joi, 31 ianuarie 2013

Quelle histoire!

Azi am vrut sa iau noua "poseta" la serviciu, de fapt un ghiozdan primit cadou de ziua mea si care-mi place tare mult, desi abia acum mi-am dat seama ca e cam ne-practic si cam greu, desi foarte pe gustul meu, dpdv estetic. Pun toate cele in el, inclusiv iphonul si remarc astfel ca geanta-ghiozdan n-are buzunare interioare practice si ca-n singurul buzunar mare din fata, toate maruntisurile "jucau" si ramanea un spatiu intre buzunar si exterior.
Pun totusi telefonul acolo, gandind: asta e numai bun de pierdut.

Ajung la galerie si cateva ore mai tarziu vine si P, care urma sa ma ajute cu cateva chestii practice si sa ma insoteasca apoi la niste cumparaturi, ca tocmai ne-a decedat masina de spalat.
Cand vreau sa dau un telefon, ia telefonul de unde nu-i. De fapt cand am deschis geanta am fost sigura ca nu-l mai am. Ochelarii, "portul" cu carti de vizita si alte maruntisuri erau la locul lor.
Ma sun de pe telefonul lui P si nimic.
Activez iCloud, trimit mesaj(cica) pe tel. ca vezi ca mi-ai gasit telefonul si e pierdut si alte bla bla blauri inutile, ii pun o parola, ii mai schimb nu'sh ce alta parola, inutila si aia...
In cele din urma sun si la compania de telefonie care-l dezactiveaza, facand si mai inutile cele enumerate mai sus. Ma enervez de cat sunt de bleaga - alta inutilitate -  iar P imi zice ca mi-l da pe-al lui si isi ia el unul ieftin, ca si-asa el n-are nevoie de iphone. Pai parca eu am nevoie, zic, e bun ca sa ne enervam. Nu vezi ca nici nu sunt capabila sa am grija de el? Ne plimbam ca tampitii cu telefoane de 600$ in buzunare si cand le pierdem, ne pare rau. Ma enerva ca ma enervam... :))

P isi pune si el tz-ispe mii de parole pe al lui(mai mult ca sa faca ceva decat ca sa-l ajute)... inutile... apoi pleaca sa se plimbe pan' mi se termina programul si sa ia si ceva de mancare. Cateva minute mai tarziu primesc un email de la mama soacra sa-l sun pe un domn Claude care pare-se a gasit un telefon, nu departe de galerie. Il sun de la chinezul cu sushi si-un domn cu-o voce calda imi spune ca da, el a gasit telefonul, imi da adresa unde-l putem gasi si-mi spune in treacat ca telefonul a fost CALCAT DE-O MASINA, dar functioneaza inca. Sunt tare curioasa cum arata... telefonul, ca parca de domn ne arde noua acuma... :)))

Ajungem seara la om acasa, sun la usa si-mi raspunde un domn usor grizonat (cam de varsta mea), inalt si sportiv, purtatorul unui suras larg. Ma invita sa intru si vine cu telefonul care pare intact. Ii spun ca am vrut sa aduc cea mai buna sticla de vin care exista dar nu-i stiam gusturile si nici daca bea, asa ca sper din suflet sa nu se simta jignit si sa accepte modesta suma de bani pe care i-o ofer pentru a-si alege el sticla. Imi zice razand: " Va rog eu sa nu-mi dati bani!"
Uitati cum facem, ii zic, dumneavoastra luati banii si invitati la restaurant un bun prieten/amic/iubita/etc si-i spuneti ca e din partea mea, cu multumiri. Mai ales ca maine e vineri! A acceptat in cele din urma, razand.

Am ajuns acasa, ma uit si-acum la telefon si nu pot sa cred, in afata de zgarieturile de la colturile carcasei de protectie(foarte solida), telefonul nu are nimic. Sun sa-l reactivez, domnul de la celalalt capat al firului imi spune ca sunt norocoasa ca l-am gasit... Dupa reactivare primesc cateva mesaje de avertizare cum ca telefonul este pierdut... si ca trebuie sa-l returnez proprietarului... apoi ma caznesc sa reintroduc toate parolele pe care le schimbasem. Ce nebunie!

Ce bine ca maine e vineri, ca mai exista oameni cinstiti si ca se mai fabrica lucruri de calitate. 
Fetelor, stiu adresa unui domn in fata casei caruia merita sa va pierdeti telefoanele mobile!!! Parol!!!  :)))

duminică, 27 ianuarie 2013

one way

mi-e sufletul un covor de lana
cu marginile roase de vreme,
schimba-ti pantofii cand ajungi acasa
sau pune-ma intr-un dulap
si inveleste-ma in naftalina.

one way or another... 

 Varianta 2 - imbunatatita si adaugita, dupa trecerea criticilor
mi-e sufletul un covor de lana
cu marginile roase de vreme,
schimba-ti pantofii cand ajungi acasa
sau pune-ma intr-un dulap
pe o coroana de levantica/foi de tutun/alte plante aromatice

Varianta 3 - si mai imbunatatita
...
sau pune-ma intr-un dulap
si nu uita sa ma dai cu raid...  :)))


sâmbătă, 26 ianuarie 2013

e bolnava Bisisica...

Brrrrr... de trei zile ma lupt sa nu ma-nfranga... tocmai cand ziceam c-am scapat, parca, parca sta sa ma ia ... ma doare un pic capul(nu mult), imi curge un pic nasul(nu mult, doar atat cat sa am un nas ca un gogosar), macar gatul nu ma mai doare, beau seara ceai de echinaceea cu musetel si in plus iau echinaceea cu propolis, de doua, trei ori pe zi. Si mananc lamai/portocale cate intra. Da' parca poti sa stii? Tare mi-e teama sa nu ma ia cu frig...
Doua zile ma lasa si-una ma ia, ca pe Niculae... Si, vorba lu' Moromete "Si voi va-mbolnaviti cand nu trebuie"...
Voi ce mai luati la raceala? De leacuri babesti zic, nu de pastile.
Eu fac o cura de Morometii. Asta ma ridica din orice "zacere"... :)

joi, 24 ianuarie 2013

Le Papa Pingouin

Azi la Montreal termomentrele aratau -25C, dar pare ca de resimtit s-au resimtit -29C... zic pare pentru ca eu am simtit doar ca geaca cu care plecasem(nu cea mai cea) era un fel de pulovaras pentru serile racoroase de toamna...
Concluzia lui P - ori pleci in vacanta de iarna 3 luni(adica sa te-ntorci pe la sfarsit de martie he he), ori doar doua saptamani, ca sa nu ai timp sa te obisnuiesti cu binele...
Concluzia mea - tre' sa ne apucam de sporturi de iarna. Am o singura problema, ce sporturi de iarna poti sa faci la -30C???
Sticloturism...
Of, of... maine se anunta -24C, cu umiditate 69%, temperatura resimtita -36C. Le papa pingouin, le papa pingouin, le papa, le papa, le papa pingouin... s'annuie sur sa banquise...

duminică, 20 ianuarie 2013

drumul

De dimineata, cand am plecat, erau 30C. Marea era absolut calma, palmierii tacuti. Doar nisipul mai amintea ploaia de ieri.
Imbracata  cu rochia de plaja din matase si incaltata cu papucii de plastic(c'asa'i in lumea noua), am iesit pana la Starbucks-ul din colt, sa-mi iau o cafea mare(au inceput sa-mi placa repetitiile, ca lui Andy Warhol), apoi am purces la drum. Am zis ca pot lua vara cu mine, macar pana mai incolo...

Cateva ore mai tarziu traversam Giorgia, unde un "di gei" cu accent sudist de Clinton ne prezenta un rock la fel.
Dupa fix zece ore de la plecare si-o maneca de la raglan terminata, am ajuns undeva in Carolina de sud, intr-un hotel la o margine de drum si la o alta de-un centru comercial, ca orice hotel ce se respecta... Termometrul arata cu dooj' de grade mai putin si chiar l-as fi suspectat de glume, daca nu-l vedeam rebegit.

Mi-am schimbat shlapii cu adidasii si mi-am pus mantoul "North face 700" peste rochie. Eleganta ca o printesa am pasit tantos in hotel. Dupa ce-am mancat ce-aveam in traista(raman urmasa stramosilor transhumanti), am iesit la o plimbare, la dezmortire de vertebre. Singurele atractii din jur sunt magazinele inchise iar centrul comercial este identic cu cel pe care-l intalnesti de obicei in orice cartier din Florida sau de aiurea in us. Marfa e identica, arhitectura la fel, l-ai vazut pe unul, le-ai vazut pe toate... Ii spun lui P sa ne intoarcem, ca ma deprima.

Ne-am citit mailurile. Oare de ce tin toti cei de a Montreal sa ne spuna (stiu ca ne intoarcem), ca se anunta geruri cumplite? Cred ca ne asteptam sa fie primavara? :)))
Acum stam cocotati fiecare in cate-un pat, fara sa vorbim, uitandu-ne la videouri pe iuuuutuuub, pe care ni le trimitem apoi pe email. Asta-i ultimul primit de la patul vecin. Tristetea se consuma in tacere... maine va fi mai bine.

sâmbătă, 19 ianuarie 2013

da da

Sufletul bătrân, iubito, flori de vară vrei să pară
Păsările stau în colivii închise iarna

Te iubesc cum cheamă dealul trupul văii primitoare
Sau pământul cum iubeşte ploaia deasă şi roditoare

Te aştept în fiece seară la fereastră deşirând mărgelele
Aşezând cărţile, recitându-mi versurile

Şi mă bucur când în curte latră câinii latră câinii
Şi când vii să stai la mine până mâine până mâine

Sufletul meu fericit e ca odaia noastră caldă
Când ştiu că afară ninge şi că strada-i albă.
 
                Elegie, Tristan Tzara 

vineri, 18 ianuarie 2013

lumea in care traim

Fac pariu ca nu aveti imaginatie bogata! Pe cat facem pariu?

Stiati ca sunt unele apartamente proprietate personala in us unde, daca vine cineva in vizita si RAMANE peste noapte, trebuie sa se inregistreze la receptie, cu piesa de identitate? Baieti, uitati faza cu plaja, soare, singur si ferice... ntz, ntz, tre' s-o intrebi din prima daca ramane, iar daca ramane, trebuie legitimata.(Oare au si prezervative la receptie? Ei... intreb si eu...) Uitati de asemenea faza cu a venit amicu', am beut un pahar in plus, decat sa se urce beat la volan, mai bine bem pana dimineata! Ntz, ntz... trebuie inregistrat nene, LA RECEPTIE!

Daca esti nefericitul care face oferta la apartamentul de mai sus care se mai si accepta(oferta, nu nefericitul), adica toata lumea e multumita si bucuroasa, pana si catelul se bucura, saracul, ca nu l-au eutanasiat inca... ei bine, daca esti nefericitul de mai sus, ai... imbulinat-o. Cum aici se pare ca fericirea e interzisa(seamana cu un alt loc cunoscut), odata cu semnarea tuturor clauzelor vine si hartia de la asociatia de locatari care spune ca vei fi cautat la ... dosar(criminal), ceea ce e suportabil in principiu, vei avea un interviu cu presedintele asociatiei de locatari, apoi vei fi "aprobat" sau "dezaprobat" de consiliu... in termen de 30 de zile. Aaaa, toata treaba costa 100$(firma de screening), pe care tu ii platesti. Ma intreb ce vrea sa vada presedintele?? Ce culoare are.... masina ta? :)

Bunnn, apoi mai scrie asa. Fiecare adult(in afara de proprietari), care locuieste in apartament(vine in vizita, etc) pe o perioada mai lunga de 30 de zile, trebuie sa completeze un formular(fo 2 pagini, cu date superpersonale), sa prezinte permisul de conducere valid si sa plateasca aceeasi suma de 100$ ca sa fie(ATENTIE) cautat la dosar criminal/credit de aceeasi firma de screening. Apoi va avea o scurta intrevedere cu presedintele. Acesta va fi aprobat(musafirul) in termen de 30 de zile. Sau nu.

Sa nu uitam ca tu, viitorul posibil propretar carele iesti, vrei sa CUMPERI, adicatarea cu banii tai o inchisoare casa de vacanta in care sa te simti bine si unde sa-ti poti invita familia si prietenii. Si ca daca mama ta proprie si personala vine in vizita si sta 32 de zile, trebuie s-o duci la interviu. Oare o sa trebuiasca sa-si puna la zi CV-ul? Sa invete engleza? In ce limba i se adreseaza dom' presedinte?  In timp ce dumneavoastra va minunati de o asemenea isprava, toata lumea e amabila in jur si va spune ca e pentru protejarea proprietatii de abuzuri, etc... si ca in realitate tetul e mult mai relax. Pai daca e relax, de ce ma pui sa semnez hartia asta, tata?

Sigur ca spre sfarsitul acestui exercitiu de imaginatie, dumneavoastra ati zambi politicos(in timp ce mainile vi s-ar inclesta pe pix si limba pe injuratura) si ati spune candid agentului imobiliar aflat de fata ca nu puteti sa semnati asa ceva(deci nu puteti sa semnati nimic altceva), pentru ca aceasta proprietate nu concorda cu felul in care v-ati gandit s-o utilizati. Chiar daca era la 5 minute de plaja, iar de la fereastra dormitorului vedeati marea... Povestea se termina aici.

joi, 17 ianuarie 2013

orasul

Oraşul mic te fură-ncet
Cu ale lui tăcute strade,
Cu oameni proşti, dar cumsecade,
Ce nici nu ştiu că sunt poet.
Cu centrul intim şi cochet,
Şi fără case cu arcade;
Oraşul mic te fură-ncet
Cu ale lui tăcute strade.
Prin umbra parcului discret,
Nu se strecoară mascarade
Şi nu s-aud în el tirade
Despre-al politicei secret.
Oraşul mic te fură-ncet.
              Alexandru Macedonski, Rondelul orasului mic

vineri, 11 ianuarie 2013

iubirile mor

Tocmai spuneam ca-mi sunt dragi americanii. Pentru ca sunt amabili, simpatici, iti zambesc si-ti dau buna ziua pe strada, te intreaba daca ai nevoie de ceva daca te vad pierdut si stiu al naibii de bine sa faca afaceri.
Vreau si eu sa inteleg - si cei care locuiesc un SUA/Florida poate ma ajuta - cum pot comunitatile unor orase intregi sa interzica animalele de orice fel, in condouri? Exista unii "marinimosi" care accepta pisoii... un pisoi, da??? Daca ai doi, trebuie sa omori unul.

So, poate n-ati inteles! Nu vorbesc de chiriasi, bietii chiriasi pot fi refuzati si pentru ca au copii, ce sa mai vorbim de catei!  Vrei sa cumperi un condo/townhouse? Nimic mai simplu! Oricine poate cumpara o proprietate in US! Adica banii oricui sunt buni! Singura problema e ca nu iti poti aduce catelul/pisoiul, chiar de are o juma de kil', cum am vazut unul mai ieri, de credeam ca-i lacusta, nu catel. Da, da, nici in townhouse(care poate fi o casa lipita de alta, cu curte separata) nu ai voie. La casa ai voie, se-ntelege.

Partea si mai frumoasa abia acum incepe. Exista proprietati care accepta catei mici. Rare, dar exista. Nu va bucurati degeaba! Regulamentul se poate schimba oricand, au fost cazuri in care proprietarul a cumparat, a venit cu catelul si in cativa ani regulile s-au schimbat, deci avea dreptul sa tina catelul cu care venise, dar la moartea acestuia nu avea dreptul sa aduca un altul. Bine ca n-a fost obligat sa-l eutanasieze!
Adica esti o persoana singura, batrana, singura ta alinare e un catel, care moare la un moment dat. Cei care au animale stiu despre ce vorbesc. Si NU AI VOIE sa iti iei altul, pen'ca nu'sh ce administrator cu 2,3 altii ca el din consiliul de administrare(care de obicei se pun acolo ca nu au oricum nimic altceva de facut) si care n-au avut niciodata animale, decid asta. Si tu ESTI PROPRIETARUL acelei case.

Singurele derogari in cazul de mai sus se acorda celor cu hartie de la medic, care sunt depresivi si au  nevoie sa-si ia un pisoi/catel.  Dar si atunci consiliul de administratie poate sa ceara alta hartie, daca li se pare ca prima nu e ok. Adicatarea, oameni buni, un om care are probleme de depresie, care in principiu nu are bani sa se mute si care poate sa fie si in varsta, poate sa fie plimbat dupa hartii imaginare, pentru ca vrea sa-si cumpere un catel/pisoi si sa-l aduca LA EL ACASA.

In Florida exista petitii peste petitii pentru reglementarea acestei tampenii, dar mentalitatea unei natii e greu de schimbat... sa schimbi ceva in US e ca si cand l-ai detrona pe dumnezeu. Nu-mi plac generalizarile, dar cum se face ca aceste reguli sunt in vigoare in 99% din condo-urile din Florida?

Cum ramane cu libertatea individului, domnilor americani? In clipa in care am aflat ca cele de mai sus sunt posibile, doua cuvinte s-au napustit sa iasa, cu iuteala fulgerului, inveninate...


miercuri, 9 ianuarie 2013

Ocean catamaran


Spuneam acum vreo doua zile ca am incercat o paddle board pe un canal in Fort Dauderdale, Fl. Am descoperit cu aceasta ocazie muschi de existenta carora nu eram constienta. Stiti cum e sa stai in picioare, pe apa,  pe o plansa de surf si sa ai in ajutor doar o vasla? Schericios! Cand ma lasam pe vine, nenea ala imi striga de pe margine: ridica-te, esti capabila, priveste in fata, la distanta, ca atunci cand conduci. NO WAY, i-am zis, mi-e o frica de mor si-n plus nici nu conduc. De fapt apa nu arata  foarte... "apetisant", fiind totusi apa unui canal(comunica cu oceanul dar orisicat).

Ei bine, ieri am facut catamaran pe ocean, cu un Hobie cat wave, care e demential. Ne doream de mult sa-l incercam, de pe vremea cand il aveam pe-al nostru la clubul de yachting, dar sincera sa fiu, eu nu voiam pe mare. Insa P. m-a convins, spunand ca nu poate fi imposibil de manevrat dat fiind faptul ca suntem familiarizati cu rulatut panzei, zig-zagurile de rigoare si cu manevrele de intoarcere.
Singura diferenta  fata de cat-caiacul nostru e ca tre' sa contrabalansezi, la vant, mult mai puternic, si daca se poate cu un "harnais", un fel de ham special, habar nu am care e termenul exact in romaneste. Cat-caiacul nostru e mai stabil, avand 3 brate(caiacul propriu-zis si cele doua flotoare, pe cand catul lor se ridica "pe doua picioare", ca un cal naravas).

Cum am venit de la Montreal cu tot echipamentul, ne-am pus "costumele de scandal", ne-am incaltat, pus manusi, etc... Am fost intrebati daca am mai facut, daca suntem familiarizati cu manevrele, am semnat niste hartii, ca de obicei, sa fie siguri ca nu sunt responsabili si hai pe cai!

Primele intoarceri au fost efectuate destul de aproape de mal, apoi am inaintat. Vantul nu batea extrem de tare, era numa' bun, insa erau valuri mari. Cine a vaslit deja sau macar a facut jet ski pe mare/ocean, isi poate usor imagina care era senzatia sa "tai" valul perpendicular, astfel incat sa avansezi, sa ai vantul in vela si sa nu te pui in pericol de rasturnate... toate ca toate, dar nu ne doream sa ne rasturnam, mai ales ca fusesem avertizati ca daca vin in larg sa ne ia, ne costa 250$ distractia.
Dupa alte cateva zig-zaguri reusite, insotite de intoarceri in timpul carora ne mutam de pe o latura a cat-ului pe alta, in timp ce valurile se spargeau inspumate, am continuat spre larg... aveam o ora la dispozitie si cu vantul la pupa, avansezi repede... :))

La un moment dat P imi spune cu o voce bizara ca-i e cam rau. Intoarcem, zic, incercand sa nu ma panichez. El fiind in spate la carma, trebuia sa intoarca... imi zice ca invarte de carma si degeaba, nu poa' sa intoarca(vantul umfla panza). Ma uit la el, vad ca e alb ca varul si pricep ca-i e rau rau si ca nu va fi capabil singur.
Ok... cantaresc rapid situatia... trecuse juma' de ora de cand ne departasem... daca ramanem inca cel putin 45 min(presupunand ca nu reusim sa intoarcem), vin sa ne ia... problema e ca n-ar fi indicat ca P sa stea inca 45 de ore pe valurile din cauza carora i s-a facut rau... deci singura solutie acceptabila e sa intoarcem.

Poti sa carmesti, intreb? Pot sa tin carma, dar nu ma pot uita in punct fix, tre' sa ma uit la orizont, raspunde. Ok, tu tii carma, eu tin  coarda de la panza, incerc sa rulez panza cat sa intoarcem, cautam apoi vantul propice/directia, apoi te ghidez...
OK??? GOOOO!!!! Cred ca aveam adrenalida, dopamina si alte droguri si-n varful unghiilor... muschii mi-erau incordati la maxim, cine stie, stie ce nu e usor sa rulezi o panza, cand e umflata de vant...

Am reusit!!!!! Suntem in directia care trebuie, P. tine carma sau se tine de carma, fara sa se uite in fata, iar eu il ghidez, mai la dreapta, mai la stanga. Reusim sa tinem directia pana la locul de unde am plecat, aducem catamaranul la mal, baietii aia credeau ca doar ne antrenam, nici nu ne-au bagat in seama, le fac semn sa vina sa-l scoata, se uita mirati si nu inteleg de ce, paream sa ne descurcam minunat cu el.... da, da, poate data viitoare... :))
 Concluzia - mi-a placut la nebunie, abia astept sa incerc din nou, sunt in cautare de coechipier. Rog seriozitate. Cei cu rau de mare, sa se abtina!!! Ofer cazare si masa, de biletul de avion si viza nu ma ocup. :))
PS- Aveti aici exact cat-ul cu pricina ...


sâmbătă, 5 ianuarie 2013

vedere cu barca

mi-am luat un tricou kitsch
cu scris, cu "daytona beach",
si-i tare frumos aici
soarele e ca un plici
bate tare, zici ca-i bici,
cand nu bate, te oftici
si-altceva, tu ce mai zici?
iti trimit mii de pupici!