duminică, 27 ianuarie 2013

one way

mi-e sufletul un covor de lana
cu marginile roase de vreme,
schimba-ti pantofii cand ajungi acasa
sau pune-ma intr-un dulap
si inveleste-ma in naftalina.

one way or another... 

 Varianta 2 - imbunatatita si adaugita, dupa trecerea criticilor
mi-e sufletul un covor de lana
cu marginile roase de vreme,
schimba-ti pantofii cand ajungi acasa
sau pune-ma intr-un dulap
pe o coroana de levantica/foi de tutun/alte plante aromatice

Varianta 3 - si mai imbunatatita
...
sau pune-ma intr-un dulap
si nu uita sa ma dai cu raid...  :)))


8 comentarii :

Anonim spunea...

de cine e poezia asta?

Cora_ spunea...

de mine :)

Cora_ spunea...

am spalat o patura de lana de la mama... si mirosea a naftalina... :)))

Claudia spunea...

Dorul oare poate fi pus la naftalina??!

Cora_ spunea...

Stiu si eu... depinde daca vrei sa-l pastrezi... :)

Anonim spunea...

f. frumos zis ;)

vale spunea...

Toate bune si inclinatie placuta spre visare dar finalul cu hidrocarburi aromatice vine ca o lovitura olfactiva. Cu atit mai mult cu cit naftalina e toxica si nu are nici un efect insecticid. In fine, o sa aloc mai mult loc pentru poezie pentru ca, trebuie sa recunosc, am neglijat versurile mai bine de 10 ani. :)

Cora_ spunea...

aha, deci versul ultim da cu tine de pereti??? pai putem sa-i punem levantica, daca vrei... :))