vineri, 14 iunie 2013

salcioara

Redescopeream cu cateva zile in urma, in alergarea-mi haotica (sincer, mai mult ma laud decat alerg), fluviul. Si ca de la mine pana la el fac maxim 10 min in alergare si circa 15, 20 in mers. Nu stiu daca v-am spus, dar eu merg repede dintotdeauna. He he, mi-aduc aminte cum ma plimbam eu romantic-tinandu-se de mana, cu ani buni in urma, cu iubitul de atunci, prin parcul din oras, aproape alergand. Da' noi chiar eram romantici, pe cuvant... ma rog, cat de romantici pot fi doi ingineri. Plimbandu-ne noi asa, ne-am intalnit cu doi prieteni, romantici si ei, dar lipiti. Astia mergeau incet, sa nu se dezlipeasca. Am concluzionat atunci ca romantismul trebuie ca are viteza variabila.

Deci cum va spuneam am redescoperit fluviul pe malul caruia ne plimbam seara, de trei zile-ncoace, repetitivi ca miorita si la "viteza de croaziera". Acum doua seri am stat acolo pana s-a intunecat de-a binelea si-am fost alungati de tantari. Maaa,  si miroasea al naibii salcioara, cum numai in gradina bunicii putea sa miroasa. Anul asta mergem, i-am zis lui P, de fapt nu anul asta cu maine seara. Si iata-ne aseara, inarmati cu-o lopatica si cu Mishka pentru "acoperire", la furat de puieti de salcioara, pe malul fluviului. Gasisem puietii inca de anul trecut, crescuti intr-un lastaris, dar n-am apucat sa mergem atunci. A fost singurul loc unde-am gasit si pe cuvant ca-i caut de trei ani de cand ne-am mutat la noi in orasel. Am cautat in toate magazinele de plante si nimic.

Culmea e ca la noi in cartier sunt multi copaci de salcioara plantati in fata caselor, dar nu stiu daca au fost plantati cu vrere. Pare sa fie un copac salbatec pe care nimeni nu-l vrea neaparat, in afara de mine, dar pe care toti il adora, mai ales in iunie, cand e inflorit. Am fost deci aseara si-am scos cu grija 3,4 puieti care vor fi plantati in seara asta. O sa-i plantez in spatele curtii langa fantana care va fi construita la un moment dat, nu departe de hamacul care asteapta vremuri mai bune ca sa fie instalat. Ma si vad tolanita in el, ascultand susurul apei, in mirosul salcioarei care mi-o aduce-n amintire pe bunica, de fiecare data.

Voi aveti un ceva declansator de amintiri tulburatoare? Sa ne tulburam, alors!

PS- Va daruiesc si voua o bucatica de fluviu. Pacat ca nu puteti mirosi salcioara...











13 comentarii :

  1. Am mirosit si eu salcioara tot acolo la fluviu desi erau si salcami, insa parfumul e inconfundabil. La capitolul asta, undeva aproape de casa e un gard viu facut din lamaita/iasomie, liliac am gasit din belsug, iar macesul de-un roz-intens cum e pe-aici mi-a facut si el o surpriza placuta.
    Se pare ca ai facut deja planuri pentru coltisorul relaxant - gradina :)

    p.s. n-am putut sa nu omit partea cu mai mult ma laud decat alerg...

    RăspundețiȘtergere
  2. Claudia, abia asteptam sa vina primavara/vara ca sa alerg macar de 2,3 ori pe saptamana. Iar asta se intampla prea rar si fara motiv serios. Ma culc tarziu si ma trezesc tarziu nu e un motiv serios. Cred ca-mi voi impune sa ma trezesc o ora mai devreme, altfel trece vara pe langa mine... iar temperatura acum e PERFECTA pentru alergare, la Montreal.
    Tu cat de des alergi?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :(( O data pe saptamana... maxim. Sunt incredibil de lenesa :| Si asta pentru ca si eu fac la fel, ma culc tarziu, ma trezesc tarziu si cand ma trezesc parca s-a dus naibii jumatate de zi...

      Am fost aseara sa alerg, o intamplare de-altfel si intr-adevar e buna vremea. Sunt si conditii, nu-s caini, nu stiu ce astept? N-am nici o scuza. Pe de alta parte, de fiecare data cand am vrut sa ies la alergat, am iesit cu bicicletele sau stiam ca vine wk-ul si mergem pe undeva si am zis ca tot miscare e si aia...

      In privinta trezitului am doua mari ciude: una ca n-am vazut nici un rasarit si a doua, diminetile sunt uneori superbe pentru ca apuc sa le vad, deschid un ochi, vad soarele sau ceata sau atmosfera aia blanda si desi imi tot spun sa nu ma culc la loc, nu functioneaza...

      Ștergere
  3. Hhahaha, am aceeasi ciuda, alergatul de seara nu se compara cu ala de dimineata. Si la noi e la fel, lui P nu ii place sa alerge si in plus e dupa o fractura de os metatarsian. Merge, dar nu alearga. Cel mai "usor" sport pentru el e biciclitul. Si oricum pentru mine alergatul cel mai bun e singura, in ritmul meu.

    Tre' sa ne trezim de dimineata, aia e. :))

    Ma gandeam acum ca in poza, in spatele meu e fasia de teren cu pista de biciclete care vine de la Ile St. Helene spre St-Catherine, apoi mai departe in zare e Ile Des-Soeurs, apoi undeva la orizont Verdunul tau. Ne desparte fluviul, iti dai seama? :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Inainte un ocean, un continent si acum doar un fluviu, stam din ce in ce mai bine, nu crezi? :))

      Nici lui A nu-i place sa alerge, mi-ar placea tare mult sa se mobilizeze ca sa ma mobilizez si eu...
      Tot legat de alergat, eu sunt mai productiva seara, parca se strange energie de peste zi, dimineata ma simt teribil de lesinata si abia dupa o perioada de incalzire incep sa simt ca dau randament. Din pacate, atunci intervine si oboseala picioarelor care dupa 4-5 km ma trimit acasa. Asta e, nu e alergarea pe plat punctul meu forte, nu inca :D

      Ștergere
    2. Mie imi place sa alerg la trezire(ma spal doar pe fata si pe dinti, ma imbrac si fug), apoi ii trag un dus fierbinte la intoarcere si sunt in verva toata ziua.

      Am alergat de dimineata(mai spre pranz :)) ) de pe la 9.10 pana pe la 10.00. Alergat usor, cu ceva opriri, ca la mine in cartier erau "ventes de garage" mai peste tot si-am mai cascat ochii... Dar un 30-40 de minute tot le-am alergat. O sa incerc si maine, sa vedem daca-mi iese. :)

      PS- invitatia la galerie(si nu numai) ramane deschisa sa stii, sunt acolo 5 zile pe saptamana.

      Ștergere
  4. Aaaa, îmi și imaginez mersul după puieți! Eu sunt genul de grădinar care ar face asta(se știe doar că plantele„furate” o duc bine în grădina făptașului). Deocamdata am luat bobițe de asparagus din planta vecinului care îmi invada terasa. E o plantă care rezistă la soarele puternic de după-amiază din locul unde se va face remarcată la anul, acum e mini.

    RăspundețiȘtergere
  5. Pai nu e de ajuns ca-i caut de 3 ani? Cand a fost mama la mine, am dezvoltat o obsesie amandoua, am facut turul parcurilor din Montreal(mai ales al acelora de pe malul apei, unde plantele cresc mai in salbaticie), in cautarea lor. Gaseam zeci de copaci, toti adulti, al naibii daca am dat de vreun pui, si am intrat in buruieni dupa ei, nu gluma. :))
    Mama a luat ramuri, le-a pus in sticla ca doar doar fac radacini... ti-ai gasit?

    Cei 4 puieti zdraveni au fost plantati. Daca se prind toti, o sa am o padure de salcioara. :))

    Fug un pic la alergat, e deja 9.00H, am la dispozitie 40 min. :))

    RăspundețiȘtergere
  6. fluviul e ala in care mi-am bagat eu gleznele?:)

    RăspundețiȘtergere
  7. Daaa, acelasi. :) Decat ca tu ti le-ai bagat pe malul celalalt, fiind undeva pe perpendiculara dusa prin punctul in care ma aflu eu, pe axa longitudinala a fluviului, ca sa zic asa. :))

    RăspundețiȘtergere
  8. na ca am pierdut comentariul.
    Mirosurile copilariei: salcamii, socata din borcan
    Dar eu am conexiune mai mult la gusturi. De ex. sunt mandra de borsul proaspat facut cu huste ( prima data in viata am facut weekendul asta, si mi-a iesit).
    Acum visez la savarine.


    P.S. salcioara e aia de o mancau caprele? brrrrrr, ce o urasc :D ( din cauza caprelor, evident).

    RăspundețiȘtergere
  9. Salcioara e asta. Am citit ca florile sunt antibacteriene si bune pentru nu mai stiu ce... aaaa, si fructele comestibile(habar nu aveam). Deci caprele stiau ele mai bine. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asta e!! Fi-i-ar sa ii fie caprei de bine, ca mine nu imi era.... ca fugeau si oile dupa ele :) . Noroc ca tataia le-a vandut dupa cateva luni - m-am bucurat.

      Ștergere