luni, 30 aprilie 2012

sufletul comertului

Ce poate fi mai deprimant, in timp ce asculti un post de radio de muzica clasica, decat aceeasi reclama din nou si iarasi, la fiecare 15 minute, la " La coopérative funéraire". Gandul imi zboara la doamnele de varsta a treia ce se intalnesc duminica, dupa socializarea de la biserica, la "o mana-doua" de bridge, ascultand radioul lor favorit.
- Auzi draga, tu te-ai inscris la cooperativa?
- Nu m-am inscris tu! Ce faceti acolo?
- Oooo, trebuie sa te inscrii, e plin de lume buna. Mai iesi si tu din casa, mai vezi pe unul, altul... mai schimbi o vorba. Sunt atatea activitati, atatea activitati!
- Da tu(comenteaza a treia), acolo l-a cunoscut Cecile pe Bernard, la seara de poezie. Frumoasa poveste, trist ultim episod... cinci saptamani mai tarziu Bernard a parasit cooperativa. ACV...

Asa ca schimb repede postul, inainte sa mi se risipeasca neuronii in directii diferite(ca sunt greu de prins) si ascult altceva.
Macar aici reclama e alta... Mmmm? Nu-i rau! Are cineva un foc?

sâmbătă, 28 aprilie 2012

mitocondrii ratacitoare

Daca ma intrebati care e cel mai ciudat cadou pe care l-am facut, pe langa roaba de la ziua lui P, e cadoul colectiv pentru ziua lui Lyse, o tona jumate de pietre de rau, tocmai bune de pus in gradina ei, ca tot isi dorea alei din pietris, printre flori. Si cum a insistat ca nu vrea nimic de cadou, ne-am gandit la ceva util. Asa ca baietii(P si cumnatu') au carat azi toata piatra, in timp ce le boscorodeau pe cele care-au avut ideea asta de cadou, he he.
Sa nu zica ei ca nu-i ajutam sa se mentita in forma!


Iar cadoul cel mai ciudat pe care l-am primit, in afara desfacatorului de conserve "magic", a fost "voiajul meu genetic", adica trusa de la "The genographic project" data in cadou mie si nepoatei Kathleen, de catre Michel(ne intrebase inainte daca o vrem). Am facut apoi o "sedinta" de amprentare ADN in gasca, tot la el si care s-a lasat cu chef. Cand aproape uitasem povestea, iata ca ne-au venit rezultatele. Ma amuz copios sa aflu cum se trezira stramosii mei intr-o dimineata de vara in Africa si cum se hotarara ei brusc sa urce spre nord-est, in Asia, traversand Orientul mijlociu, sa se porneasca apoi spre nordul Europei, cu o oprire pe la rusi, apoi sa se intoarca iar la rusi si s-o ia pe la sud, spre Italia. 


Ei vedeti, acum am dovada ca sunt italianca. Desi inainte de asta au incercat sa-mi sugereze ca "amprentele" mele pot apartine afro-americanilor.  Am ignorat partea asta. :) Asta ca tot citesc eu "Je suis un écrivain japonais" a lui Dany Laferrière, care ar putea foarte bine sa fie japonez sadea, asta daca n-ar fi negru... 

Voi ce cadouri ciudate ati daruit sau ati primit? O saptamana plina sa aveti!
 

joi, 26 aprilie 2012

acorduri, dar nu de chitara

E a doua sedinta de informare la care particip la vama. Cate 3 ore in care  ni s-au lamurit mare parte din intrebarile pe cale sa se transforme in probleme existentiale... credeam ca doar eu sunt pierduta in ceata, dar se pare ca nu, printre ratacitorii cu lanterne chioare sau fara, aflandu-se chiar angajati ai institutiei, care sunt platiti - culmea - sa ne furnizeze informatii pertinente, la telefon.

Dar oameni sunt si ei si atunci cand nu stiu ce sa raspunda, unii raspund orice. Asa ca am zis merci sa gasesc sedintele astea de informare unde ni se dau informatii veridice, clare, cu legile in brate(cateva zeci) si cu siturile tuturor institutiilor guvernamentale la indemana(iarasi cateva zeci). In plus, MINUNE, totul e gratuit, intr-o lume unde nimic nu mai e...

Dupa sesiunea asta de sedinte ma pot face consultant in import/export, am senzatia ca totul e facut atat de complicat incat sa justifice niste posturi de-astea de "courtier en dédouanement".  Mai cunosteam eu in ro pe unii directorasi de la vama, mama, mama... dar nu despre asta discutam noi aici. :)
Incep sa cunosc acordurile internationale dintre Canada si alte tari in materie de schimb de marfuri, cu numerele de referinta(codurile) internationale de marfuri incep sa ma obisnuiesc, stiu unde sa caut "regulile specifice" fiecarui cod in parte, ba sa completez si certificate de provenienta de marfuri si alte certificate cu nume care mai de care mai pompoase.

O sa ma intrebati de ce am nevoie de toate astea? Pen'ca la primul import de bijuterii pentru care nu ar fi trebuit sa platesc taxe(conform unui acord), am platit din cauza unei erori de forma(vanzatorul a completat alt formular, dar cu informatiile bune). A trebuit sa vad ce nu e bun, sa-i trimit formularul, sa-l semneze, sa mi-l retrimita, sa completez  un altul in care sa explic...

Asa am ajuns la sedinte. Acum totul ar trebui sa fie simplu. Explic fiecarui vanzator ce formular sa puna, ce sa scrie in fiecare camp, etc(daca e cazul).

Azi dupa ce am ajuns acasa de la vama, am constatat ca ne mai venisera 3 pachete(ce frumuseti, nu va mai spun). P ma anunta ca cel din US care trebuia sa contina formularul cu pricina(si reducerea de taxe), il avea bine-merci completat cum trebuie(exact ca in instructiunile mele), semnat si pus in...  interiorul pachetului.
DA, doamnelor si domnilor, mi se paruse evident ca acest formular trebuie predat companiei de transport odata cu marfa... ca trebuie sa fie vazut la vama, ca de-aia se completeaza... ca doar n-o sa caute aia in pachet dupa hartii ca sa-mi faca mie reducere de taxe... asa ca n-am specificat ca trebuie lipit pe pachet.

In rest sunt bine sanatoasa, deocamdata. :) PS- Cum arata omu' asta la varsta lui, uiti naiba de toate taxele vamale, pe cuvantul meu! :))

sâmbătă, 21 aprilie 2012

Goji

Vorbeam acum ceva vreme despre ce-am redescoperit in materie de hrana pur si simplu trupeasca(de-aia sufleteasca ne vom ocupa in alt capitol). Ei bine, niciodata nu e prea tarziu pentru a incerca lucruri noi si bune.

Intram aseara in magazinul meu preferat din oraselul nostru in cautare de-un mic "quelque chose" pentru cineva drag. Descopar si redescopar fiecare produs cu uimire, pun intrebari si mi se raspunde cu placere ca de fiecare data, suntem clienti vechi de-acuma. Ba mai apare si sotul doamnei, c-un suras bronzat si ne anunta ce se mai petrece prin tarile calde de unde tocmai a aterizat. Cumparam cateva maruntisuri, iar la plecare ochesc niste pungute pe unul din rafuri pe care era scris Goji.

Am auzit de frunctul asta, dar n-am nici o idee ce gust are, ii zic doamnei. Stai asa ca gusti acuma, imi zice ea si scoate o punguta de sub tejghea si-mi pune in palma cateva fructe micute si uscate, de forma lunguiata si de culoare rosie. Gust unul, apoi altul si tot asa pana la ultimul, si cred ca ochii-mi stralucesc la unui copil caruia i-ai dat o acadea. Ador fructele astea uscate, cu gust dulce ce-mi aminteste ardeiul rosu pe care-l punea bunica la uscat, toamna. Il insira pe ata si-l agata apoi la coltul casei, iar eu ma minunam intotdeuna de frumusetea simpla a colierelor astora comestibile. Mancam apoi iarna, cate-o bucata-doua, parporit la foc si aruncat in mujdei. Iar cu cat era mai iute, cu atat era mai bun pentru sanatate, imi spunea bunica.

Ma trezesc din reverie in timp ce doamna-mi povestea despre minunile acestui fruct. N-am auzit mare lucru, dar mi-au ramas in minte franturi de cuvinte: minerale, amonoacizi, vitamine. Pe scurt, e incredibil. I-auzi, zic, si cumpar o punguta. Ajunsa acasa caut repede informatii pe net si ce gasesc la prima vedere suna bine. Se pare ca micutul fruct contine mai mult beta caroten decat morcovul, mai multa vitamina C decat portocala, mai multe proteine decat faina neagra/intermediara, 21 de minerale si oligoelemente printre care unul extrem de rar(germanium), 19 aminoacizi(cei 8 esentiali), 4 tipuri de polizaharide(fortifica sist. imunitar), vitamina A, C, E B1, B2, B6. Nu stiu voi ce parere aveti, dar mie-mi suna al naibii de bine. Daca mai pun la socoteala si faptul ca e delicios la gust, ar trebui adoptat ca aliment imediat. Se pare ca o mana de mici fructe(30,40 la numar) ar fi suficiente in alimentatia zilnica.

Eu zic da! Voi ce ziceti?

vineri, 20 aprilie 2012

spioni



     Se pare ca cineva(nu stim sigur cine, desi avem o idee) a fost la cumparaturi. Asaaa, avem dovada! Ce avem noi in sac? Pai sa intram si sa vedem... Ahhhha, asta si asta... sa ne asiguram ca nu ne urmareste nimeni. Mda, nu-i rau, nu-i rau. Putem oare sa le si incercam, asa in gluma si repede, pana nu intra cineva pe usa? Mda... de ce nu? Offf, ce ma incurc in plasa asta.  Oare cat or fi costand toate chestiile astea inutile?

miercuri, 18 aprilie 2012

nie nie nie, nie nie nie

Azi, dupa ce ca eram beteaga si vai de capul meu, primesc un telefon si un robot cu voce metalico-afectioasa ma anunta ca se pare ca am ceva probleme cu cartea de credit, dupa ce ma avertizase in prealabil ca nu e mesaj publicitar si ca trebuie sa ascult cuminte. Imi mai spune ca pot sa raman in asteptare sa vorbesc cu un om sau pot sa sun eu la numarul asta, daca nu "ma simt increzatoare". Pai cum sa "ma simt increzatoare", maica?

Asa ca sun la numarul indicat, raspunde cineva imediat si imi spune ca am sunat la banca si ca tre' sa dau numarul de carte. Oooo, pai de unde sa stiu eu unde am sunat? il intreb pe domnul ala, ca n-am fost atat de perspicace sa verific numarul inainte. Asa e, zice el, n-aveti de unde. Atunci sunati dumneavoastra la numarul normal si apoi la frauda.

Ceea ce am si facut, dand in final tot peste el. Mai ca-mi venea sa il intreb de unde stiu eu... da' m-am abtinut. Asa ca incepe sa ma verifice zdravan el pe mine, apoi ne calmam amandoi si-mi spune simplu ca mi-a fost clonata cartea de credit. Verificam ultimele transactii, bine ca nu au incercat inca sa o foloseasca.

Cum e posibil? intreb. Credeti ca pe net? stiind ca tot ce platisem pe net in ultimul timp erau contul Skipe si cativa dolari la Amazon. Nu, zice el. De fiecare data cand treceti cardul prin masina, la magazin, riscati sa vi se copieze datele. Dumneavoastra v-au fost copiate, iar cartea falsificata. Asa c-am anulat-o. Si va dam una cu cip, care e securitara.
Aveti cu cip? intreb. Da. Pai si de ce nu mi-ati dat pana acum, daca asta veche e asa usor de falsificat? Pai... nie nie nie, nie nie nie... zice el.

Nie nie nie, nie nie nie, adaug eu.

Mai tarziu apare P cu creierul intreg si ma intreaba simplu de unde stiau cei de la banca de cardul falsificat, daca nu s-a incercat nici-o tranzactie? Apoi imi spune ca a citit in presa ca au fost furate niste baze de date de prin US(carti de credit, etc). Sau cine stie prin ce restaurant la NY... adica dac-a fost sa fie, macar sa fie ametitoare povestea, ar fi penibil sa-mi fi fost clonata la alimentara sau la magazinul de jucarii de unde am facut cumparaturi pentru niste iepurasi.

Deci dragii meu cu carduri fara cip(dac-or mai existand), luati aminte!

luni, 16 aprilie 2012

fazanul ce se crede paun

Libraria din cartierul meu e mirobolanto-fantasctico-suprinzatoare, adica nu stiu cum face, dar are multe, multe carti pe care nu le gasesti in lanturile de librarii cunoscute din Montreal. Aici am gasit de exemplu "Oevres" de Cioran, pe care n-o vazusem in alta parte si tot aici am gasit Herta Muller cand nu aveam Kindle si posibilitatea sa cumpar ce si cand vreau. Mi-am luat asadar "The passeport" si "The land of green plums", dupa ce le-am rasfoit pe-ndelete si pareau sa fie cel putin interesante. Am mai vazut o carte de-a ei tradusa in franceza, dar mi-am zis ca cele in engleza trebuie ca sunt mai aproape de adevar...

Am ajuns cu ele acasa, "The land of green plums" am citit-o pe nerasuflate, dar "The passeport" mi s-a parut tare greu de digerat, desi, daca stau sa ma gandesc, ar fi trebuit sa fie exact invers... In fine, se-ntampla uneori si ne-ntamplate... dar relatia mea cu engleza e deja una speciala, dar complicata, ca mai toate relatiile interesante. :) Deci am pus-o deoparte, pentru zile cu creier linistit. Intorcandu-ma alta data la librarie, vad o alta carte de-a ei, "L'homme est un grand faisan sur terre". O deschid, o rasfoiesc, acuma n-am stat sa citesc zece minute, dar am citit putin.Dupa care am cumparat-o si am plecat. Ajunsa acasa, parcurg primele doua pagini si am un sentiment de déjà-vu care se transforma brusc intr-o tandrete blanda amestecata cu duiosie gingasa fata de propria-mi persoana... :)

Ne asezan intr-o seara frumos in asternuturi, ne luam fiecare cate-o carte din gramajoara de langa partea lui de pat si incepem sa citim de zor, ca de obicei. Gramajoara e pentru variatie, avem acolo reviste si ultimele 5,6 carti necitite, unele asteapta cuminti cu lunile. Din cand in cand improspatam gramajoara, le ducem pe cele citite la subsol sau le dam pur si simplu. Ne amuzam uneori sa cautam in gramajoara celuilalt si sa sterpelim cate una, mai ales ca din ultimele 20 citite de fiecare, jumatate sunt despre arta si cam aceleasi. Eu am ramas cu placerea de a discuta cartile de la orele de literatura din liceu, care erau un deliciu, mai ales ca eram 7,8 care citeam tot ce trebuia.... si ceva pe deasupra.:)

Ce citesti? ma intreaba P. O carte luata din gramada ta, ii zic. Ii arat coperta si imi continui lectura. Vrei sa stii ce citesc eu? ma intreaba inveselit brusc. Imi ridic nasul din carte si raspund: "una mai groasa". Ha ha, da, ia uite. Si-mi arata coperta lui...

Si uite-asa ajungem la vorbele Hertei Muller, "Omul e un mare fazan pe lume".

sâmbătă, 14 aprilie 2012

cum se vopsesc ouale?

de obicei in rosu, o sa-mi raspundeti. ei bine, nu, raspunsul corect e "mult". se iau frunzele de la cateva cepe(de preferat rosii). cate sa fie? de obicei cate aveti, oricum veti constata dupa ca nu au fost suficiente. se fierb in apa. in timp ce fierb va amintiti ca bunica punea sare si otet cand vopsea... acuma nu mai stiti sigur daca atunci cand vopsea puloverele de lana sau ouale, da' parca mai conteaza...

adaugati sare si otet. cand apa e colorata in rosu si frunzele de ceapa decolorate, se scot frunzele si se lasa "supa" sa se raceasca putin. intre timp scoateti ouale din frigider, le priviti si constatati ca ati facut aceeasi eroare ca anul trecut, ati cumparat oua rosii in loc de albe. scapati o vorba rea, iar daca sunteti credinciosi sau doar cumpatati, muscarea limbii cam de 7 pe o scara de la 1 la 9 are acelasi efect. spalati ouale, fara sa stiti exact de ce, dar parca asa facea bunica. apoi puneti ouale in apa si le lasati sa fiarba incet cam 10 minute, nu va mai amintiti exact durata, dar 10 pare o cifra buna.

spre sfarsitul perioadei de timp realizati ca nu s-a intamplat nici-o colorare, deci probabil frunzele de ceapa nu au fost suficiente. deschideti frigiderul, privinti lung inauntru, luati borcanul cu sfecla rosie pe care ati pus-o saptamana trecuta la marinat si turnati o cantitate semnificativa de zeama peste oua. le mai lasati putin pe foc, timp in care le priviti intens, ceea ce nu e suficient, se pare, abia se iteste o plapanda nuanta de portocaliu.

cu o ultima zvacnire de intuitie aleatorie, va repeziti spre sertarul cu ceaiuri, luati cutia cu ceai de fragi si mandarine(ei bine, da, exista, are culoarea rosie si e chiar bun), extrageti doua pliculete pe care le aruncati in cratita cu vopsea. lasati potiunea astfel obtinuta sa mai fiarba putin cu ouale care nu au de ales, timpul oricum nu mai conteaza... si deodata, surpriza, probabil plictisite de fata dumneavoastra si nervoase, acestea capata o culoare rosiatica-pamantie. daca sunteti genul "devorator/oare de senzatii tari", puteti continua, adaugand pe rand, doua pliculete de ceai verde si/sau ceai negru. daca nu, inchideti focul, dar lasati ouale in apa pentru inca o vreme... vreo 10 minute. obtineti astfel cele mai colorat naturale oua din district, care vor face sa paleasca de invidie toti vecinii, mai ales daca sunteti norocos/oasa si sunt asiatici.

Ciocneala cu captura si Paste vesel sa aveti! :)

miercuri, 11 aprilie 2012

HELP-transfer bancar Canada-UE

Am o mare nedumerire, ca sa nu zic problema cu transferurile bancare spre Europa. In sensul ca in clipa in care actionam ca vanzatori e extrem de simplu: avem un cont PayPal unde ni se transfera banii, iar cei care nu o pot face ne pot trimite fila de cec pe care il incasam la banca. E simplu, nu trimiti marfa pana nu-ti intra banii in cont. Nu am avut niciodata probleme cu bani blocati, intarziati, etc, din nici un colt de lume.

Cand actionam ca si cumparator, se complica treaba, majoritatea vanzatorilor din Europa nu au cont PayPal si nu poti plati cu carte de credit(sunt in majoritate artisti, unii nu au bani sau interes pentru a-si face conturi si ii inteleg). Toti au doar contul de banca si vor transfer bancar direct in cont, iti dau BIC-ul si IBAN-ul si gata. Am inteles ca in Europa e extrem de simplu asa, dar eu sunt in Canada si de aici, pe langa ca ma costa vreo 40$ un transfer bancar spre Eu, ceea ce e imens (mai ales daca am de transferat sume mici), mai trebuie sa si completez nu stiu cate hartii, sa le faxez la banca, etc... Asta e vina bancii mele, stiu... dar nu am timp sau energie de pierdut inutil.

Mi-ar fi simplu sa le trimit fila CEC, certificata de banca. Dar unii n-au auzit de "certified bank cheque" sau le e frica, desi le-am explicat ca pot sa tina pachetul pana le intra banii in cont...

Ma gandesc serios la optiunea de a deschide un cont bancar in ro si a intra si eu in randul lumii cu un BIC si un IBAN(mama ce misto suna), de unde sa transfer banii in alte tari europene. Intrebarile mele sunt: contul ar trebui sa fie in euro???(cred ca ar fi mai simplu, sa nu fac j'de mii de schimburi valutare). Cam cat costa pe luna sa ai un astfel de cont? Cat ar putea costa un tranfer bancar de 500Euro sa zicem, intre Romania si o tara europeana(Anglia, de ex sau oricare alta)???

Inca nu am determinat cum imi transfer banii de aici in contul din Ro, da' sa zicem ca reusesc asta, FARA WIRE TRANSFER, he he.

Sau sa vad daca gasesc vreo firma(am vazut cum c-ar exista in UK, mai trebuie documentat) care sa actioneze ca intermediar intre mine si vanzator, sa ocolesc banca mea. Adica sa apara concurenta, domne', iar banca sa ramana cu buza umflata, daca sunt hulpavi si nu se mai satura.

Daca ma puteti ajuta cu vreo informatie, tare mi-ar fi de folos, ca nu-s de la ce capat sa apuc problema si daca ar fi doar asta care m-apasa... Va multumesc anticipat! Si pana una alta sa ne veselim nitel, cu stropul de optimism si energie care ne-a mai ramas! Ce bine ca maine e alta zi! :)

luni, 9 aprilie 2012

i went to MOMA and...

am fost exact in ipostaza lui Claire din poza a treia...
care din cele patru variante credeti ca se potriveste:
a) erau sute de persoane care asteptau la garderoba,incat ne-am descurajat si ne-am intors din drum,

b) am intrat la toaleta pe o usa, am iesit pe alta si am asteptat cu P in doua holuri diferite, vreo 30 de minute, ne-am certat si-am plecat,

c)am constatat ca ne dor picioarele si ca ne e pur si simplu lene sa mai intram la muzeu,

d)am ajuns, ne-am strecurat prin multime, dar era atat de multa lume inauntru, incat am regretat de-a fi platit biletele.

PS- desenele erau printate pe o panza mare, mare(erau sute) si erau puse de-a lungul gardului de la muzeu. oricine putea face un desen pe o foaie speciala, apoi scana si gata, devenea artist expus direct la muzeu. :)

sâmbătă, 7 aprilie 2012

a mea e mai mare

Cea mai simpla definitie a crizei economice americane si nu numai: "sa cheltuiesti bani pe care nu i-ai castigat pe cumpararea lucrurilor de care nu ai nevoie, ca sa impresionezi oameni pe care nu-i placi".

Suna cunoscut, nu-i asa? Uitati aici scurtul interviu cu Chopra.

joi, 5 aprilie 2012

Ferdinand Alexander

Ferdinand Alexander Porsche, nepotul fondatorului atat de cunoscutei marci germane si cel care a conceput faimoasa Porsche 911 a decedat azi, 5 aprilie, la Salzbourg, in Austria, la varsta de 76 de ani.

Nascut pe 11 decembrie 1935(sagetator deci)si fiind primul din cei 4 copii ai familiei Porsche, el preia conducerea studioului de design in 1962, iar in 1963 desena deja prima varianta a binecunoscutului 911 care a schimbat istoria designului auto, fiind, dupa parerea mea, unul dintre cele mai frumoase autovehicule desenate vreodata.

Ma uitam aseara, in plimbare fiind cu P, la o Acura oarecare si ma intrebam sincer, cum reusesc domnii astia sa deseneze masini atat de urate? Pana si eu, studenta fiind, am desenat caroserii mai de doamne-ajuta... Oare exista vreun concurs cu premii uriase, pentru cel mai urat design auto? Ca daca da, inteleg.

Pana una alta, insa, ne mai ramane istoria si speranta ca automobilele viitorului, pe langa nepoluante, vor fi si frumoase.

Nu te vom uita, domnule Porsche!

Poza am luat-o de-aici

marți, 3 aprilie 2012

lacrima

E bine sa fii uituc(a), asa ca mine, ca ai parte de surprize placute repetat. Asa am avut eu azi dimineata, cand am auzit vocea la telefon: "Fato, te-ai trezit, ai mancat, esti bine sanatoasa si mai ales in forma?
Eu: "Ihi, in forma, ca de obicei". Vocea: "Pot atunci sa-tz dau un buchet de flori, ca parca nu tz-am dat in primavara asta". Eu:"Cum adica sa mi-l dai, ESTI LA MONTREAL????". Vocea: "Pai da". Eu: "Cum asa? Ce surpriza! Pai nu ziceai ca vii in aprilie?". Vocea: "Pai e aprilie, la mine". Eu: "hi hi hi, la mine e inca inceput de martie. Vino la noi, vedem dup-aia".

Asa e, la mine e inca martie, ieri ma fost la cumparaturi si cand sa cumpar iaurt, constat ca termenul de valabilitate e MA 02, 2012. Ma duc la P si-i spun indignata: "Astia imi vand iaurt care expira azi, ia uite, MA 02". P imi spune calm: "Suntem in aprilie"... Aaaa, da? Asa e... deci e mai.

O ora mai tarziu, vocea apare in fata usii, cu tot cu purtator, care mai purta si florile intr-o mana(nu glumise) si... SURPRIZA SURPRIZELOR, una bucata sticla cu palinca de Maramures si una bucata sticla de... afinata adevarata si biologica tot de Maramures, se-ntelege, de-aia de-am beut eu ultima data acum vreo 13 ani, fix la el in vizita fiind, la Brasov. Si tot atunci l-am intalnit ultima oara pe prietenul nostru comun Grigore, venit si el in vizita dintr-un oras din Ardeal.

Am iesit asadar in soarele Montrealez, am batut strazile, ne-am asezat la o terasa si am petrecut una din cele mai frumoase zile de primavara cu un bun si vechi prieten. Cel mai bun. Si ca surpriza sa fie totala, a sunat si Grigore, in timp ce eram impreuna(era aranjat) si am reusit sa "povestim" putin, macar cat sa ne revina amintirile. Si tot Grigore mi-a promis c-o sa mi-o gaseasca pe prietena mea, cu care am pierdut legatura de cand sunt in Canada si care locuieste in acelasi oras cu el.

Iar acum ca purtatorul de voce a plecat spre casa lui din Toronto, ma amuz copios citind etichetele sticlelor si recunosc ca asta e stilul prietenului meu. Am zis sa apuc sa scriu postul inainte sa inceapa degustarea, ca am senzatia ca voi pluti in albastru cu ingerii, in scurt timp.
Aaa, sa nu uit, cum credeti ca-l cheama pe purtatorul de voce? :)

duminică, 1 aprilie 2012

cadouri






Mi-ar placea sa ma fac consultanta in ce sa-ti cumperi cand te duci la petrecere si nu stii ce sa porti(daca o exista cineva care nu stie) sau in ce perdele sa cumperi pentru canapeaua din piele verde cu buline sau ce canapea verde sa asortezi la perdelele cu buline(daca cineva ar vrea vreo curiozitate neaparata)... Nu ca eu m-as pricepe la buline, da' mi-ar placea sa incerc, parca poti sa stii? Sau si mai bine, consultanta in cadouri trasnite cand nu ai nici o idee si d-astia sigur sunt multi. Nu, nu e vorba de bijuterii, alea se vand in alta parte...

Peste vreo luna jumate e ziua lui P si pentru ca anul trecut, in culmea pragmatismului si a "reparatiilor" de piscina si gard fiind, i-am luat roaba, am zis sa dau drumul putin la robinetul cu romantism si la supapa cu surprindere, da' dacat putin, ca ce e mult nu e bun. Si am hotarat ca pe langa cadoul cu incarcatura emotionala pe care-l va primi(nu spun, ca gugalu' transleisan poate face minuni cand vrea el), sa ii comand niste perne pentru canapea pe care le voiam eu de cadou, da' n-am apucat si ca sa nu-mi consum totusi cadoul(varza, viezure, vizon - asta e ca sa-l incurc pe gugal), i le iau lui. Dealtfel e un cadou interactiv, mai ales ca pernele cu pricina ti le colorezi singur, dupa model, apoi le comanzi. Minunata idee, nu-i asa?

Asa ca am stat ieri vreo 3 ore sa ma horatasc cam ce ar merge si cand am crezut ca am terminat si am ales cele mai minunate modele si culori, cate un model pentru fiecare fata deci 4 desene, l-am intrebat ce crede despre desene(fara sa-i spun de ce). Mi-a raspuns ca sunt cam tipatoare culorile, da' depinde la ce am nevoie...

Pai am nevoie sa stiu, asa in general daca tie-ti plac... fara vreun motiv precis. Pai stii ca eu nu vad toate nuantele, ca mai toti barbatii, imi zice... da' daca ai neaparata nevoie iti spun. Prima e interesanta, poate doar sa inlocuiesti rosul cu ceva mai pal si griul ala cu altceva, la a doua poti sa pui altceva in loc de albastru, la a treia sa-i schimbi doar fondul si modelul e cam bizar... da' totusi, la ce-ti trebuie?

Pai ma gandeam sa le desenez asa, sa fac o surpriza cuiva, dar nu mai stiu daca e o idee buna, ca va trebui sa-mi placa si mie si lui si gata s-a dus naiba supriza de ziua ta, va trebui sa ma gandesc la altceva. Vaiiii, dar erau incredibil de frumoase, asa cum le-ai desenat tu la inceput, pacat ca le-am stricat fara sa stim despre ce era vorba si va trebui sa le refacem impreuna, da' sigur nu ne mai amintim cum erau(daca nu stiati, P este cel mai diplomat barbat pe care l-am cunoscut, stie intotdeauna ce sa spuna si mai ales cum). :))

As putea sa-ti spun ca am notat tot, dar n-am s-o fac... deci putem alege impreuna modelele. Am ales o banana si o lamaie(lime), iar pe spatele fiecareia, modelul "9Circle"(aia cu polkadot) si "Modher Child"(cele doua ovale unul peste altul). Inca nu ne-am pus de acord absolut la culori, dar lucram la asta, ce bine ca avem o luna jumate... :))

Voi ce culori credeti ca ar merge pentru banana? Ca n-as vrea sa fie neaparat galbena... Canapeaua mea e gri inchis, din stofa de lana. Voua ce alte modele v-ar placea?

Distractie placuta! Si daca vreti idei pentru cadouri trasnite, nu ezitati! :)