duminică, 10 noiembrie 2013

amabilitate

La Grupul Scolar Electroputere din Craiova mi-am luat repartitie in urma concursului de titularizare, la o luna dupa terminarea facultatii. N-am reusit sa ma titularizez(au fost 2 posturi iar noi multi), dar nota mea buna mi-a permis sa iau post de suplinire in oras. Am uitat ce alte posturi mai erau, dar eu am luat Electroputere(aproape o norma intreaga), cu completare la ICM George Bibescu(2,3 ore pe saptamana, adica).

Bucuroasa tare, m-am prezentat toamna la scoli unde am constatat ca aveam mai mult de o norma, caci la Electro era o catedra si jumate pe specialitatea mea(fusesera obligati sa ia un inginer in specialitate) si deci mi-au dat o norma intreaga de voie-de nevoie, iar la Bibescu am luat totusi orele caci profilul scolii era in specialitate si aveam nevoie de asta ca de aer pentru a ma pregati, dat fiind faptul ca-n partea cealalta eram deschizatoare de drumuri. Of, of si ce mult a fost de munca, dar parca de asta ma plangeam eu, de munca? Am avut deci o norma si jumatate in primul an, dar la 24 de ani ai energie, nu gluma. :))

Dupa primul an, nemaifiind concurs de titularizare, posturile(care nu erau garantate 10 ani, deci netitularizabile) se distribuiau pe baza de dosar si cu nota de la ultimul concurs, deci am luat iarasi postul de la Electro care aparea acum ca unul complet si am renuntat la bucatica cealalta. La inceput de septembrie ma duc la scoala in activitate(trebuia sa ni se "faca catedra", sa ni se imparta clasele adica, sa facem orarul, sa ne facem hartiile, etc). In drum spre scoala ma intalnesc cu colega V, titulara de cativa ani, cu experienta si destul de apreciata printre colegi. Stateam in acelasi cartier.

Ajunse in fata birolui directorului imi spune cam jenata ca tre' sa intre sa-l salute. Nu mi s-ar fi parut nimic ciudat daca nu s-ar fi fasticit tare cand mi-s zis asta si daca n-as fi observat plasa pe care o purta cu ea(cam mare pentru a contine pachetelul cu mancare) si fara de care s-a intors din biroul directorului cateva minute mai tarziu. Dar na... ce stiam eu ce era in plasa?

Vinerea imediat urmatoare directorul ma cheama la el in cabinet si-mi zice ca vrea sa discute cu mine ceva important sambata si ca sa vin la scoala. Fara sa intreb ce anume - ca asa e cand esti mic si prost - ma infiintez sambata in biroul lui.
"Nu mai am ore!" ma intampina acesta din prag. "Cum nu aveti, cand sunt singura pe specialitate si-n scoala sunt aproape doua catedre?"

"Da, imi zice el, dar am ingineri mai vechi decat tine care n-au ore". "Asta nu e treaba mea", ii zic. "Eu am venit aici in urma unui concurs anul trecut, iar acum am o repartitie semnata de inspector si vreau orele mele".
Ia uite la ea, mai e si obraznica, imi zice el si-si aprinde nervos o tigara.
"Va rog sa nu ma faceti obraznica", raspund si-mi aprind o tigara la randu-mi. Eram intr-un hal de nervi ca nu mai conta nimic. Eram pe pozitia razboi - totul sau nimic.
"Nu puteti sa-mi luati clasele pe care le-am avut anul trecut. Sunt copii mei", raspund intr-o disperare.
"Ce, i-ai facut tu? Ai venit cu ei de-acasa?"
"Nu i-am facut eu, dar nici altii de-aici nu i-au facut", ii arunc la randu-mi.
"Orice inginer poate sa predea orele tale", imi spune.
"Pai daca e pe-asa si profesorul de sport poate sa le predea", ii zic.
"Faci misto de mine?" raspunde din ce in ce mai contrariat ca am asa un "tupeu".
"Nu fac misto, incerc doar sa inteleg ce vreti".
"Eu iti spun ca n-am ore, sa nu-ti faci iluzii", imi tranteste.
"Iar eu va zic ca voi avea ore, de-ar fi sa ajung la ministrul invatamantului!"
"Ma ameninti? Stii ca ai tupeu?"
"Nicidecum! Dar va spun un lucru: ma lupt pana nu mai am forta, la urma urmei mai mult decat un post inexistent n-am ce sa pierd". Si-am iesit din birou de une am plecat cu lacrimile siroind si fara sa le sterg, ca macar sa nu-i dau satisfactia ca m-a facut sa plang. Nu stiu cum am ajuns acasa si nu stiu cum am revenit luni la serviciu.

Cum era de asteptat mi s-au dat orele, dar in loc sa-mi dea numai ore de predare mi-a dat si de practica, ceea ce normal se facea cu cei care nu erau in specialitate. Iar cea care preda ore in specialitatea mea habar nu avea, dar parca asta conta? Venea probabil "sa-si salute" des seful...
De fiecare data cand ma intalneam cu directorul pe hol intorcea capul, ceea ce sincer ma lasa rece. Nu m-au lasat insa rece multiplele asistente cu care m-a "onorat", pe tot parcursul anului. De obicei ma anunta cu 5 minute inainte sa inceapa ora si venea cu mine la clasa, dar avea grija sa aleaga clase si ore imposibile, cum ar fi ora de la 20 la 21 in ziua in care eram de serviciu pe scoala, adica eram la scoala de pe la 8 dimineata. Ba la un moment dat a venit dupa ce intrasem la ora si mi-a pocnit si vreo doi elevi care veneau alergand pe hol, sub pretext ca a sunat de 3 minute si "de ce alergati asa derbedeilor?", de-au venit astia in clasa rosii ca racul si el dupa ei urland la mine.

Bunnnn. Psihic eram varza si nici vreo experienta prea mare de viata nu aveam, dar oricum nu aveam ce sa pierd. Statutul meu de profesor extraordinar? Ha ha!
Amarata aia de slujba cu care oricum abia supravietuiam? Mhhh...

La un moment dat a venit la mine domnul C, profesor de filozofie, cu care ma intelegeam excelent sa ma intrebe ce se intampla, caci "umbla vorba" ca directorul a facut consiliu de administratie sa discute incompetenta mea. A propus chiar luare de masuri drastice(habar nu am ce), dar consiliul a respins propunerea, sugerand o eventuala comisie care sa verifice. De fapt se pare ca directorul adjunct, prof. de fizica(cu care inchideam scoala in vreo doua seri din saptamana si cu care stateam  de vorba in cate-o "fereastra") s-a opus vehement impreuna cu cel de la sindicat care l-a avertizat pe director ca situatia e "delicata" rau daca se incepe asa ceva.

I-am spus domnului C toata povestea, mai ales ca era vicepresedinte la LADO si singurul poate in care aveam incredere. Mi-a zis ca era sigur. M-a asigurat de sustinere si mi-a sugerat sa depun plangere la inspectorat si la LADO. N-am facut-o, eram ingrozita de un scandal, obosita si voiam doar sa fiu lasata in pace.
Ei as... mai vazusi? Omul negru aparea in scoala in zilele si la orele cele mai ciudate, venea in cancelarie si ne-ntreba rastit daca avem ore si ce facem acolo, desi mie mi-era clar ca voia sa ma intimideze. Dar la un moment dat insa, in loc sa ma infricoseze m-a facut sa realizez cat de nesigur e pe el "marele om", ca sa nu mai spun ca intr-o saptamana cu putine ore spre sfarsitul anului am vrut sa plec la mare si-n loc sa-i cer lui voie cum ar fi fost normal am aranjat cu doua colege sa-mi faca orele si cu d-na Pia secretara "sa le dea condica la semnat zilnic, fara gres". Trebuie sa spun ca d-na Pia avea asa o putere asupra tuturor, inclusiv asupra directorului, care te facea sa crezi ca vede si aude multe... era o doamna la vreo 50 de ani ce cantarea vreo 100 de kile si a carei voce baritonala rasuna in toata scoala. Pe mine ma iubea asa, fara motiv.

In sfarsit, intr-o zi, cand veneam la scoala cu domnul C cu care ma intalnisem in autobuz, cine ne depaseste cu masina? Directorul, ce conducea Opelul lui nou nout luat cu siguranta din indemnizatia de conducere... A franat brusc la vederea noastra si ne-a facut prieteneste cu mana. La 5 minute dupa ce-am ajuns in cancelarie a venit sa ne mai salute o data, ca poate nu observasem ca fusese amabil.
Asa s-a terminat.
Intre timp mi-am facut inspectiile pentru definitivat(l-am invitat pe inspectorul de specialitate sa-mi vina la ore), apoi am fost si mi-am dat def-ul la Brasov de unde m-am intors cu nota mare. Am mai stat un an in scoala, dupa care am plecat. In noua scoala(de fapt cea in care avusesem candva 3 ore pe saptamana) am fost primita cu bratele deschise de director care mi-a zis zambind ca ei apreciaza oamenii luptatori asa ca mine. Unele vesti circula repede... Dupa doi ani s-a dat concurs de titularizare si-am putut alege intre 3,4 posturi, asa ca l-am ales pe cel pe care eram deja. Doi ani mai tarziu zburam spre alte zari albastre, cu bilet doar de dus si hotarata sa raman.
Dupa vreo 3,4 ani de Canada aveam sa aflu ca iubitul domn director din prima scoala avea sa se prapadeasca de-un cancer fulgerator, la vreo 50 de ani. M-am intrebat atunci: La ce bun? Si m-am mai intrebat: Oare cui o sa-i mai "spuna buna ziua" in prima zi de scoala colegii mei, profesorii aceia titulari care nu puteau trai fara asta? Ei, as, asta sa fie problema? La cat de amabili sunt oamenii pe acolo...

10 comentarii :

  1. Bravo! Romania si Evul Mediu sunt cam ca vasele comunicante...
    Dis-pun! zice seful.

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai de ce nu stiu asa?! Cu doamna Pia trebuia sa vorbesti de la inceput! E lucru stiut ca secretarele sunt mai tari decat directorii, stiu tot ce stiu astia da nu sunt asa ocupate ca ei. ;)
    Povestea ta nu face decat sa ma intristeze si mai tare. Din pacate astia suntem, nu stiu cum putem sa ne canalizam asa toate energiile spre treburi murdare in loc sa ne vedem de ale noastre.

    RăspundețiȘtergere
  3. impricinatul - mai rau, unii in evul mediu aveau mai multa civilizatie. :))

    mosu, pai pentru unii e mai simplu sa dea/ia decat sa munceasca, pe unii nu-i duce capul, la propriu. erau "cucoane" care-so plimbau haina de blana prin cancelarii, dar nu mergeau la un concurs ca s-ar fi aflat cat sunt de reduse. iar "seful" asta voia(vezi politicienii de azi): idioti pe care sa-i aiba la mana si-n comparatie cu care sa para geniu. :(

    RăspundețiȘtergere
  4. Am avut eu sefi rai dar de unul ca asta, sa ma supar aici la departare, rar am mai citit. Cel mai bine imi pare ca esti departe de tot si studiezi lucruri frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  5. He he, asta se intampla dupa ce un director de la Daewoo m-a sfatuit sa nu-mi mai pierd timpul cu trimisul de CV-uri la ei(trimisesem la fiecare departament in parte), ca nu ma angajeaza nici dracu ca inginera auto femeie(trebuiau sa ne trimita in Corea si era exclus ca o femeie sa plece), m-ar fi angajat imediat daca eram contabila sau orice altceva(adica barbat)... :)
    Stii ca aproape le uitasem, dar mi-au revenit brusc de cand trag cu ochiul la mascarada numita politica si la unii maimutoi intitulati politicieni. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. In ce an era aventura scolara? Adica inainte sau dupa?
    Iar restrictia de la Daewoo - asa e si in alte domenii...

    RăspundețiȘtergere
  7. Dupa.
    "Restrictia" nu e restrictie, e o marsava discriminare.

    RăspundețiȘtergere
  8. Lucrurile au mai evoluat... pe vremuri se faceau sicane (mai ales daca prezentai urme de demnitate ) dar in prezent se pare ca s-a ajuns la faza terminala: dreptul la proprietate.
    Iar in ce priveste discriminarea sexuala, ei bine, explicatii ample se regasesc pina si in ghidul turistic francez pentru ro.unde descoperim sfaturi despre cum te poti proteja, femeie fiind, de obiceiurile si mentalitatiile masculilor locali.
    Oricum, directorul acesta pare a fi clonat la nesfirsit! Omul nou.

    RăspundețiȘtergere
  9. eu mai am prieteni in Ro si rude, si in invatamant inca merge ca pe roate, dar rotile patrate.
    Si discriminare este peste tot... e demonstrat ca prefera un barbat, nu o sa vina gravid, nu va pleca acasa inainte de ora inchiderii gradinitei, si nici nu o sa ceara concediu medical ca are varicela cu tot cu copil

    RăspundețiȘtergere