marți, 23 aprilie 2013

inscriptie pe trecut

Jordi Bonet este unul din artistii mei preferati. Ador in special sculpturile lui. Pictor, sculptor, ceramist si muralist, Jordi este nascut la Barcelona in 1932. La varsta de 9 ani isi pierde bratul drept intr-un accident.
Urmeaza cursurile Scolii de arte frumoase din Barcelona, expune destul de repede in acelasi oras si isi deschide propriul atelier de pictura.
In 1954 emigreaza in Quebec si se stabileste la Trois Rivieres. Aici da lectii de desen si pictura, organizeaza salonul de Toamna de Trois Rivieres in 1955 si are propria expozitie personala la care participa primul ministru.
In anii care urmeaza realizaza extrem de multe opere printre care circa 100 sculpturi murale, in Quebec si in lume.
Printre cele mai cunoscute se numara cea de la statia de metrou Pie IX, numita Citius, Altius, Fortius  si creata pentru jocurile olimpice din 1976 de la Montreal. Desi arhitectul statiei de metrou i-a sugerat sa realizeze trei personage(3 atleti in miscare), Jordi n-a considerat necesar sa creeze o sculptura realista si dupa negocieri a fost lasat sa decida asupra stilului operei, de o subtilitate incredibila.
In locul realismului Jordi a optat pentru simbolism, realizand in partea stanga a muralei un cerc, simbol al aspitatiei spre "mai departe", apoi nori si vegetatie stilizata, simbol al nazuintei spre "mai sus"si doua sageti care fac trimitere, prin  dispunerea lor oblica, la o eruptie de energie si care simbolizeaza  dorinta de "mai puternic".
Personajul mitic din mijlocul muralei est reprezentat simplu: inima lui, sexul, capul si aureola fiind semne ale energiei vitale, ale iubirii, ale mentalului si supramentalului.

Opera care a creat mari controverse in anii 70, aflata la Teatrul Mare din Quebec, este de o simplitate si de o frumusete greu de egalat, atat cat am putut vedea din poze(planuiesc o vizita la Quebec in scopul de a o vedea "pe viu"). Este vorba de o murala pe care s-a realizat o inscriptie, un citat al poetului Claude Péloquin care zice: "Vous êtes pas écœurés de mourir, bande de caves? C’est assez!"
In traducere: "Nu v-ati saturat sa tot muriti, adunatura de idioti? Ajunge!".

Inscriptia a fost considerata vulgara si nepotrivita pentru o opera de arta, pentru spatiul de amplasare si chiar s-a propus, prin consultare publica, stergerea ei. Noroc ca in tara asta sunt si oameni cu minte si gusturi artistice si nu putini... astfel incat opera de arta poate fi inca admirata, in toata splendoarea ei,  azi.


Din pacate insa, Jordi Bonet a murit la numai 47 de ani, de leucemie. A lasat in urma o opera remarcabila: pictura, desene, multe sculpturi si vase din ceramica. Un artist complet. Si cand te gandesti ca a facut toate astea cu o singura mana...

As risca un gest, manata de curiozitate si v-as intreba ce credeti ca a vrut sa transmita Jordi cu aceasta inscriptie? Ea poate fi interpretata in conjunctura istorica a Québecului anilor '70 dar poate fi foarte bine  interpretata in conjunctura realitatii lumii in care traim.
Ei, ce ziceti, incercati? O sa-mi spun si eu parerea "proprie si personala", facand abstractie de interpretarile gasite pe internet. :)





luni, 22 aprilie 2013

studiem...

Ei, cum ce fac, nu vezi? Studiez! Repet pentru examenul asta insuportabil: politici culturale, actori ai campului artistic quebecoise si canadian, programe guvernamentale, ministere si comisii, statutul artistului, tendinte actuale pe piata artei, mondializare si globalizare, democratizare si democratie culturala, politici muzeale, associatii si organisme, mediere, interventii si alte pile... he he, nu, aia era in alta parte... pe alt continent...

Cum ce fac? Nu vezi ca am ajuns la concluzii? Astea sunt cel mai greu de tras, crede-ma! :))



joi, 18 aprilie 2013

Fuarte important

Am gasit dude in Canada. E drept ca se numesc mure albe, sunt uscate si nu au niciun gust, dar sunt dude si asta e tot ce conteaza.
Cand o sa gasesc urzici comestibile(eventual verzi, ca uscate se vand la magazinul de ceaiuri), o sa-mi mai implinesc un vis.



vineri, 12 aprilie 2013

Coloana fara sfarsit

In Germania, la Hamburg, exista un monument contra fascismului.
O coloana paralelipipedica din otel(acoperita cu un strat subtire de plumb), inalta de 12 metri, cu fetele netede, a fost inaltata in mijlocul pietii in 1986... Artistul caruia-i apartine opera se numeste Jochen Gerz.

Artisti si notabilitati au facut apel la cetateni, care erau invitati sa vina sa-si puna numele pe coloana, sa semneze adica, daca sunt impotriva fascismului. S-a pus o placa explicativa langa monument, tradusa in 7 limbi. Pe masura ce semnaturile se inmulteau si-i acopereau baza, coloana se infunda in sol(in spatiul deja amenajat).

In anul 1993 coloana a fost complet infundata in sol. Tot ceea ce a ramas in piata este un patrat de sticla prin care se vede fateta superioara a acesteia. Coloana e acolo, in pamant. Doarme. Sau doar somnoleaza. E prezenta. Si ne priveste prin ochiul de sticla... 

Mi-ar placea sa existe un monument similar contra comunismului. Care sa fie inmormantat, pe masura ce noi romanii semnam. Ma intreb cati ani ne-ar lua noua ca sa-l facem sa dispara?

PS- Pe placa nu sunt numai semnaturi, ci si graffiti, sloganuri pro-nazi, zvastici, zgarieturi, scrijelituri, etc. Fiecare ce-a fost in stare. Pentru ca, in general, suntem ceea ce semnam.

luni, 8 aprilie 2013

Traiasca socialismul


Ultimul simbol al neo-liberalismului mondial, care a facut atat de mult rau omenirii a disparut.
Traiasca socialismul, egalitatea, fraternitatea, uniformitatea, unitatea, integritatea, simetria, legalitatea, echilibrul, impartialitatea, dreptatea, intelegerea, planeitatea, acordul, impersonalitatea, omogenitatea, neutralitatea, regularitatea, conformitatea, echivalenta!
Jos inegalitatea, inferioritatea sau superioritatea, iregularitatea, dezechilibrul, disparitatea si inechitatea! 

Pai pana cand? 

marți, 2 aprilie 2013

Platon, dupa colt

Te complici, imi zice Aminata cu cateva saptamani in urma. O sa muncesti mult si la sfarsit proful o sa-ti gaseasca nod in papura. Am auzit ca e extrem de exigent. Eu nu ies din canon cu subiectul meu. Ma tin de subiecte simplu de tratat.

Doua saptamani mai tarziu, aceeasi discutie. Ti-a facut multe comentarii proful? o intreb.  Nu, zice ea. Mi-a scris o fraza pe "enuntul de intentie", l-a acceptat asa cum era, desi cred ca i s-a parut plictisitor subiectul. De fapt a zis doar sa restrang subiectul de cercetare, ca e prea vast. Rade cu pofta.
E simpatica Aminata, ne-am imprietenit la cursul trecut. Cica am impresionat-o ca a cerut un creion in clasa si eu i-am intins trei pixuri. Hi, hi, zic eu, nu pentru ca sunt generoasa, ci pentru ca nu stiam care scrie... :)) Apoi pentru "marea lucrare" am avut nevoie de bibliografie si cum in arta contemporana e greu sa gasesti referinte, m-am trezit ca vine la cursul viitor cu doua cataloage pe care le-a gasit la universitatea la care lucreaza. M-a impresionat maxim, mai ales ca a zis ca le pot pastra 2,3 saptamani.

Da, zic eu, ai avut dreptate, mie mi-a scris o juma de pagina de comentarii pe enunt. Mi-a scris ca e extrem de interesant subiectul, dar m-a trimis sa citesc niste referinte.  Nici nu stiu daca e de bine sau de rau. Am o mare varza in cap, mi-a lasat 3,4 piste fara sa-mi spuna clar ce vrea, nici daca e prea vast subiectul. De fapt ma lasa sa vada ce vreau eu, de parca eu as avea vreo idee... Tre' sa citesc chestiile alea, apoi cred ca-i trimit un email sa vad daca sunt pe drumul cel bun... Quelle horreur!!!
Pai vezi? Rade.
Ai dreptate, da' sa stii ca nu pot sa ma abtin, sunt defecta.
Inteleg, imi zice, ai alta motivatie. Mie mi-e cam lene semestrul asta si cam astept sa termin certificatul. Poate fac altul dupa, dar in altceva.
De ce nu faci unul in "poezologie"? intreb.
Hi hi, poate.
Aminata face certificatul de placere, nu are legatura cu meseria ei.
Ajungem la concluzia ca suntem curajoase sa luam cursul de arta contemporana intr-o sesiune condensata. Si nu, ii zic, eu nu sunt curajoasa sa iau cursul asta de sfarsit de anul 2. Sunt inconstienta. Si in plus s-o fac pe desteapta cu subiectul meu super savant. :)

Nu puteam sa tratez si eu ca tot omul normal un subiect simplu, gen: "Instalatia ca opera de arta in expozitia X"? Apoi sa ma duc sa caut referinte despre instalatie si sa le adaptez?

Nuuu, continui in minte, mi-a trebuit sa fac paralele intre "Timpul ca spatiu/ a patra dimensiune in suprematismul malevician si timpul "vietuit" tradus prin prisma elementelor instalative din expozitia X". Cu referinte la Ouspensky si la spatiul "néo-platonicien". Si nu pentru ca as sti ceva despre toate astea sau pentru ca n-as putea sa traiesc fara sa stiu...
Am insa senzatia ca o sa cunosc subectu' foarte bine. O sa va povestesc si voua p'orma, daca supravietuiesc. Maine am asa: biblioteca, galerie, un vernisaj intre 5 si 6, iar de la 6 la 9 cursul de arta contemporana, cel mai "adevarat" de pana acum, nu credeam s-o spun vreodata. :)