miercuri, 28 martie 2012

some business

Acum ceva vreme i-am scris unui artist american, chinez de origine, spunandu-i ca-mi plac mult creatiile lui(bijuterii) si ca mi-ar placea sa am preturile, etc. Mi le-a trimis si am cazut pe spate de cat de scumpe erau. De fapt mai toate erau din aur, cele care eu credeam ca sunt din argint, erau din aur alb. N-am stiut ce sa raspund, asa ca mi-am dat cateva zile sa o fac, nu voiam sa-l insult.

Asta se intampla acum o luna, cred. Intre timp mi-a scris el, intrebandu-ma ce cred, am schimbat politeturi si ne-am tot sucit-invartit, ca pana la urma sa-i spun sincer ca sunt scumpe si ca eu nu vreau neaparat pretiosenii si diamante. I-am explicat cum cred ca piata montrealeza(cea pe care o vizez eu), apreciaza inainte de toate forta de expresie a unei piese. Am discutat despre arta si design, despre NY. M-a intrebat ce mi-a placut cel mai mult din ceea ce face. Am revazut toate piesele si i-am spus, i-am spus si de ce, stiind cat e de important pentru un artist sa stie ce iti place, mai ales cand vrea sa penetreze o piata noua(nu e reprezentat in Canada). I-am punctat ce mi-ar fi placut sa aiba in argint, sperand sa capteze corect mesajul.

Revine cateva zile mai tarziu, spunandu-mi ca poate sa-mi faca unele din piesele pe care le vreau in argint, dar pe altele nu si imi explica de ce. Inteleg. Imi face la randu-i doua-trei recomandari pe care le consider pertinente. Ramane sa fac eu urmatorul pas. Preturile imi par inca mari... Inca ma gandesc... Dar cred ca-l voi face. Cu genul asta de oameni e placut sa colaborezi. Omul asta a fost la scoala de business care trebuie(americana, presupun). Si la cea de politete. O plecaciune cu palaria-n mana, domnul meu!:)

Intre timp ii scriu unei doamne(parca din UK) aceeasi poveste: ca-mi plac bijuteriile ei, ca am vazut ca nu e reprezentata in Ca(doar in Anglia), ca mi-ar placea sa am preturi si conditii pentru "pret de galerie", adica reducere, etc.
Imi revine 7 zile mai tarziu, imi spune ca emailul meu a ajuns in junk mail(ghinion de nesansa), ca nu considera inca sa faca vreun pret special, ca uite iti trimit aici atasat preturile(nu am gasit nimic atasat), ca e superincantata si cazuta pe spate sa faca afaceri cu mine, asa ca sa-i spun ce mi-a placut din tot ce are pe site, ca pe site are mai multe categorii(ii spusesem ca am gasit-o pe net, deci se presupunea ca vazusem)...

Ce credeti ca i-am raspuns? :)
Faptul ca vine din Anglia nu are importanta, am comandat deja acolo si am primit primele piese ale unei alte doamne, iar cu o alta sunt in tratative. Cred doar ca ea e f. tanara si sper sa realizeze intr-o zi ce si cum, ca de talentata, e talentata.

Apropo de talent, exista foarte mult in tara aia, ca eu una nu-mi revin. 70% din toti artistii gasiti vin din Londra sau imprejurimi. E drept ca multi par emigranti, dupa nume. Fata asta e japoneza de origine. Am insa impresia ca Anglia e un fel de pol cultural actual si ca "puterea" se redistribuie in prezent...

marți, 27 martie 2012

arhitectura


Vad azi pe google poza de mai sus(mai la dreapta, adica) si curioasa cum sunt, ca tare frumos mi s-a parut desenul, am realizat ca e a 126 aniversare a lui Ludwig Mies van der Rohe, unul din promotorii Bauhaus, alaturi de "parintele" Walter Gropius. El a transformat numele renumitei scoli de arhitectura in curent arhitectural si de ce nu filozofic, daca e sa ne gandim la implicatiile acestuia asupra artei si vietii in general.

La un moment dat se refugiaza in US, vanat fiind de nazisti in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Aici isi desavarseste stilul, caracterizat drept modernist de catre unii si de "style international" de catre altii. Nu ca ar avea vreo importanta in discutia noastra, ca frumusetea nu are nevoie de nume sau titluri, dupa umila-mi parere...

La Montreal exista cateva edificii care-i poarta numele, care mai de care mai deosebite si care surprind totodata prin simplicitate. Si asta la inceput de secol 20... Am avut bucuria sa locuim aproape de unul dintre ele, pe care-l zaream in toata splendoarea-i, de la fereastra dormitorului nostru, cand locuiam la bloc. Ma trezeam dimineata si-mi umpleam ochii de frumusetea lui, inainte sa ma avant in realitate si uneori seara inainte de culcare, stingeam lumina si-i priveam silueta zvelta, tacuti, cu muzica in surdina si agatati undeva intre timp si albastru. La coltul strazii era o statie de benzina desenata tot de el, inchisa de cativa ani, careia autoritatile se tot chinuiau sa-i gaseasca restauratori pe masura. Asa ca ultima data cand am vazut-o era in lucrari majore, urmand sa fie transformata intr-un minicentru de arhitectura...

Trebuie sa ma intorc, insotita de aparat, sunt atatea frumuseti pe care vreau sa le fotografiez pe insula, unele din ele, paradoxal, romanesti. Sau nu, UNIVERSALE! Dar asta, in episodul urmator... Si tot intr-un alt episod o sa vorbim de mobilele Mies van der Rohe. Caci noua ne plac, nu-i asa, mobilele deosebite. :))

Pozele apartin lui google.ca si acestui site.

duminică, 25 martie 2012

trepte


"In lumea plina de urmari
Eu sunt un om pe niste scari,
In sus ce e, in jos nimic,
In jos ce e, in sus nimic.

Vorbesc cu ceilalti care-au fost
Si-n sus si-n jos, si nu-i dezic,
Eu insumi spun de locurile
Pe unde-am fost nu e nimic.

Vecinul meu praseste ciori,
Vecina mea praseste farduri,
Eu sunt un om pe niste scari
Si-un caine bulucind prin garduri..."

A. Paunescu, Un om pe niste scari

O saptamana vesela sa aveti!

sâmbătă, 24 martie 2012

cautari, cautari

Doamnelor, domnisoarelor si domnilor, daca vreti sa siti cine sunt cei care ne viziteaza si ce se mai cauta in ultiml timp, veniti, cititi, nu va sfiiti!

"durerea de talpi nocturna" - sper ca s-a rezolvat, daca nu, incercati cu ceaiuri.

"cum merge barca cu vele cand bate vantul din fata" - de obicei in zig-zag

"ce este modernul" - uite un om sincer si curios, bravos domnule

"patavievici noiembrie 2011" - ca si in octombrie, cred

"caiac cu pedale" - decat daca nu te dor talpile, noaptea

"ce faci cand sexul este moale" - io zic ca nimic, e si maine o zi...

"viata satului gradini de zarzavat" - emisiunea mea preferata era asta. si uite-asa ma batea gandu'...

"vreau sa fac un hang drum" - sa-mi spui si mie cum ti-a iesit

"macara cora" - ei, nici chiar asa...

"case in mijlocul naturii" - n-ai gusturi rele, domnule

"ce este fallingwater" - este ceva deosebit, crede-ma!

"cum se atrag magnetii" - invers

"in cat timp creste salcia" - RPD, cum ti-ar raspunde vecinul meu adolescent

"sorturi de ardei dulci" - vezi la domnu' cu viata satului de mai sus...

"porsche rosu" - portocaliu, galben, verde, albastru, indigo, violet... oricare din ele, cu mare placere

"A PISCOTI" !!! Si tu, Brutus???

"am sfeclit-o" - am sfeclit-o cu totii atunci!

"cam plictisite gramatical" - si filozofic, uneori

"producerea becurillor ecologice" - macar stim spre ce ne indreptam

"in ce film a fost replica-sa nu uiti darie,n-am sa uit mama" - o fi fost in vreo piesa de teatru, in vreun cantec sau mai stii, pe vreun blog???

miercuri, 21 martie 2012

marți, 20 martie 2012

asigurari

Cand lucram unde lucram, aveam neste beneficii incredibile, pe care ce-i drept nu prea le foloseam(din fericire), da' le aveam. Adica: asigurari de medicamente, de ochelari, de naturopat, de chiropractica, de masaj si alte atingeri divine de 100%, asigurari de voiaj, ca de alea de moarte nu mai vorbim. Pentru mine si toata familia. In noiembrie, inainte sa plec in vacanta mi-am dat seama ca eu nu mai am asigurare medicala de voiaj. Tulai doamne, da telefon si fa. In martie, cu plecarea la NY, tulai iarasi!

Ma hotarai eu azi sa sun sa-mi iau o carte de credit cu asigurare automata, P are una super. Dau telefon la banca mea si intreb ce-mi pot oferi. Pai avem carte de credit "voiaj infinit, clasa ultima".

Voiaj ultim? intreb eu cam 'spaimantata... adica te-ai dus si... gata? Si ce contine? Cate 8 zile de voyaj, ori de cate ori vreau eu, asigurari auto in voyaj, nu'sh cate mii de asigurare de viata in transport in comun...
Aaaa??? Adica?
Pai daca muriti in transportul in comun, aveti cateva mii...
Mai am pe dracu, imi vine sa zic da' nu zic, tac malc...

Ce suma am asigurata daca ma imbolnavesc, sa zicem, in voiaj? A, pai nu stiu, stati sa va transfer la departamentul asigurari medicale, eu raman pe linie si vorbim dupa.

Ok!
Buna ziua!
Buna ziua!
Vreau sa-mi suneti si mie ce am inclus in cartea de credit ca si asigurare medicala(care, uitasem sa va spun ma costa 120$ pe an, cartea de credit pe care o posed acum nu numai ca nu ma costa, dar imi ramburseaza 1% din toate cumparaturile facute)?

Pai aveti asta, asta, asta, pentru primele 8 zile de voiaj, daca vreti mai multe zile, cumparati restul.
Si cat costa, sa zicem, 10 zile daca le cumpar separat?
40$, taxe incluse. Daca plecati de 3 ori, devine rentabil sa aveti cartea de credit, zice el.
Dar daca plec cate 10 zile, nu mai e, zic eu... ca tre sa cumpar 3X2=6 zile care ma mai costa si alea un dooj si ceva... deci 140 si ceva... fara sa mai pun in calcul ca pierd punctele retur in bani pe care le am cu cartea actuala... ca sa nu mai pun in calcul ca eu voiam sa nu mai trebuiasca sa sun de fiecare data cand plec. Daca trebuie sa sun pentru doua zile, e si mai penibil, zic.

Multumesc politicos si revin la doamna mea care trasese cu urechea si se grabeste sa adauge ca am si anulare de voiaj si nu mai stiu ce care nu ma'ntereseaza oricum, ca nu ma duc in croaziere...

Ok, zice ea, dar mai avem un produs bun pentru dumneavoastra, carte "aur elita", care n-are voiaj, dar va ramburseaza 1% din cumparaturi si daca ramaneti in pana cu masina oriunde in Ca, vine si va ia, bla bla bla. Si care nu's ce va mai face...
Aaaa, nu-i rea, zic eu... pare mai buna decat ce am eu(pe principiul ca are ceva in plus, nu ca mi-ar trebui). Costa ceva?

Pai nu va costa decat 90$.
Whattt? Tulai doamne! Stiti ceva? zic, creca ce am acuma este exact ceea ce am nevoie, daca o sa vreau aur, diamante sau alte pretioshenii, o sa va sun eu.

Multumiri infinite, ultime si de platina si care nici nu costa nimica, auziti? SUNT GRATUITE!!!

sâmbătă, 17 martie 2012

abstract

Intru in biroul lui P si-l vad privind fix in directia zidului din fata. Ma invart putin, sa nu-i sparii gandul, zic, da' tot nu se misca. Sa stii ca e iar vreun cip "iesit din stoc" daca nu cumva cipul principal a devenit deja desuet sau poate, mai stii, or fi gasit clientii vreun viciu noului produs. Ultima varianta o exclud repede din minte, nu, asta nu se poate, al naibii produs daca nu e perfect, dupa atatea ore si ore si zile si luni de munca si atatea teste... singura eroare de design, neimportanta si usor de remediat, e oricum doar de noi stiuta.

La ce te uiti, intreb? Imi arata panza de pe birou inca neincadrata, rezemata de zid - pictura abstracta atat de draga a Ritei Letendre.

- Uita-te bine la ea si spune-mi ce observi?
Da, stiu, imi spun in gand, a descoperit iar vreo nuanta subtila pe care n-o vedea inainte si vrea ca de obicei sa-si foloseasca perechea de ochi de rezerva pentru a o verifica. :)

Ma chiorasc la pictura o data, apoi inca o data dar nu vad nimic schimbat sau care sa ma frapeze, cunosc deja fiecare umbra si ton. Ma uit intrebator spre el.

Ia panza si o intoarce la 180 grade. O pusesem invers, imi spune ganditor... Gata, acum e bine. Vezi diferenta?

Oooooooo, "quelle grande difference! Incroyable!" Vezi, de-aia e bine sa-si semneze artistii tabloutrile pe panza, in partea din fata, sa stie naibii omul cum sa puna pictura. Ca dac'ar fi fost peisaj ar fi fost simplu, puneam copacii cu verdele-n sus...

Nu-s' de ce, dar n-a gustat bancul cu politistii la plantat de arbori. :)

marți, 13 martie 2012

nisip in sticla

Azi am fost sa vedem cum evolueaza lucrarile la galerie si evolueaza, in ritmul lor. La intoarcere am trecut pe la "Espace Verre", un loc unde ne place sa mergem din cand in cand, la intalnire cu frumosul, caci unde poti sa intalnesti frumosul, intr-o zi de primavara gri?

"Espace verre" e o asociatie cu scop nelucrativ care-si propune sa ajute dezvoltarea artei sticlariei in Quebec si in special la Montreal. Asa ca pe de o parte ofera cursuri de specialitate pentru elevi, de perfectionare pentru artistii si artizanii profesionisti si chiar cursuri pentru amatori si pe de alta vinde produsele lor. Ce poate fi mai interesant decat sa mergi la cursuri de sticlarie de sfarsit de saptamana? Mie mi-ar placea cele de sticla suflata sau turnata in nisip, desi vad pe situl lor ca presupune multa munca fizica, adica muschi si rezistenta la caldura. Si, as zice eu, talent artistic, pentru ca inainte de a turna sticla, trebuie sa faci propria forma de turnare, macar sa o desenezi, nu? Si asta presupune talent de sculptor. Intr-o zi, cine stie... :)

Au si o expozitie cu vanzare, de la vase si obiecte decorative pana la bijuterii din sticla, am vazut niste bratari interesante si niste recipiente pentru bucatarie, un fel de borcane colorate, cu forme artstico-bizaroide si capac de lemn. Deci iata un loc bun pentru cumparat cadouri deosebite, la Montreal. Eu chiar am o vaza bleu superba, primita cadou de la P, cumparata de la ei(daca o gasesc pe undeva, o pozez si v-o arat). Pana una alta, iacata niste poze proaspete trase in fuga, ca nu voiam sa se razgandeasca gazdele. In hol, la etaj, exista doua usi ce dau spre o platforma deasupra salii de lucru, unde ii poti privi pe artisti cum se desfasoara, pe viu... o splendoare!

luni, 12 martie 2012

vitamine

Eu am un fix, cat se poate de pozitiv: nu-mi place sa arunc mancarea. Am dezvoltat o intreaga filozofie de viata in jurul acestui idei. Presupun ca mi se trage de la bunica, ea-mi spunea doua lucruri. Unul, ca cel mai important in viata e ceea ce bagi in gura si ceea ce "scoti pe gura". Si doi, ca daca tu ai o rosie proaspata pe care nu vrei sa o mananci, decat sa o lasi sa devina o rosie palita, mai bine o dai celui care ar vrea sa manance o rosie proaspata acum. Deci ma deprima sa vad legumele trecute in frigider, cu atat mai mult sa le arunc.


Asta a fost introducerea, stati sa vedeti cuprinsul... plecaram noi "mai an" la LA parca. Si cum avionul era dimineata si n-am apucat sa mancam acasa, iau la mine doua banane sa le mancam in aeroport si creca am luat si altele, ca stiu ca se mananca prost in aeroporturi. In fine... ceva am mancat, insa bananele nu. Inainte de checking ii zic lui P sa mancam bananele, dar el nu si nu ca nu are chef. Si eu ce fac cu ea(pe-a mea o mancasem)? Arunc-o, imi raspunde. Ma uit la banana, ma uit la gunoi, ma uit la banana, imi imaginez apoi cum oamenii au plantat, udat, sapat(creca nu se sapa, da' orisicat) bananierii, cum au cules ei bananele apoi si cum au picat franti de oboseala dupa ce in sfarsit le-au pus in cutii sa mi le trimita mie. Si eu, eu o arunc la gunoi...

Am mancat-o. Apoi am stat in avion 5,6 ore. Nu vreti sa stiti cat mi-a luat sa ies si eu... ca omu' normal...

Domne, nu pricep nici sa ma tai de ce n-au facut americanii si canadienii un acord, ceva, macar pentru provinciile/statele de frontiera. Daca plec in us in camping sau sa beau o cafea(granita e la o juma de ora de Montreal), nu am voie sa trec cu fructe/legume sau sa introduc fructe/legume la intoarcere in Canada. Nici macar in buzunar. Deci daca Ana are mere cand pleaca din Canada, tre' sa ajunga la granita fara ele... ceea ce ni s-a intamplat saptamana trecuta cand am plecat la NY cu masina.

La o ora dupa frontiera P ma intreaba daca am si eu un mar, ceva. Faci misto de mine? zic. Am asa: iaurt, cascaval, biscuitei, fructe uscate. De unde vrei sa-tz scot fructe verzi? Seman a aprozar? La NY a fost frumos si ocupacios cum v-am spus, am stat intr-un hotel super bine amplasat, fix langa Central Park, la 5 minute de un Whole Foods, magazinul ala minunat de unde poti cumpara cele mai bune si mai adevarate fructe gustoase ca din pomul din gradina, va jur. Si am cumparat, doar ca nu am mancat tot. La intoarcere aveam 2,3 mere, 2,3 pere, 2 portocale. P a mancat vreo 2 fructe.

La granita nenea ne intreaba ca de obicei ce cumparaturi am facut. De 250$ amandoi, carti si doua cani(eu cumpar cani de cafea de pe la muzee). Doar atat? Da! Nu aveti tigari si nici alcool? Nu! Dar am 5 fructe in stomac, pe care le-am mancat in ultima jumatate de ora si ma deja doare burta si daca ne mai intrebi ceva creca o sa am un accident aici in fata ta, baga, ii zic lui P, ca asta e chiar punctul culminant, crezi ca au astia vreo toaleta prin zona?

Incheierea. Ajunsa acasa, gasesc prin fundul gentilor vreo 2 kiwi si un mar ratacit. Am mai si incalcat legea...

sâmbătă, 10 martie 2012

altfel de pietre

Orele de frumusete si nebunie sunt numarate, ceea ce e bine din doua motive. Primul, ca nu cred ca e sanatos sa stai mult printre artisti de asemenea talie, ca tinzi sa pierzi simtul realitatii fara sa realizezi macar si doi ca ma dor picioarele cum nu m-au durut in viata mea si va rog sa ma credeti ca sunt genul alergatoare de cursa lunga. Dar la marsurile mele de zeci de km din vacante port pantofi cu suport adecvat, ceea ce nu a fost cazul zilele astea, ghetele mele din piele neagra lacuita abia daca mai au talpa de la atata mers, ce sa mai aiba si suport...

Partea buna e ca am reusit sa facem chiar mai mult decat ne-am asteptat in aceste cateva zile, doua zile de Armory Show cu 5,6 intalniri remarcabile, numar aici intalnirile intamplatoare cu Tommy Hilfiger care au durat cateva secunde prima, apoi cand P mi-a confirmat ca e el, m-am intors ca sa mai vin o data si ne-am intalnit din nou, n-o sa va vina sa credeti ce om simplu pare. Asa ca noi(unii din noi, adica)... si era imbracat sport, decat ca avea o geaca frumoasa, pe care NU scria “TH”. Apoi am avut cateva intalniri cu artisti plastici si bijutieri, plus vizitele de la muzee si studiouri.

Mi-a venit acum ceva vreme ideea(mie, asta ca sa ramana aici scris si voi sa fiti martori), ca am putea expune in galerie, pe langa opere de arta, bijuterii de studio - piese unice sau editii limitate - si chiar alte obiecte (vorbim alta data despre). De fiecare data cand mergeam la museu ma agatam de butic la iesire si mi se lungeau ochii la unele bijuuri. Si nu numai ca mi se lipeau de privire, da' mi se lipeau de maini, de urechi, de gat si cu lacrimi in ochi le abandonam sau imi pierdeam luciditatea si le cumparam pur si simplu din cauza lui P care ma incuraja. :) Nu tot ce e la buticul de la muzeu e "arta", sa ne intelegem, dar asa mi-a venit ideea...

Mi-am zis ca nu toate doamnele de la Montreal pot merge la NY, Boston, Oslo sau Osaka la muzeu(sau au timp sa caute piese unice pe net), las' ca aducem muzeul la ele. Nu trebuie sa ii uitam pe Ei care, nu-i asa, de cele mai multe ori habar nu au ce sa cumpere de cadou jumatatilor lor iubite si nu de doua ori in viata e aniversarea de casatorie de 10, 15 sau dooj' de ani.(Nu discutam aici de aniversarea de angajare a secretarei sau primul zambet furat la miting, ca suntem un blog serios.) Ce altceva ar putea sa ofere in cadou un domn cu gusturi elevate asa ca dumneavoastra sau ca domneavoastra cel timid cu mustata din colt??? Ei bine, da, o bijuterie de colectie care in plus nu va va costa o avere, caci la asta munceste fomeia asta(eu adica) la NY si aiurea, sa gaseasca pentru toate buzunarele. Si credeti-ma ca exista doamne care pot aprecia mai degraba calitatea designului si gustul fin al celui care-l daruieste decat caratele diamantului... sau, ma rog, mi-ar placea sa cred ca exista... :))

Si daca nu le vand, mi-am zis, o sa le port, ca doar n-o sa le arunc, nu? Deci asa cum ii spuneam lui P, va fi win-win. :)
O sa pun si poze cu descoperirile, deocamdata nu am dreptul, asa ca pun cu ale mele personale. Dar pot sa va spun ca am deja cativa artisti "trasnet", dintre care o tanara de varsta mea(he he) cu nume romanesc va jur, dar care e italianca zice si de 15 ani la NY, un chinez care le ia premiile tuturor de sub nas si traieste tot in us, o englezoaica simpatica si sunt in tratative cu un neamt. Ca sa nu va spun ca asta e doar inceputul...

Cam atat, vedeti ca nu degeaba ma dor pana si muschii pe care nu-i am si nici timp sa mananc nu am avut in astea 4 zile pe cuvant, noroc ca m-au mai invitat ba unii, ba altii la masa, altfel imi cadeau pantalonii ca e ultima gaura la curea, la mic.

Ei, ce ziceti?

duminică, 4 martie 2012

energie libera

Azi am alergat prin 10 magazine la cules de "trackuri" cu lumini, becuri cu halogen, cu neon, cu leduri, directionale sau imprastiate, albe, galbui sau mai bleu, cu spectrul complet sau pe jumatate, ca sa nu mai povestesc despre materialele si culorile variate: albe, negre, maronii, stainless steel si... un fel de cacao. Am mai alergat si sa identificam vreo doua feluri de lemn de parchet, dar asta nu face obiectul postului...

Intr-un magazin duduita nu auzise de "trackuri" sau "rail" de lumini, asa cum nici eu nu-mi amintesc nici sa ma tai corespondentul in romana. Sa fie traversa, sa nu fie?
In altul baiatu' ala n-a putut sa-mi spuna in ce alte culori sunt disponibile becurile lui cu neon(unul mare, unul mic, oarecum directionale...), drept care si-a notat, ca sa se intereseze si sa ma sune negresit indata ce afla. A scris un fel de poveste in carnet, in timp ce eu asteptam cuminte sa termine istoria, ca sa-i pot indica numarul de telefon.

Ajung acasa dupa cateva ore, cu o gaura in stomac si cu o idee vaga in cap de ceea ce ar putea presupune iluminatul nostru, in mare. Ca in mic, adica montarea, nu mai e treaba mea. P izbucneste in ras si-mi spune ca am un mesaj telefonic, ca ma cautase un oarecare Alain sa imi spuna ca becurile cu halogen... costa X$ cel mic si Y$ cel mare... atat.

Who the f...k is Alain? intreb cantand, desi nu era cantecul meu. Partea buna a lucrului non-stop e ca nu poti fi mai deprimat lunea... :)

Voua cum va e azi?

nota: poza am luat-o de la Tesla.

sâmbătă, 3 martie 2012

proteste

am primit un banc de la o fosta colega ardeleanca si dupa ce am ras o juma de ora, mi s-a facut brusc dor de prietena mea Nicoleta de la Sebes, apoi de Ovidiu si Grigore din Maramures. cred c-o sa-i sun sa le spun ca-i iubesc.

Proteste în Ardeal:

- Merem, mă, la miting să-l dăm jos pe Băsescu?
- Merem. Da’ câte grade îs afară?
- Minus nouasprezece.
- No, lasă, că nu-i om rău...

joi, 1 martie 2012

1 martie

Nu stiu cum e la voi, dar la noi a inceput iarna, a nins de 3 ori in ultima saptamana. Dar cum calendarul miroase a primavara, sa privim viitorul cu optimism, mai ales cei care pleaca la drum lung... Habar n-am cum si in ce fel, da' pana saptamana viitoare trebuie sa se faca primavara de-adevaratelea, mai ales ca drumul de la Montreal la NY traverseaza "Adirondacii".

Sa ne bucuram asadar de acesti frumosi vestitori ai zilelor mai bune(trimisi de fratele lu' Vera, dupa cum bine stiti) si un cantec vesel sa cantam. :)