vineri, 1 martie 2013

La desserte

H. Matisse, La desserte/La table servie, 1897
Care din cele trei reproduceri va place cel mai tare si de ce?


J. D. De Heem, La table servie, 1640

H. Matisse, La desserte rouge/Harmonie rouge, 1908

20 de comentarii :

  1. Prima. Are o atmosfera calda, familiala, apropiata... Imi vine sa ma sez la masa :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Și mie prima. A doua n-are oameni și a treia e prea artistică pentru gusturile mele plebee. :) Adică nu că mi-ar displăcea, dar n-aș vrea să trăiesc în ea.

    RăspundețiȘtergere
  3. mie ultima, mă încălzeşte roşul ăsta şi nici nu pare să se ia prea tare în serios. :-)

    RăspundețiȘtergere
  4. Eram curioasa. Si poa' sa ne placa oricare. :)
    Asta mi-am ales eu ca tema la una din lucrarile de semestru: influente in pictura lui Matisse, intre cele doua "Dessertes"(prima si a treia). Mi s-a parut fascinant sa vad cum a fost posibila evolutia de la opera de tinerete 1 la cea de maturitate 3. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Habar n-am de teorie si alte chestii, dar il prefer pe matisse pentru simplul motiv ca omul sublima fiecare clipa, fiecare respiratie; a trecut incet-incet de la chestii impregnate in culori si tuse groase la esentele pure. Focul ala din desert e exact abstractiunea de care vorbesc: un coniac greu, catafalcoid, impreunat liric cu un serbet rosu strident. Zodia cancerului.

    Ala holandezul e trist, greu, ca o masa parasita, ca USL-ul :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Lasam teoria, n-are treaba aicea. Coniac cu serbet rosu, ce bine-ar fi "sunat" in lucrare. :))
    De fapt tanti pregateste masa, n-au ajuns inca la desert, da' n-are a face. Important e ca mesajul a ajuns la noi. Si ca da cu noi de pereti. Aia de serbet. :))

    Iar De Heem a transmis si el mesajul puternic, LP zicea mai sus ca nu-i place ca nu are oameni, oamenii sunt fie beti, fie morti, fie dorm, dar sigur nu se gandesc la moarte...
    Iar tu zici ca e trist ca USL-ul. Trist de moarte, adica.
    Vanitas vanitatum...

    RăspundețiȘtergere
  7. PS M-am lasat de cafea azi. Si-n acelasi timp ma documentez pentru lucrarea despre crucea lui Malevitch, minimalism si arta conceptuala(e mai complicat subectu').
    A naibii coincidenta. Sa vedem ce iese din combinatia asta. Ma duare capul deja. :)

    RăspundețiȘtergere
  8. prima pt atmosfera, a3a pt culoarea aia rosie.
    Daca folosea putin din rosul ala matisse in prima...

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu stiu de ce dar mereu am avut un sentiment straniu la Matisse... in sensul ca artistul se straduieste sa duca lucrul intr-o directie dar fie imbicseste lucrarea (ex.1) fie se apropie termenul de livrare si atunci face o economie mare de mijloace si scapa basma curata (ex.3). Pe de alta parte, lucrarea no 3 fusese comandata ca "Harmony in Blue", o nuanta evident nepotrivita. Intre noi fie vorba, rosul atit de puternic ma duce cu gindul la un spatiu mai degraba erotic!
    Desi nu sint un adept al mimetismului ma simt atras de pictura olandeza dintr-un motiv simplu: lumina este indiscutabil cea mai misterioasa din toate epocile. Pe loc secund ar fi grija de inventariere a bunurilor... daca, prin absurd, un potop ne-ar lasa cu cele trei lucrari pe pamint ne-ar fi tare greu sa intelegem cam cum arata epoca lui Matisse! :)

    P.S. Pe care il preferati? http://albertis-window.blogspot.ro/2010/07/matisse-as-de-heem-or-old-as-new.html

    RăspundețiȘtergere
  10. Mie lucrarea 1 mi se pare incredibila, tanand cont ca vine exact dupa perioada de "copist" la Louvre si dupa scoala lui Boudreau. Cati din elevii lui Boudreau, care erau deja la Ecole de beaux-arts(pe cand Matisse fusese respins), au facut si altceva decat le "permitea" maestrul"? Mie-mi plac tocmai tonurile pamantii din fond, de la colturi, nu stii niciodata daca camera e curata, murdara, luxoasa, etc... e intotdeauna o emigma de dezlegat, pana si personajele lui sunt de neincadrat intr-o clasa sociala, etc... ceea ce pe mine ma incanta.

    Da, da, armonie in rosu a fost chiar pictata in albastru(unii zic ca a existat chiar o varianta verde), apoi schimbata culoarea inainte sa vina rusul/client sa o ia.

    Cea de-a treia mie mi se pare geniala, cu atat mai mult cu cat ma gandesc la perioada in care a fost pictata si la faptul ca Matisse trecuse prin impresionism, neoimpresionism, fauvism, etc. De altfel picturile lui din perioada Collioure mi se par incredibile, fauvismul fiind unul din curentele mele preferate. Imi place tare mixul cu arta persana/japoneza din cea de-a treia. Am consultat pentru lucrare multe referinte si am "cazut" peste o monografie despre stampele persane. INCREDIBILE, m-au uns pe suflet. Niste mazgalituri acolo... insa de-o subtilitate fara egal. Iti sugerez sa cauti reproduceri, insa nu pe internet, cauta in carti adevarate.

    Cele doua din linkul tau sunt, dupa mine, diferite TOTAL. Cred ca imi plac amandoua la fel de mult sau la fel de putin, pentru culori, adica sunt un fel de antipozi coloris/culoare pura. :))

    Si daca am ramane pe pamant doar cu cele 3, ti-ai da seama imediat ca nr.2 e anacronica(nu urata, ba din contra) si ca reprezinta o "perfectiune" care nu exista, desi se vrea o reprezentare realista. Asta ma deranjeaza pe mine la renastere/arta olandeza. Fie vorba intre noi, dupa masa aia asa in dezordine, nu poti sa ai strugurii aia ca de expozitie si fata de masa imaculata. Macar un strop de serbet cazut... :))

    PS - hai ca nu ma mai opresc, mi-a facut mare placere, te mai astept!

    RăspundețiȘtergere
  11. Erata- Bouguereau, nu Boudreau.

    RăspundețiȘtergere
  12. Mie îmi place prima pânză, iar motivul stă în emoția transmisă. Îmi place masa așezată și doamna din imagine, deoarece mă poartă cu gândul la grija și afecțiunea umana. Mă emoționez teribil când cineva îmi pregătește masa.

    Ca și culoare îmi place foarte mult a treia pânză.

    Ai găsit criticul lui pește în mine. :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Ddunia, e ok, voiam ca oamenii sa-mi spuna ce "simt cu simturile", nu neaparat cu "critica".
    Cand am ales tema pentru lucrare habar nu aveam ce sa aleg, trebuia sa iau o reproducere a unei opere printre cateva zeci, din orice epoca artistica si sa-mi stabilesc o problematica, sa ma documentez mult, mult, mult si sa atac problematica in 15 pag.

    De ales am ales cu sufletul, am pornit de la imag 3, am citit mult, am gasit-o pe 1 si pe 2 si m-am intrebat "Ce s-a intamplat intre cele doua(1 si 3)"? Offf, si s-au intamplat atat de multe, ca nu mi-au incaput in amaratele mele de 15 pag. :)

    Acum lucrez la ceva complicat, o sa vorbesc probabil aici despre, o paralela intre Malevich si arta contemporana... plecand de la o artista contemporana si intorcandu-ma spre inceputul de secol. Sunt tare motivata, sunt in faza de documentare, am vreo 10 monografii, cataloage, articole din reviste de specialitate, etc, de parcurs.
    Daca am probleme la partea filosofica, o sa te rog probabil sa ma ajuti, hahaha.
    Merci de interventie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ia uite, devin utilă, cu mare drag dacă pot, dar să știi că mă cam intimidezi.

      Ștergere
    2. Ma faci sa rad. Sunt rea sau doar intimidacioasa? :))

      Acum serios, ma gandeam ca daca nu inteleg vreun concept filosofic, sa apelez la tine, in limita bunului simt si a timpului tau disponibil. :) Vad ca pana acum merge, ma duc repede si caut pe net unde gasesc suficienta informatie cat sa pricep macar la suprafata despre ce e vorba.

      Am insa senzatia ca tre' sa iau niste cursuri de filozofie... la un moment dat.

      Ștergere
  14. Dar de unde rea!!! Mă intimidezi deoarece știi atât de multe. Firește, dacă te pot ajuta, cu drag, timp îmi fac, mai ales pentru filozofie.

    Până începi un curs adevărat de filozofie, încercă să citești Lumea Sofiei de Jostein Gaarder, te va ajuta destul de mult.

    RăspundețiȘtergere
  15. La multi ani si tie, Arakelian, sa ai o primavara minunata!

    RăspundețiȘtergere