miercuri, 29 mai 2013

Bancile noastre ne vor binele...

Cele din parc, evident, ca ne odihnim oasele pe ele. Restul...

Discover e o carte de credit destul de raspandita in US, se pare. Ca altfel nu as fi avut un al treilea client care vrea sa plateasca in acest mod. Primii doi au fost nevoiti sa scoata alta carte din buzunar sau sa plece, caci terminalul meu imi trimitea candid informatia ca nu accepta acest tip de carte.
Pai hai sa vedem pe situl bancii, zic.
Acceptam aceasta carte de credit, cum nu? era scris cu litere de-o schioapa undeva.

Dau telefon: Buna ziua, buna ziua!
Acceptati?
Acceptam! Da' stati sa ne uitam pe contul dumneavoastra sa vedem daca aveti adaugata optiunea... nu, nu o aveti.
Ce presupune adaugarea? intreb cam tematoare, ca nu prea aveam chef de alte taxe bancare, pe langa cele ale tranzactiilor.
Nimic, o adaugam si gata. In 24 de ore puteti efectua tranzactii. Si taxa e de 1.65%.
Doar atat? Nimic pe deasupra? Nimic, nimic? intreb mirata, din doua motive: primul pentru ca daca e asa e chiar ieftin(mult mai ieftin decat o Mastercard sau o Visa) si al doilea pentru ca asa se incepe de fiecare data, cu 1.67 la care se adauga apoi 0.88, apoi 1.02, apoi 0.09 si tot asa. De-aia trebuie sa intrebi de doua ori, ca uneori "uita" sa-ti transmita tocmai informatia de dupa 1.67...
DOAR ATAT! raspunde ea. O adaugam?
Adaugati-o, dara!!! ma reped cu raspunsul, plina de energie si cu oarecare graba, sa nu se razgandeasca duduia. Ca mai stii, poate se razgandeste.

Am stat eu "dupeaia" si m-am gandit ca prostu'... oare de ce a trebuit sa sun ca sa-mi adauge optiunea, cand alte carti de credit "obscure" dar scumpe sunt adaugate din start? Mda... dar scumpe.

In cautarea mea pe net gasisem pe un site de voiaj informatia ca in Montreal si Canada in general nu se accepta decat rar cartea Discover. Cati din comercianti se gandesc sa caute pe internet sau sa sune la banca si sa intrebe, cand au clienti din US? E mai simplu sa-i spuna clientului ca masina nu accepta cartea, clientul sa scoata din "pozanar" alta, iar banca sa ia, in loc de 1,65% comision pe tranzactie, eventual 2.5% sau mai mult, caci la majoritatea cartilor de credit atat se plateste.

Eiii, se poate sa ma insel si sa nu fie asta motivul, dar daca as fi eu in locul clientului si as fi in US doar cu o carte de credit si cu una de debit in buzunar, nu mi-as baga numarul de cont personal in orice terminal de magazin(fie el si-al vreunei galerii de arta), daca nu-mi accepta cartea de credit. As pleca si gata. Iar eu n-as vrea sa-mi plece clientul doar pentru ca banca nu se mai satura... si nici sa impart cu ea mai mult decat trebuie din munca mea.
 


luni, 27 mai 2013

Jérôme

Robotul Jérôme a fost confectionat pe post de catel, sa ramana de paza la casa. Ce stie sa faca? Pai se plimba prin toate camerele si inspecteaza, inregistreaza si transmite ce vede si ce aude, "on line". Mai poate controla o camera de luat vederi orientata spre curte care ne arata cat au mai crescut plantele si daca ploua, porneste/opreste jicloarele de apa pentru udat curtea.

Ideea initiata era sa fie complet independent, adica sa aiba un fel de platforma pe care sa se urce noaptea sa doarma si unde sa se incarce de la retea, dar timpul de realizare a fost scurt, drept care taraste dupa el un fir(flexibil, dar totusi fir), care-i poate limita miscarile. Ar fi trebuit deci sa fie independent, sa poata inregistra configuratia interioara a casei(sa aiba in cap harta) si sa se poate deplasa nestingherit in cel mai mic ungher, daca "aude" vreun zgomot ciudat. Aaaa, si sa ne dea de veste daca e vreun hot la usa.

O sa faca asta mai tarziu, el sau vreun frate al lui. Si probabil frate-su o sa aiba mai multe roti care-i vor permite sa treaca usor peste obstacole si "capul" cu mai multe "grade de libertate", deci o sa poate sa si-l dea pe spate total... :)
Aveam si un filmulet cu el, daca-l gasesc, il pun.

miercuri, 22 mai 2013

Sculptorul

Robert Roussil s-a stins pe pamant, pentru ca lipsea o stea acolo sus... una stralucitoare. Poate ca de aceea a tinut sa ne lase mostenire perfectiunea si sa creeze atat in ultimii doi ani, in ciuda varstei si a bolii.
Nu, nu te vom uita!

duminică, 12 mai 2013

Tamisa


Am avut musafiri azi, in timp ce aranjam niste pietre de pavaj pentru o platbanda. Aplecati cu nasu-n nisip, nici n-am remarcat ca in spatele nostru trei egrete ne priveau curioase. Venisera sa pasca, ceea ce au si facut de indata ce-am terminat treaba si ne-am indepartat, alungati de soarele dogoritor.
Am zis sa vi le arat si voua, impreuna cu cele cateva plante deja plantate.

Daca-mi spunea cineva cand alergam desculta prin rasadurile de rosii ale bunicii - copil fiind - ca  peste douazeci si ceva de ani voi planta palmieri, cactusi, agave, baobabi, portocali si mango la mine-n gradina, as fi zis ca nu poate fi adevarat. Sau poate ca as fi crezut, am fost destul de visatoare de mica. Ma ascundeam in "maturile" bunicii(in gradina bunica planta maturi care cresteau stufoase si faceau o umbra deasa), cu o carte in mana si citeam in zilele de vara, visand cu ochii deschisi. Acolo am citit Misterele Londrei de Paul Feval, Misterele Parisului de Eugene Sue sau Agonie si extaz de Irving Stone.
Imi amintesc perfect ca le-am citit sub maturi, cu urciorul de apa rece langa mine si mancand mere malaiete din marul de alaturi. Ma imaginam pe malul Tamisei sau in Capela Sixtina si-mi spuneam ca intr-o zi o sa ajung departe, departe, pana la Tamisa o sa ajung...

Si iata-ma azi plantand un "Madagascar palm", un baobab si cativa cactusi, dupa ce zilele trecute am gasit in sfarsit si-am plantat un "Bismarck palm tree" care poate fi vazut in poza cu gastele si care desi acum e verde, va deveni verde-argintiu, o frumusete.  La pepiniera gasita pe internet am avut surprize peste surprize si toate placute. In primul rand era amenajata "acasa", pe un teren foarte mare in jurul a doua, trei case pe care nu le vedeai de copaci. Majoritatea copacilor erau palmieri extrem de speciali, cu fructe care mai de care mai bizare, fiecare avea o poveste si venea din cate o tara exotica, cu aprobari speciale(caci nu ai dreptul sa introduci oricum plante in US si nici in Canada).

A doua surpriza a fost ca plantele lor erau de 3,4 ori mai ieftine decat cele din magazin si ca am avut parte de o lectie gratuita de o ora despre palmieri si copaci exotici. A treia surpriza si nu ultima este ca am cumparat 3,4 plante si am primit cadou inca 3,4 plus flori de pus in par(nu glumesc), domnul care mi le-a dat mi-a zis numele copacului dar l-am uitat si mi-a mai zis ca din florile lui se face parfumul Channel.  Nu stiu cum s-a intamplat dar ne-am imprietenit instantaneu, dupa 5 minute in care ne explica, ne straluceau ochii ca unor copii in magazinul de jucarii si n-am mai fi plecat. Asa ca a venit si celalalt si ne-au prezentat fiecare planta in parte.

Se vedea ca fac asta de ceva vreme si ca o fac cu pasiune. Ne-au aratat un copac cu frunze care miros a lamaie, fara sa fie lamai si altul al carui frunze miros a lamaie amaruie cu vanilie, nu pot sa explic mirosul dar e incredibil si in plus tine mult, mult, dupa ce ti-ai frecat mainile cu o frunza.
Deci trebuie sa ne intoarcem daca avem timp sa luam macar unul dintr-asta mirositor. Si mai vreau sa plantez un portocal si un mango. Loc e destul, curtea din spate e foarte mare. Si cand o sa creasca copacii mei mari, o sa citesc la umbra lor si-o sa-mi imaginez ca sunt departe, departe... acolo unde nu ma gandesc acum ca voi putea fi...

 PS- Primele doua poze sunt de la pepiniera, urmatoarea e cactusul inflorit al vecinului, apoi canalul in care se termina strada mea, la 5, 6 case mai incolo si ultima e curtea care incepe sa prinda viata...

luni, 6 mai 2013

E vara de-a

dreptul pe strada mea. Iar cand nu e vara, e foarte vara. Cam ca ieri. Nu stiu cate grade au fost, ca dupa cateva zile te obisnuiesti si nu te mai uiti la termometru. Si la ce-ar folosi, in afara faptului ca in loc sa scriu eu acum pe blog 3 fraze inutile, as fi scris o propozitie scurta cu informatia corecta. Dar daca nu-mi mai pasa mie de ele, de grade adica, cui alcuiva sa-i pese? Si-n plus asta e blog de scris lucruri neinteresante, nu vreau sa ma dezmint.

Deci cum spuneam in lunga introducere, a fost cald ieri in tarile calde. Oare asta o fi pleonasm?
Si cum imi pusesem pe lista direct de la Montreal ca sa nu ratez evenimentul, am purces la drum zi de vara pana-n ... pranz si dupa vreo ora eram la Miami Beach, direct pe Lincoln Road unde are loc piata de antichitati, o data la doua saptamani, in sezonul turistic, de prin octombrie pana-n mai adica. Asa am aflat ieri ca era ultima duminica a sezonului.

Cum vezi cu ochii, vechit... antichitati antice si vechi, uzate si folosite gata, cu patina timpului depusa in straturi groase, ca sa ma exprim poetic cum mi-e obiceiul. Acuma, pe langa maldarele de bijuterii cu cele mai mari pietre pe care le-am vazut in viata mea(unele chiar dragute, recunosc), genti, ochelari si haine Gucci, catei din portelan si altele asemenea, erau si multe lucruri foarte interesante. Decat ca noi voiam mobile si de-alea nu prea erau, ca aveam sa ne dam seama abia apoi ca nu e asa usor sa vii cu mobila in masina ca s-o expui in cativa metri patrati.

Eu am gasit un pandantiv si o brosa din email, dar avand deja vreo doua pandantive si brosi de prin anii '60 pe care le port rar(din acelasi material), desi sunt f. frumoase, m-am hotarat sa ma abtin desi acum chiar regret. Mi-am luat insa un inel din argint de la un nene de vreo 90 de ani la taraba caruia am stat muuuuuult sa caut ceva de cumparat, i-am si zis lui P ca e musai sa gasesc ceva care sa-mi placa. Si am gasit inelul din imagine care desi ieri era cam coclit, azi s-a curatat partial si seamana cu unul din inelele mele pe care artistul l-a oxidat special, cu multa migala... Ba nenea-mi si spunea sa nu ma ingrijorez ca e argint si ca se curata. I-am spus ca stiu, dar ca mie imi place si asa. Ne-am multumit repetat, el mi-a urat sa ma bucur de el si gata.

Apoi ne-am mai plimbat putin si ne-am intors la Fort Lauderdale unde trebuia sa cumpar o cratita sa fac si eu ceva de mancare spre seara, ca era totusi o zi mare, he he si n-apucasem sa cumpar decat o tigaie si aia fara capac(mi-am dat seama abia cand am pus-o pe aragaz cu ceva inauntru).

Iar azi am cautat toata ziua biciclete, P si-a gasit deja una, eu inca nu, dar am mari sperante pentru maine. O sa va arat orasul de pe bicicleta, in rastimpul dintre plantat de palmieri si montat mobile pe care trebuie sa le gasim mai inainte of, of si nu e usor cand vrei un stil de acum 50 de ani. :))
 Voi ce-ati mai facut in ultimul timp?