marți, 5 noiembrie 2013

animalis spiritualis

Dupa logica schioapa a "marelui luminat" care face filozofie de coltul strazii pentru tzatza Tanta(sa ma scuze doamnele care se numesc asa) la tembelizor, impresionandu-l pe ala micu de langa el, care habar nu am cine e, dar presupun ca trebuie sa fie vreun alt "spirit" al mass mediei romanesti, dupa privirea tampa, deci dupa logica asta infailibila, nu poti iubi un caine.
Poti iubi un om, dar atentie, nu orice om ci numai pe acela care e spiritual la acelasi nivel cu tine sau mai sus, ca daca nu, nu "poti pentru ca sa-l iubesti", ca asa zice sulica C.T. Popescu, inteleptul.
Poti apoi cu voia dumnealui sa iubesti o opera de arta si pe insusi Dumnezeu(iti multumim tie ca nu ni l-ai luat si pe EL), dar nu ai cum sa iubesti animalele. Poti cel mult sa le simpatizezi si sa le mangai pe cap. Iubirea de animale poate fi doar sexuala, graieste atotstiutorul si chiar nu vreau sa aflu de unde stie asta.

De ce nu putem sa le iubim? Pai pentru ca acestea nu au spirit, asa cum de exemplu opera de arta are inca in ea, proaspat in unele cazuri, he he, spiritul celui ce a creat-o.
Dar nu putem iubi o floare, un copac, pasarea care ne trezeste dimineata in triluri, nisipul pe care-l  atingem cu calcatura.
Nu le putem iubi, frate, ca nu vrea C.T. Popescu care(da da, asa e) cica il iubeste pe dumnezeu dar nu i-ar recunoaste spiritul in nimic imprejurul lui pentru simplul fapt ca e orb de spirit.
De parca n-ar ajunge ca e chel si urat si ca n-are nici gusturi - si-a pus camasa aia in acelasi ton cu fatza si cu 5 numere mai mari de zici ca i-au dat hainele de pomana la parastasul bardului - vrea cu tot dinadinsul sa ne demonstreze ca e complet plecat.
Si culmea e ca si reuseste!
Dar pentru ca poate nu s-a prins toata lumea de asta, dupa definitia filozofico-empirica a iubirii insista, spunandu-ne ca dupa ce omoram cainii care sunt acum pe strada, putem sa trecem la etapa a doua, sa-i sterilizam.

Sunt convinsa dealtfel, dupa privirea-i agera, ca si-a potolit setea de cunoastere in "Fontaine" a lui Duchamp, si foamea spirituala in Cloaca lui Delvoye, acest "spiritus altus", nu de-alta dar asta reveleaza duhoarea numita logica pe care-o emite.

Iti dedic aceasta melodie, lumina intunericului si astrul gaurii negre carele esti tu! Si-ti explic de ce e absolut normal sa poti iubi un animal: chiar si pentru simplul motiv ca pana si pe tine te-o fi iubind cineva vreodata, macar biata-ti mama.


3 comentarii :

  1. nu cred ca e cazul sa judecam sentimentele altor oameni. E vorba de ceea ce simte, ce crede, astea vin din suflet, si fiecare suflet e unic si greu de inteles 100%.
    Fiecare iubeste cum poate.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ba uite ca unii nu numai ca pot sa judece, dar pun si etichete celor care nu sunt ca el, saraci cu duhul adica. Cum poate cineva normal la cap sa spuna ca cei
    ce iubesc animalele o fac pentru ca au o viata de rahat, pentru ca nu-i asculta nimeni, nu-i baga nimeni in seama, sunt frustrati, etc.
    Eu inteleg ca pentru el iubirea nu exista, in general, altfel ar intelege firescul, dar in acest caz e invitat politicos sa ne lase dracului in pace. :)))
    Ca sa nu mai spun ca am ascultat cand vorbea despre homosexualitate(ii mai dadusem o sansa). Omul e plecat de mult. Departe.

    RăspundețiȘtergere
  3. cora, eu pot sa iubesc ce poate sufletul meu: un sarpe, sau niste pietre. Unii iubesc vacile, altii se inchina la niste betze.
    Cine a simtit iubirea, va intelege ca iubirea nu poate fi explicata, argumentata, fiecare o simte diferit. Unii nu o simt deloc. De acei oameni mi-e mila.

    RăspundețiȘtergere