sâmbătă, 23 martie 2013

Hei, BOR!!!

Cum stateam eu ieri si nu ma plictiseam, incercand sa inchei capitolul "lucrarea cea mai plicticoasa din istoria artei pentru cursul cel mai plicticos din istoria... politicii"(o sa povestesc poate alta data), deci cum stateam eu si-mi storceam creierul de ultima picatura de inspiratie, intra pe usa, coincidenta, cine altul decat... am uitat cum il cheama.
In fine, un tip care lucra la cabinetul de coafura al coaforului meu Richard cel mare si priceput, cred ca v-am vorbit deja de el.
Cu care tip, dubla coincidenta, mergeam aproape zilnic in autobuz cand locuiam pe insula, si caruia-i admiram tinutele sport, pe cand el imi admira pantofii, aveam sa ne amuzam mai tarziu pe tema asta... Si cand am mers la Richard si l-am vazut am exclamat: Te stiu din autobuz, bla bla bla... vai, vai.

Intra deci ieri pe usa, saluttt, hahahaha, ce concidenta, deci asta e galeria ta, da, ia uite ce chestie, sa nu-mi spui ca te-a trimis Richard sa ma duci fortat la tuns? zic eu. Mai ales ca ar fi timpul...
Nu... am venit sa-ti dau o invitatie la SPA-ul care se deschide alaturi, la biserica, acum lucrez pentru ei.
I-auzi ce frumos, vai! Chiar ma intrebam cand deschid si cum o sa fie, am vazut ca se face sauna si yoga mai aproape de paradis...

Da, zice el si-mi intinde o brosura, arhitectura e foarte misto, piscina pe terasa sus, etc... ok bye bye, ce placere sa te revad, ne vedem cand ne-ntalnim.
Si uite-asa caut azi de curiozitate si gasesc ca arhitectii care au convertit biserica in spa au obtinut un premiu de excelenta pentru calitate. Cateva poze ale circuitului "virtual" aveti aici.

Si uite ca ma paleste-o idee, oare de ce luminatiile lor, preavilosii si prea BMW-istii nu fac mai bine un spa national unde sa vina romanul cu covorasul de yoga, "s-o puna de-o meditatie"? Ca s-o fi saturat, saracul, sa tot plateasca, din buzunarele roase, inc-o constructie megalomanica...

Si-n plus, pot sa ofere un tratament "de lux" pentru politicieni, sauna la temperatura inalta, un fel de experienta pre-gheena... mai stii?

Later edit - in plus "arhitectul sef" se numeste Tom Balaban si tocmai am aflat ca-i originar din Bucuresti... creca chiar o sa ma duc sa dau o raita, poate fac si poze adevarate.

marți, 19 martie 2013

De cand

realizez ca si ce e mai rau are eventual un sfarsit, nu ma mai stresez inutil. Iar de cand nu ma mai tresez  inutil, si ce e mai rau, trece.

Livingul meu arata ca mai jos, barbatul mi-e plecat in tarile calde, unde: i-a fost pierdut bagajul de mana, a ramas blocat pe dinauntru in camera de la hotel de unde l-au scos peste cateva ore, si-a fracturat un os de la picior, a ramas blocat in afara casei fara cheie si intr-un picior.

Sunt inchisa in dormitor cu pisoiul, catelul si aloia gigantica, iar domnul care-mi repara peretii a pus un plastic imens in hol sa fie sigur ca nu ies, zice ca e spre binele meu. In tot livingul si-n bucatarie se depune un start gros de pulbere alba.  Pulbere alba am si la geam, afara ninge linistit de vreo 12 ore si primavara se anunta vesela...
Se pare ca toata lumea ma va lasa sa lucrez, macar pana spre seara, deci nu am de ales. :)
Partea buna e ca nu trebuie sa dau cu aspiratorul azi, mai ales daca nu-mi propun sa intru in bucatarie.
Mai e si maine o zi...
Ce pacat ca nu am draperii verzi, mi-as coase o rochie...




duminică, 17 martie 2013

Iar

Iti promit ca nu plang in primavara ta.
Sper doar ca nu-ti e rau acolo unde esti.
Stii, o sa plantez un palmier argintiu
Un palmier adevarat o sa plantez.
Tu stii cum sunt trandafirii desertului?
Fac pariu ca nu stii cum sunt.
Si-un trandafir al desertului o sa plantez
Sunt singura  ca-ntr-o zi o sa-l descoperi.
Nu plang, tu stii ca eu pot,
Pot sa-ti cuprind in brate primavara

sâmbătă, 16 martie 2013

varul meu pianistul

Cand citeam carti cu intamplari din viata unui galerist credeam ca sunt scrise asa, sa faca senzatie, dar fiecare vizita in galerie e mai interesanta decat precedenta. Avantajul de-a fi situati la etaj e ca cine se hotaraste sa urce scarile, o face pentru ca vrea sa vada galeria... adica e hotarat, daca nu chiar determinat.

Acum ceva vreme, cum stateam eu si ma plictiseam faceam "ce fac de mult, iarna viscolul"... vorba codrului, intra pe usa un cuplu simpatic si trecut de prima tinerete, mai ales el. Doamna era imbracata sport-elegant, ca numai elegant n-ar fi mers la o plimbare in buricul targului la -15C, iar domnul era imbracat simplu, dar mi-a atras atentia si m-a amuzat teribil fesul lui crosetat cu urechi, de-o culoare destul de tipatoare.

Buna ziua! Ia uiteeee, zice el, asta parc-ar fi tabloul nostru de Barbeau, of, of, de ce l-om fi vandut?
Ultima parte  a replicii am auzit-o destul de des si am inceput sa raspund: "Nu-i totul pierdut". Hai draga ca nu seamana, zice doamna, adica seamana putin... si-mi face complice cu ochiul.

Ati avut un Barbeau? intreb eu curioasa. Toata lumea regreta picturile bune vandute. Si uite-asa se incinge o discutie, da' ce picturi ati mai avut si mai aveti, ce preferati din ce avem noi, ce va place mai putin??
Discutiile astea tin de obicei mai mult de 30 de minute si sunt incantatoare, mai ales ca nu se pornesc daca nu exista dorinta de schimb de pareri. Domnul mi-a dat emailul sa-i trimit niste poze, apoi am mai palavragit cate ceva si la un momant dat ma intreaba care e numele de familie al lui P.
R, ii raspund. R? ma intreaba. Exact ca strada R? Am si eu niste veri la Nicolet, un orasel la 150km de Montreal, pe care-i cheama R. Au legatura si cu strada...

Hahahah, pai cred ca ei sunt, ii zic amuzata de coincidenta. Pe tatal lui il cheama M si mai are un frate si doua surori... si ne pornim si nu ne mai oprim, isi aminteste chiar ca in copilarie a lucrat la fabrica cuiva din familie, a fost primul lui job... Doamna zambeste spre mine semnificativ... un fel de "asa e el... varsta".

Ok, zice la un moment dat domnul meu cu fes crosetat cu urechi, oprindu-se din amintiri si privindu-ma. Deci suntem veri.
Pai suntem, cum nu, mai incape indoiala? ii raspund razand cu gura pana la urechi.
Aveam sa aflu dupa, ca varul meu de la Nicolet e mare pianist...
Astept invitatie la viitorul concert.

vineri, 15 martie 2013

fix you...

Azi mi-am amintit o vorba si-am ras de una singura: "Cand esti mort nu stii ca esti mort, e greu doar pentru ceilalti. La fel si cand esti prost." Aveti idee cine-a zis? ca tare bine-a nimerit...

Sa zambim, deci! Viata e atat de vesela...

vineri, 1 martie 2013

La desserte

H. Matisse, La desserte/La table servie, 1897
Care din cele trei reproduceri va place cel mai tare si de ce?


J. D. De Heem, La table servie, 1640

H. Matisse, La desserte rouge/Harmonie rouge, 1908