at the museum", si la cat e de frig...

am mai fost la masaj si tratament cosmetic, doi in unul, cu produse Eminence skin care, a fost cea mai cea experienta din ultimul timp. am avut atata timp sa ma gandesc la una si la alta si am fost atat de relaxata pe tot parcursul sedintei ca mi-au fugit mintile departe, la banci si carti...

martea si joia seara ma duc la un curs/proiect de engleza/antreprenoriat. e un fel de alcoolicii anonimi in engleza, decat ca noi nu ne lasam, ci ne apucam. colegii mei sunt asa: 2,3 francezi (aproape toti lucreaza in universitar), o arhitecta dintr-o tara araba, 2,3 quebecari(doua bucati ingineri, una bucata la guvern), o brazilianca in domeniul economic interesata in mori de vant, unul in domeniul sanatatii, unul din finante si eu. e dementa totala, ma intorc seara acasa cu colturile gurii lipite de urechi de ras. mi s-a facut dor de banci, carti, biblioteci...

aseara a fost curs de fotografie, am avut sedinta nocturna, "indiferent de vreme". se anuntase undeva peste 0C, ceea ce s-a si intamplat, doar ca a plouat tot timpul. da, am facut poze afara, pe malul fluviului si in port, in timp ce ploua. vreo 3 ore. nu, aparatele nu au fost protejate, daca asta voiati sa stiti, ca cica nu au nimic... le stergeam din cand in cand de surplusul de apa cu un fel de hartie care devenise la fel de imbibata de apa ca tot restul. la inceput incercam sa tin umbrela, mai ales ca durata de expunere era f. lunga, dar cand a trebuit sa car trepiedul, aparatul, rucsacul si umbrela, la ce credeti ca am renuntat? la umbrela, of course.

ne-am intors in studio apoi, ne-am uscat putin, ne-am incalzit cu cafea fierbinte si ceai si ne-am minunat cat am fost de trazniti. pozele nu le-am prelucrat inca. deci mi s-a facut dor de lucru serios in gasca, de dat cu parerea, mers la muzeu sau la pozat cu scoala... cred ca-mi cumpar ghiozdan la toamna. sper sa ma tina energia asta. :)

duminică, 22 ianuarie 2012

Cedri II


de vreo 3,4 saptamani, duminicile sunt zile lucratoare "grele", fiind singurele in care putem sa facem mult zgomot in "galerie", ca veterinarul de alaturi nu lucreaza duminica si magazinul de haine de la parter se transforma intr-un "spa" unde o sa ma relaxez io, ca am primit deja invitatie. m-au vazut intr-o zi in parcare in timp ce caram niste lemne, m-au intrebat daca suntem noii vecini si cand au fost siguri ca nu suntem muncitorii, ne-au invitat. deschid la sfarsitul lui februarie. le-am spus ca preconizez sa fiu suficient de obosita pana atunci, incat cade bine relaxarea.

asa ca azi am purces iar la zgomot, P. a taiat o scara metalica si a polizat metalul, iar eu am curatat ultimele ramasite din mortarul uscat al gresiei indepartate saptamana trecuta. nu vreti sa stiti cat de greu se indeparteaza cimentul vechi de cativa ani... si nici eu nu vreau sa-mi reamintesc... aaaa, si normal ca am uitat acasa dopurile de pus in urechi, drept care 3,4 ore mai tarziu eram aproape surzi amandoi.


spre seara ne-am intors acasa, am mancat, am terminat o comanda pentru maine si apoi am zis ca meritam o relaxare. ma asez confortabil in fotoliu, mirata pe de o parte ca nu-mi vad pisica, iar pe de alta pentru ca Mishcka e agitata. o strig pe Cedri, nimic. incep sa o caut: sufragerie, dormitor, birouri, dormitoarele de la subsol, atelierul lui P, sertarele de la bucatarie, toate debaralele, pana si in WC m-am uitat... NIMIC!
stiam ca de iesit nu a iesit/intrat nimeni, iar pe Cedri o vazusem in casa cu o jumatate de ora inainte. intr-un tarziu vad o gura de la canalizarea de aer a casei putin deschisa. sigur e acolo... strigam pe langa gura, ne uitam cu lanterna si cu o oglinda, vai mama noastra, NIMIC.

sa stii ca e moarta, zic. e asfixiata cumva, altfel ar raspunde. P imi zice ca e teafara si nevatamata, ca drac mort nu a vazut, canalizatia de aer nu are nici un obstacol si e nefolosita(incalzim cu calorifere electrice). coboram iar in subsol, in partea neterminata si incepem sa strigam, sa batem in tabla de la canalizare, pis, pis, pis, Cedri in sus, Cedri in jos. NIMIC. la un moment dat aud un zgomot in canalizare si la bocaniturile mele se invredniceste sa-mi raspunda cu un miau. gasim in cele din urma o trapa, reusim sa o deschidem, dar a naibii pisica nu vrea sa vina spre noi.
adu peste, zice P. gasesc ultima conserva de hering afumat, o bunatate(o pastram pentru mine, evident), o desfac in mare viteza si ma infatisez cu ea la gaura. in doua secunde pisica mea ne privea de sus cu ochii mari, gen: "salut! ha, ce surpriza! da' ce faceti aici?"

P o insfaca de guler si mi-o pune in brate, in timp ce se duce sa verifice/sa inchida toate gurile de aer din toate camerele. nu de-alta, dar nu mai avem conserve de peste si cu ultimele bucati de somon afumat am facut o salata zilele trecute...

intre timp s-a facut 10 seara si relaxarea o lasam pentru mai incolo... eventual pentru februarie...

joi, 19 ianuarie 2012

N'aie pas peur...

"Port o armura dar nu sunt dur si am o inima, nu-ti fie frica".

Jose Bernard, "Sanstitre", expozitia Lotto Quebec - organizata de fundatia Les impatients.

vineri, 13 ianuarie 2012

tempête de neige

Pozele au fost facute aseara, fara obiectiv adecvat si fara trepied... deci de-acolo galbenul. P a fost impresionat(fara sa-mi fie in intentie sa-l tulbur) de cum am venit eu cu degetele inclestate de frig pe botoane si cum am iesit iar si iar, pen'ca habar nu aveam in ce "mod" sa setez camera pentru afara, nuapte si departe...
Am realizat insa un lucru, ma fascineaza sa fac poze noaptea. Azi o sa caut trepiedul, daca nu-l gasesc, trebuieste cumparat altul.

marți, 10 ianuarie 2012

gramatica azi si mai ales maine...

uit... mi se face rusine ca uit, dar tot uit... si ma uit din ce in ce mai des in dictionare, indreptare si ce-mi mai iese prin cale pe net. stau si ma gandesc la ce as face daca n-ar fi internetul, n-as mai scrie un cuvant in romaneste, de rusine sa nu-l stramb.

sfarama-i-s-ar bolovanii sub picioare sa i se sfarme de gramatica in continua schimbare si-n continua uitare, duce-m-as si nu m-as mai intoarce, dar limba romana nu ma lasa, indoi-li-s-ar copertile rigide, tuturor indreptarelor ortografice si de punctuatie si rupe-li-s-ar foile cand le e lumea mai draga...

li se rupe... dar mie nu, ca nu mai stiu sa scriu in limba materna. cat o sa tina si scuza cu "sunt inginera"? :))

luni, 9 ianuarie 2012

prima poza

Primul curs de pozat a fost super, am invatat despre deschidere, lungime focala, viteza de obturare, expunere, perspectiva, profunzime de camp, totul a fost super clar cand proful ne-a explicat, ne-a dat exemple, ne-a dat sa vedem o groaza de aparate si de obiective care mai de care mai mari si ma ciudate, am ras pana ne-am strambat, am beut cafea, am mancat biscuiti, mere, ciocolatele, apoi am plecat. Ajunsa acasa am constatat ca le-am incurcat, adica am totul varza in cap si nu mai stiu nimic. Care creste cand scade cealalta, cand trebuie sa schimb obiectivul si cand sa-mi misc eu fun... pardon, sa ma misc cu tot cu aparat, unde sa focusez, etc.

In plus am constatat ca sunt singura din clasa care se uita in aparat cu ochiul stang, daca ma uit cu cel drept nu vad de nas. NU, nu am nasul mare. :))

Cica saptamana viitoare facem poze in studio, iar peste doua saptamani poze afara, chiar daca sunt -25C. In Vieux-Port, pe malul fluviului, unde bat alizeele si e frig de mori. Ne da trepiede si obiective profesionale si ne-a promis c-o sa facem poze de-o sa murim de frumoase ce-o sa fie. Daca nu murim de frig inainte, as zice eu.

Acum sunt curioasa ce-o sa-mi mai amintesc maine, dupa ce-o sa uit tot...

vineri, 6 ianuarie 2012

Le plateau


De la fereastra se vede asa: pizzeria Piazzeta, dupa mine cea mai buna pizzerie din Montreal(desi mananc rar, tare o sa ma mai simt ispitita stiind-o acolo peste strada), un optometrist(daca m-o lasa vederea), o clinica medicala de nu stiu ce(ar fi buna una de boli de nervi asa aproape), un vet(daca-ncep sa zgarii), un salon de piercing si tattoo(eventual unu' mic cand mi s-or mai inmoia muschii), 2,3,4 magazine de haine(astea nu sunt niciodata prea multe), un mini hotel(nu scriu ce-as vrea in paranteza, sa nu va sochez). :)) Pun punct din cauza de fraza lunga, dar nu s-a incheiat.

Important! Tot de la fereastra da' cum privesti in stanga se vede restaurantul Les cavistes unde nu stiu cum se mananca, da' pare sa se bea bine. Un "sushi" e lipit de mine(o sa ma indop de chimicale, cu iluzia ca mananc sanatos, asta e clar), doua magazine de pantofi se vad in departare, un al treilea nu se vede, da'l simt la 2 minute in dreapta. Un centru de yoga si alte practici ce merita cunoscute in detaliu se afla la coltul strazii, fix inainte de Theatre d'AujourD'hui.

La 2,3 minute, pe aceeasi strada, e magazinul de produse naturale "Tau" unde gasesc cam 70% din tot ce cumpar de mancare. In drum spre Tau, trec prin fata "Outletului" Calvin Klein underwear. 60% reduceri au avut ieri, plus inca 25%, asa ca am cumparat iar, ce era sa fac, desi plecasem dupa fructe, plina de vopsea, dar am incercat si-asa...

Si la vreo 6,7 minute pe jos se gaseste unul din magazinele mele preferate cu pantofi din toata america, John Fluevog shoes.

In afara de astea, multe alte restaurante, cafenele, braserii, florarii, librarii, inca doua galerii, buticuri cu tot ce-ti poti imagina si cu ce nu poate nici macar incapea in cea mai desucheata imaginatie. Si asta daca vorbim doar de-o singura strada.

De adaugat doar ca "Le Plateau" e cartierul cel mai neomogen al Montrealului, o lume pestrita cu tonuri vesele, "un melange" de cultura, intelectualitate, saracie, inspiratie, bani, iarba, tinerete. De plictisit n-o sa ma plictisesc. Cum zice P, in momentele lui de optimism maxim: "chiar daca nu intra nimeni sa te-ntrebe de vorba, privesti pe geam si nu te plictisesti!" Ba inchid, ies sa dau o tura si ma-ntorc c-o sticla! Asa ca daca treceti vreodata prin Montreal, dati un semn!

joi, 5 ianuarie 2012

din copac

Am dat peste un vechi articol de-al lui ALS si l-am citit cu mare placere, mai ales ca vorbea de-o trupa romaneasca, care mie mi-a placut tare si care, din pacate, nu mai exista.

Niste baieti haiosi si simpatici, cu un extraordinar "samtz al umorului", cred ca asta-mi si placea la ei, in afara de vocile bune si de raraiala inconfundabila a lui Alex Belciu.

Ascultati(daca n-ati facut-o deja) si va minunati de aiste versuri si de asa videoclip al melodiei 1000, care mie personal imi aminteste de povestea desfacatorului de conserve. :)

Voi ce muzica romaneasca buna mai ascultati?

luni, 2 ianuarie 2012

pana corbului

Dupa perioada Depeche cu picatele "Dead or alive" din liceu, am trecut la lucruri mult mai serioase in facultate. Adica daca tot eram la TCM, adica la ace, brice si ...arice si motoare cu pistoane(asta cu pistoanele imi apartine, tre' sa dati citat deci), simteam instinctiv ca trebuia sa ascult chestii pe masura si sunetul de harpa nu s-ar fi potrivit intocmai cu "decorul", "ca sa zic asa"...

Cum eram singura aterizata din luna direct in grupa(mai avusesem una da' n-a rezistat mai mult d-un semestru) si deci n-aveam greturi cu cum ma imbrac, sa asortez asta cu asta si in plus nici bani n-aveam(si dac-aveam nu-i dadeam pe prostii), ma imbracam intotdeauna in pantaloni. Toamna si iarna purtam aceeasi bocanci gen "army de oras", varianta cu putin toc, blugi sau pantaloni negri, geaca neagra sau kaki, rucsac negru. Mai aveam niste cizme negre pana la genunchi, astea le purtam cand ma imbracam "chic", cu pantaloni mulati.

Parul il purtam pana la umeri, drept, cu o carare pe mijloc, genul "kurt cobain" care-ti permitea sa stai cateva zile cu el nespalat, daca era musai. Eu recunosc ca-l mai faceam asa cu gel, ca de spalat ma spalam, pe cuvant. :) Avantajul stilului era ca ma puteam aseza intotdeauna, chiar pe jos, fara sa-mi fie teama ca mi se vad chilotii. Le vedeam pe fetele de la filo sau stiinte din centru... mama ce aranjate erau.

Nu ma sinteam impotriva a nimic, desi era la moda sa fii, da' io nu gasisem motive de suparare profunda pe societate sau pe altceva si eram putin dezamagita de mine. Pe Iliescu am inceput sa-l urasc mai tarziu.:) Nu faceam parte din nici o "clica rock", ba chiar imi repugna ideea de apartenenta la o gasca purtatoare de nume, asta pentru ca nu mi-a placut niciodata sa fiu judecata dupa comportamentul "intregului". Aveam prieteni, asta e clar, dar nu eram dependenti unii de altii, in plus am avut intotdeauna prietenii din copilarie, de la tara, care nu ascultau muzica rock si care mi-au ramas prieteni pana in ziua de azi.

Cu toate astea, ascultam Nirvana, Metallica, Guns N'Roses, etc...

Aveam un coleg de grupa care-mi era bun amic caruia i-am imprumutat cortul intr-o vara, sa plece o luna la mare, cu gasca lui de rockeri. Unul din prietenii astia a speriat-o pe maica-mea cand a venit sa-mi returneze cortul, imbracat fiind cu tricoul pe dos si cu ghete, desi afara erau 30C. Maica-mea il intreaba, vazandu-l asa slabanog: "Da' ce ati mancat mamica, o luna de zile?Nu prea am mancat, zice el, mai mult am baut... aveam ceva bani de mancare, da' nu ne era foame. Intr-o dimineata, cand m-am trezit si am iesit din cort, am gasit o jumatate de croissant cu ciocolata. Si n-o sa va vina sa credeti, dar era jumatatea plina de ciocolata".
Nu vrei ceva de mancare, mamica?


La asta ma gandeam acum cateva zile in baie, contemplandu-mi in oglinda frumusete de par, de pe care tocmai dadusem jos vopseaua si care trebuia sa fie castaniu inchis da' nu era...
Dupa vreo inca trei spalari, l-am anuntat pe P. ca trebuie sa-mi schimb stilul. Drept pentru care Motiv pentru care la revelion am purtat o rochie neagra simpla, peste care am aruncat o esarfa de matase verde-kaki, ciorapi negri, pantofi negri cu toc. La masa de pe 1 ianuarie, pantaloni negri mulati, ghete negre italienesti, bluza neagra cu gri-argintiu. Pana mi se mai decoloreaza parul, nu ies din negru. Imi pare rau ca nu mai obisnuiesc sa-mi dau cu oja, cred ca o oja neagra ar merge...

Simt ca anul 2012 va fi unul strasnic! :))