marți, 24 septembrie 2013

intrebari de la miezul noptii

Intr-o pauza de lectura intre un text de Clement Greenberg si altul de Mickael Fried, in care mi-am pris urechile(in texte, nu in Fried), mi-a incoltit in cap o intrebare: Oare de ce in limba romana credinciosul este "om cu frica lui Dumnezeu" si nu "om cu iubirea lui Dumnezeu" sau "om cu bucuria lui Dumnezeu"?
Adica sa nu fie aceasta o chestiune de iubire si de bucurie, ci mai degraba una de frica? Nu stiu, intreb si eu...

Mai citesc si maine!

18 comentarii :

  1. nu stiu.
    Dar daca vei gasi o explicatie, zi si mie.

    RăspundețiȘtergere
  2. Și eu aștept un răspuns. Și nu doar de la "om cu frica lui Dumnezeu" mi se trage ci de la ce decibeli cu același mesaj și cu sutană mi-am mai auzit. pffff.

    RăspundețiȘtergere
  3. Prima dintre noi care afla, da de stire, da? :))
    Desi la cat se vehiculeaza sintagma "te bate dumnezeu", parca nici nu mi-ar mai trebui raspuns. Desi... cum sa te bata, mai, daca e atat de bun si milostiv?

    RăspundețiȘtergere
  4. Hehe, ia uite aici:

    http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/despre-frica-dumnezeu-68692.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hahahah, am parcurs textul(oarecum in diagonala) pana la pasajul in care frica lui dumnezeu se transforma in "teroarea lui dumnezeu", in drumul ei spre-a deveni "inceputut intelepciunii".

      Cand am citit preatarea expresie pe care preafericitul(sper) a utilizat-o in prealungul test, m-am preaplictisit.
      N-ai cu cine, domne, n-ai cu cine! :)

      Ștergere
  5. Am fost recent la o nunta mix catolico-ortodox. Doi preoti, fiecare spunea cate o parte din predica si atunci m-a frapat diferenta: preotul catolic vorbea despre iubire, despre ce viata impreuna ii asteapta pe tineri, hai si o gluma haioasa la mijloc, cel roman, despre frica si pacat si despre "a face ceea ce trebuie"

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sau a te face ca faci ceea ce trebuie. :))

      Ștergere
  6. eu am fo crescuta la tara, in fundul Moldovei. Intr-o lume ludica, religioasa, cu dragoste fata de natura , de Dumnezeu si creatia Lui. Avea tataia o vorba, ceva de genul "Pt ce cade de sus, sa multumim lui Dumnezeu", si aici se referea si la ninsorile si viscolul cu -20gr, si la nr. de copii nascuti intr-o familie :)
    Asta cu frica promovata am cunoscut-o ... in Bucuresti. Nu o inteleg. Dumnezeu inseamna iubire, crestinismul inseamna iubire pana la naivitate, inclusiv a dusmanului ( de fapt, eu compar cu iudaismul, unde respectul este pus pe primul plan)

    Ami nteles in ultimii ani ( da, a trebuit sa trec de 30 ani) ca el mai usor controlezi un om tinandu-l in teroare, si nestiinta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. il controlezi daca-l indobitocesti, iar pentru asta e suficient sa se uite la anumite posturi tv repetat... nu spunem care. :))

      Ștergere
  7. asta e esenta religiei, teama
    si pentru ca orice "educare" se face cu biciul si zaharelul s-a adaugat si speranta
    teama si speranta....

    RăspundețiȘtergere
  8. si bunatatea, mosule? bunatatea si iubirea n-au mai avut loc?

    mergeam cu ani buni in urma cu mai multi prieteni intr-o plimbare spre manastirea Frasinei, urmand ca eu si cateva prietene sa-i asteptam pe baieti la biserica "din vale" pana se intorc de la manastire. in drumul nostru ne-am intalnit cu un calugar pe care l-am intrebat care e drumul, caci traversasem oarecum muntii. ne-a raspuns rastit ca femeile n-au ce cauta acolo. i-am raspuns zambind ca stiu si ca voiam doar sa stim drumul.
    n-am sa uit niciodata privirea lui, cred ca daca diavolul exista, trebuie ca priveste asa...
    deci de-aia ma intreb in perioada asta mai mult ca oricand, oare unde e bunatatea oamenilor, aia care n-are de-a face cu banul, cu saracia, cu bogatia, cu desteptaciunea sau cu orice altceva?

    RăspundețiȘtergere
  9. bunatatea si iubirea n-au legatura cu religia...
    bunatatea si iubirea sunt in noi; trebuie sa dam la o parte relele si uratul si au sa iasa la iveala singure...

    RăspundețiȘtergere
  10. incep sa nu mai aiba legatura cu nimic, sunt decadente si rusinoase, mosule. noi am devenit "puternici" si insensibili, iar bunatatea a devenit anacronica.

    ma uit in jur(in ro) si ma crucesc. nu credeam ca umanitatea poate decadea intr-atat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. din pacate aici ai absoluta dreptate...
      si caderea pare sa nu se termine; eu nu vad nimic bun la orizont...

      Ștergere
    2. Stiti vorba aia... pentru ca raul sa triumfe, trebuie doar ca oamenii buni sa nu faca nimic.

      Ștergere
    3. Exact.
      Sau ca numarul pamenilor "buni" sa fie muuuuuult mai mic decat al celor rai, astfel incat ceea ce fac cei buni sa nu conteze, sa fie anulat.

      Ștergere
  11. cred că... nu știu, chestia e că Vechiul Testament prezintă Dumnezeul Talmudic, un Dumnezeu mai rău, care plimbă lumea în deșert, care îl chinuie pe Iov și-l bagă pe Avram în sperieți, de ajunge bietul de el să fie gata să-și jertfească fiul ca să-și dovedească credința.
    Noul Testament e reconcilierea - gata: Eu mă jertfesc pentru voi, pentru că vă iubesc, așadar, iubiți-vă și voi pre Mine. Dumnezeul Noului Testament este cel iubitor și iertător, spre deosebire de cel din Vechiul Testament.
    Poate că ortodoxia, cu rituri mai apropiate de cele ebraice decât catolicismul, protestantismul etc., poate că ortodoxia, așadar, este mai apropiată de Vechiul Testament decât de Noul Testament, Vechiul Testament fiind comentat în Talmudul evreiesc și împărțind, implicit, tenta de Dumnezeu mai rău.
    În fine, e doar o speculație, nu știu sigur

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Interesant, da, da! Asta-mi da o idee... c-ar putea fi si o componenta a iconografiei religioase(pe langa cea economica si cea sociala) ce explica diferentele intre arta bizantina si cea gotica din evul mediu, de ex.
      Toti sfintii bizantini sunt incruntati si/sau tristi, ca sa nu vorbim de tipul de reprezentare(culori, perspectiva, nu intram in amanunte).

      Nu ca una ar fi mai "buna" decat alta(personal prefer arta bizantina), dar mi se pare ca are legatura cu ceea ce zici si cu un fel de fatalitate asumata de poporul asta...

      Culmea e ca stilul gotic a fost adus in fostul mare Imperiu bizantin de "barbari", da' macar aia erau veseli.

      Ștergere