marți, 23 aprilie 2013

inscriptie pe trecut

Jordi Bonet este unul din artistii mei preferati. Ador in special sculpturile lui. Pictor, sculptor, ceramist si muralist, Jordi este nascut la Barcelona in 1932. La varsta de 9 ani isi pierde bratul drept intr-un accident.
Urmeaza cursurile Scolii de arte frumoase din Barcelona, expune destul de repede in acelasi oras si isi deschide propriul atelier de pictura.
In 1954 emigreaza in Quebec si se stabileste la Trois Rivieres. Aici da lectii de desen si pictura, organizeaza salonul de Toamna de Trois Rivieres in 1955 si are propria expozitie personala la care participa primul ministru.
In anii care urmeaza realizaza extrem de multe opere printre care circa 100 sculpturi murale, in Quebec si in lume.
Printre cele mai cunoscute se numara cea de la statia de metrou Pie IX, numita Citius, Altius, Fortius  si creata pentru jocurile olimpice din 1976 de la Montreal. Desi arhitectul statiei de metrou i-a sugerat sa realizeze trei personage(3 atleti in miscare), Jordi n-a considerat necesar sa creeze o sculptura realista si dupa negocieri a fost lasat sa decida asupra stilului operei, de o subtilitate incredibila.
In locul realismului Jordi a optat pentru simbolism, realizand in partea stanga a muralei un cerc, simbol al aspitatiei spre "mai departe", apoi nori si vegetatie stilizata, simbol al nazuintei spre "mai sus"si doua sageti care fac trimitere, prin  dispunerea lor oblica, la o eruptie de energie si care simbolizeaza  dorinta de "mai puternic".
Personajul mitic din mijlocul muralei est reprezentat simplu: inima lui, sexul, capul si aureola fiind semne ale energiei vitale, ale iubirii, ale mentalului si supramentalului.

Opera care a creat mari controverse in anii 70, aflata la Teatrul Mare din Quebec, este de o simplitate si de o frumusete greu de egalat, atat cat am putut vedea din poze(planuiesc o vizita la Quebec in scopul de a o vedea "pe viu"). Este vorba de o murala pe care s-a realizat o inscriptie, un citat al poetului Claude Péloquin care zice: "Vous êtes pas écœurés de mourir, bande de caves? C’est assez!"
In traducere: "Nu v-ati saturat sa tot muriti, adunatura de idioti? Ajunge!".

Inscriptia a fost considerata vulgara si nepotrivita pentru o opera de arta, pentru spatiul de amplasare si chiar s-a propus, prin consultare publica, stergerea ei. Noroc ca in tara asta sunt si oameni cu minte si gusturi artistice si nu putini... astfel incat opera de arta poate fi inca admirata, in toata splendoarea ei,  azi.


Din pacate insa, Jordi Bonet a murit la numai 47 de ani, de leucemie. A lasat in urma o opera remarcabila: pictura, desene, multe sculpturi si vase din ceramica. Un artist complet. Si cand te gandesti ca a facut toate astea cu o singura mana...

As risca un gest, manata de curiozitate si v-as intreba ce credeti ca a vrut sa transmita Jordi cu aceasta inscriptie? Ea poate fi interpretata in conjunctura istorica a Québecului anilor '70 dar poate fi foarte bine  interpretata in conjunctura realitatii lumii in care traim.
Ei, ce ziceti, incercati? O sa-mi spun si eu parerea "proprie si personala", facand abstractie de interpretarile gasite pe internet. :)





6 comentarii :

  1. haha, faina chestia cu gloatele de pivnita:))

    ar merge perfect la sfirsitul marseillezei, asa ca un fel de concluzie final. I-auzi:

    Nous entrerons dans la carrière
    Quand nos aînés n'y seront plus,
    Nous y trouverons leur poussière
    Et la trace de leurs vertus
    Bien moins jaloux de leur survivre
    Que de partager leur cercueil,
    Nous aurons le sublime orgueil
    De les venger ou de les suivre
    Aux armes, citoyens...

    Si-acuma toti in cor:

    "Vous êtes pas écœurés de mourir, bande de caves? C’est assez!"

    RăspundețiȘtergere
  2. Hahahaha, ma gandesc daca nu cumva se voia un raspuns la marseilleza, prea se potriveste la fix. :))

    Merge si pentru Razboiul din Vietnam care era in desfasurare la vremea respectiva, insa eu cred ca are si alte interpretari. Ca doar de-aia e opera de arta... :)

    RăspundețiȘtergere
  3. E un mesaj care suna deopotriva a mustrare dar si a disperare... primul meu gind a fost ca e un indemn la nesupunere a unui popor adormit (probabil impotriva englezilor colonizatori)! Poate fi si un mesaj de natura mai spirituala, de regasire a credintei intru salvarea spiritului... oricare ar fi adevarul, e clar ca lucrurile nu stateau bine deloc!

    RăspundețiȘtergere
  4. eu la prima citire, si evident influentata de decesul artistului timpuriu, am vazut in textul lui un protest impotriva mortii. E frustrant sa vezi ca moartea loveste in oamenii tineri, ce mai au de facut multe in viata lor...

    RăspundețiȘtergere
  5. @Vale - exista voci care sustin varianta cu englezii caci francezii au fost primii colonizatoi ai Canadei si cei care faceau comert cu indienii(piei contra alte alea :)) ). Englezii au venit mai apoi cu forte armate, i-au infrant pe francezi intr-un razboi de 15 min(Franta nu i-a ajutat cu armata) si apoi a urmat o lupta de aparare a culturii si limbii franceze a populatiei francofone, care lupta mai dureaza si azi.
    Perioada in care s-a creat opera de arta a fost una de puternica manifestare a spiritului francofon, deci de-asta ar merge varianta de care zici.
    Eu m-am gandit insa la o alta varianta. :)

    @arakelian, moartea spiritului poate, ca cu moartea-moarte ne-am obisnuit. :))

    RăspundețiȘtergere
  6. eu nu pot sa nu comentez altceva: la poza de arta, sunt cateva comment-uri adaugate. Lumea nu se baga.
    Dar la poza cu inelul ..... :))

    RăspundețiȘtergere