duminică, 29 septembrie 2013

Ei salveaza vieti! Orice putin devine mult, cand e vorba de-o viata!

De oamenii acestia am auzit pe FB. Sunt niste simpli cetateni ca mine si ca voi(nu sunt ONG) care s-au mobilizat sa faca ceva concret pentru catei, impreuna. Au construit adaposturi dupa cum o sa vedeti mai jos si cum se poate vedea pe pagina lor de FB si spera sa salveze cat mai multi catei de la moarte. In plus, lupta sa dea cat mai multi spre adoptie si chiar au reusit. Orice ajutor material sau de mediatizare este binevenit si se traduce direct in vieti salvate si o bucata de paine pentru catei. Am vrut sa-i ajut, dar cum pagina lor nu era la zi si nu era clar ce se mai intampla acum cu adapostul, le-am scris. Mi-au raspuns:

"Buna seara,
Multumim frumos pentru ajutor. 

In acest moment avem 2 miniadaposturi functionale. Primul se afla in Voluntari, unde avem 10 catei si functioneaza de 2 ani si jumatate. Este construit in curtea unui om caruia ii platim o anumita suma pe luna pentru fiecare catel si in plus trebuie sa ducem si hrana pentru ei. Acolo lucrurile functioneaza ceva mai usor, avem totul amenajat, cateii au custi si sunt in siguranta. Din pacate, din motive de spatiu nu ne mai putem extinde. Mai jos aveti un link catre un album unde puteti vedea fotografii ale cateilor.
link album fotografii
 
Cel de al doilea adapost a fost construit in aceasta vara, intr-un moment de disperare pentru ca nu aveam unde sa duc 10 catei ridicati de hingheri, din curtea firmei unde lucram.  Din pacate aici ne-a urmarit ghinionul, una dintre catelusele scoase din adapost era bolnava de jigodie. In final am avut 4 catei bolnavi dintre care numai 2 au reusit sa supravietuiasca. Nu am mai avut puterea sa actualizez pagina evenimentului dupa ce am pierdut-o pe cea de a doua fetita. Din cauza cheltuielilor enorme de la cabinetul veterinar nu am mai reusit insa sa construim custile. In acest moment cea mai mare urgenta o reprezinta aceste custi pentru ca a venit deja frigul si au inceput si ploile.
Aici lucrurile sunt mai dificile pentru ca trebuie mers zilnic la adapost. Nu avem conditii sa ducem un om care sa stea permanent acolo. In acest adapost intentionam sa mai ridicam un tarc si sa mai aducem 4 catei. Oricum intre timp am mai adus 4 asa ca in acest moment sunt 12 catei.
Aceasta este pagina evenimentului care insa nu a fost actualizat.

Al treilea proiect consta in ridicarea a 6 tarcuri, langa Giurgiu, pe terenul unei doamne care are un refugiu pentru catei. Pana in prezent am reusit sa adunam bani pentru 2 tarcuri. Acolo exista deja 1 ingrijitor si noi va trebui sa mai platim pentru inca un om. Un singur om nu ar face fata la atatia catei, doamna care detine terenul are deja peste 150 de caini. Avem inca destui catei pe strada sau deja ridicati de hingheri si dusi in adapostul primariei. Pe ei vrem sa ii ducem in aceste tarcuri. In plus mai am 8 catei cazati la diverse persoane private pe diverse sume de bani. Si pe o parte dintre ei speram sa-i mutam tot in noile tarcuri din Giurgiu.

Pe scurt cam asta este situatia pe care incercam in disperare sa o gestionam. Este frustrant sa stii ca nu ii poti salva pe toti. Mi-e insa foarte greu sa renunt si atunci am recurs la acest strigat de ajutor pentru a incerca sa salvam cati mai multi.
Multumesc foarte mult pentru mesaj si pentru sustinere.
Cristina Icleanu"

Asta este povestea lor de oameni cu suflet, aveti pe pagina lor datele, poze si contul pentru donatii, il pun si eu aici, mi l-au confirmat  prin email si chiar l-am folosit. Eu voi incerca sa-i ajut in fiecare luna, macar cu putin. Da, orice putin devine mult, cand e vorba de o viata.

Cont paypal: crisicleanu@yahoo.com.
RO40 BTRL 0430 1201 Z050 83XX


Va multumesc!
Cora

marți, 24 septembrie 2013

intrebari de la miezul noptii

Intr-o pauza de lectura intre un text de Clement Greenberg si altul de Mickael Fried, in care mi-am pris urechile(in texte, nu in Fried), mi-a incoltit in cap o intrebare: Oare de ce in limba romana credinciosul este "om cu frica lui Dumnezeu" si nu "om cu iubirea lui Dumnezeu" sau "om cu bucuria lui Dumnezeu"?
Adica sa nu fie aceasta o chestiune de iubire si de bucurie, ci mai degraba una de frica? Nu stiu, intreb si eu...

Mai citesc si maine!

sâmbătă, 21 septembrie 2013

indarjire

Imi da si mie cineva o foaie? Vreau sa scriu o petitie!(Cedri)










Cedri, suntem in 2013! Lasa pixul ala si vino s-o compunem impreuna. Rade lumea de noi daca o scriem "de labuta", nu vezi? Deci cum incepem: "Domnule presedinte"... sau o fi mai bine "Mai marinarule"? Peu importe...  :)) (Mishka)




O semnez si eu, o semnez si eu! (Milou, dar negru).
M-ati convins, semnnez si eu! (Nando)









Eu ma duc la Bucuresti sa-i sperii! (Tox)





PS: Pisoii Tzit-Tzit si Bubby vor sa ramana in anoniat, dar semneaza.

Vecinul meu (II)

"Vecinul meu praseste ciori
Vecina mea praseste farduri"...

Si cand nu praseste ciori si nici nu culege flori de camp,
se apuca sa faca dulceata. Iar cum P a fost tare amabil si i-a tuns gazonul in fata curtii dupa ce ne rugase sa-l tundem(a facut si el acelasi lucru pentru noi) , iar eu i-am udat rosiile si castravetii fara sa ma roage(i-am si mancat cativa si i-am si spus dealtfel), a venit sa ne povesteasca cum a fost in vacanta si sa ne aduca dulceturi pe care le facuse la casa lui de la tara.

Uite-asa am aflat de existenta acestor fructe: "gadelles" si "groseilles". Desi aparent este unul si acelasi fruct, "specialistii" spun ca nu, ca cele doua variaza in functie de culoare, ca sa nu mai vorbim ca sora lor cea mai bruneta se numeste "cassis". Mi-a dat si gelée de cassis si am primit instructiuni sa o mananc cu "foie gras". Iar cum eu nu mananc fois gras(in semn de protest impotriva abuzului contra ratelor, :))) ), astept cu borcanul nedeschis alte ocazii. 
Cum e dulceata de groseille? Buna, buna, ceva intre gustul de mure si cel de cirese negre, daca-si mai aminteste cineva minunatia aceasta.

Nici cea de rubarba cu ananas nu e rea, merita incercata. 

Ce voiam sa va mai spun, un truc pe care l-am vazut la gospodinul vecin, in gura borcanelor a pus ceara topita in care a facut o bucla de bumbac. Ceara se intareste, formand un capac sub capacul propriu-zis, care protejeaza contra mucegaiului/bacteriilor si pe care-l indepartezi usor, tragand de firul de ata.

"Vecinul meu praseste ciori
Vecina mea praseste farduri"...

Intrebare: Cine credeti ca praseste farduri? :))








marți, 17 septembrie 2013

Nu-i prea tarziu pentru o sansa!

Dati cainilor fara stapan o sansa la viata! 

 

Romanii  pot mai mult decat atat, sper. Romanii n-au ajuns atat de jos incat sa ucida si sa schingiuiasca animale a caror singura vina e ca s-au nascut printre ei, nu-i asa? 

Presedintele Romaniei este cel care poate opri legea care legifereaza uciderea in masa a cainilor fara stapan. 

 

Daca vreti sa protestati si voi impotriva acestei legi, puteti semna aici si puteti posta pe blogul vostru aceasta petitie. 

 

Va multumesc!

 


vineri, 13 septembrie 2013

apostrofare

si mai scriu cu apostrof in loc de cratima
si din cand in cand fara majuscule.
merit sa fiu aratat cu degetul
sau sa devin subiect de discutie.

ca sa nu mai spun c-am un obicei si mai prost:
marai cand sunt nemultumit.
si marai tare, iar asta poate deranja.
am auzit ca acum te iau de pe strada
si te bat cu ciomege in piata la sfat
doi, trei te bat si cinci mii rad, daca marai.

de aceea mi-am promis sa marai in gand,
sa vorbesc in gand, sa rad in gand,
sa scriu in gand si sa ma bucur in gand.
as putea sa si traiesc la fel.
nu stiu de ce, dar simt,
simt ca la mine in gand urla un caine fara stapan.


ei pot

sa ne ajute. Noi de ce nu putem?

joi, 12 septembrie 2013

sâmbătă, 7 septembrie 2013

joi, 5 septembrie 2013

"On s'en balance?"

Printre altele, uite de-asta imi place mie la Montreal.
On s'en balance?



* 21 de balansoare muzicale, opera de arta publica
   Artisti: Mélissa Mongiat si  Mouna Andraos
   Photo - Janet Best

marți, 3 septembrie 2013

Malai Burberry

Cum in ultimele 2,3 zile am lucrat de acasa si-mi propusesem sa incep munca "tranquillement, pas vite" vorba creatorului popular anonim, ne-am rasfatat cu bucate pe langa care am zabovit mai mult ca de obicei, la preparare. Ca sa nu mai spun ca plimbarea mea cotidiana la  Whole Foods in Florida unde ma uita sfantul cate 30 de minute in fata condimentelor de tot felul a avut drept urmare reinnoirea stocului de mirodenii din bucataria personala si chiar cumpararea de noi sortimente, care mai de care mai... indiene. :)

Mi-am cumparat o alta carte de bucate cu retete indiene rapide de data asta, caci cea pe care o aveam avea retete complicate, iar eu nu am intotdeauna atata timp la dispozitie si nici rabdare.
Asta seara am pregatit "Masala baked fish" care nu e altceva decat somon la cuptor cu seminte de coriandru pisate, boia de ardei, curcuma si lamaie, pe care l-am servit cu "Tomato & cilantro rice", care e orez fiert amestecat cu rosii calite putin si asezonate cu ierburi. A fost bun.
Din pacate n-am facut poze, am fost prea preocupata sa iasa toate odata, sa nu se raceasca.

Dar de fapt ceea ce voiam sa va spun e ca mi-am inceput lunga epopee culinara care probabil se va termina in curand din lipsa de timp, cu traditionala fasole batuta. Ieri m-am trezit cu gandul sa fac fie fasole, fie linte si-a iesit fasole ca nu mai facusem de mult. Am pus o foaie de dafin la inceput, iar la sfarsit putin usturoi, cimbru si boia de ardei. Si-n timp ce fasolea fierbea la foc mic si eram intre doua telefoane(am si lucrat, pe cuvant), m-am apucat sa fac o turta de malai, ca tot ma laudasem si-mi facusem singura pofta.
A iesit destul de buna, tanand cont ca e prima data cand fac. Bine, trebuie sa spun ca am facut deja paine. Am mancat aseara cu fasole si cu o salata verde cu castraveti si otet. Lui P i-a placut atat de tare turta incat azi dimineata la micul dejun manca turta de malai cu unt de migdale si bucati de banana. :))




Urmatoarea pe lista e "okra", o leguma pe care n-am gustat-o niciodata dar o vad des in retetele indiene si arata bine si bineinteles inegalabila paine indiana "naan"(mie imi place cea cu usturoi), care e cea mai buna pita pe care am mancat-o vreodata, dupa cea facuta de bunica.
Voi ce mancare exotica ati mai pregatit sau mancat?

Ps- am pus poze cu malaiul meu in plin proces de fabricatie, la etapa efectuarii modelului m-a cam apucat avantul artistic, recunosc.  :)



duminică, 1 septembrie 2013

rechizite

Imi plac camasile si aproape ca uitasem de asta de cand nu ma mai duc la "serviciu-biroi". De cand lucrez la galerie m-am razbunat pe perioada in care eram obligata sa ma imbrac "adecvat", desi, fie vorba intre noi, limita acestui adecvat era destul de elastica. Chiar imi propusesem sa vad pana unde se poate intinde, din pura curiozitate si pentru ca nu-mi plac constrangerile inutile. Nu aveam voie sa purtam jeans decat vinerea si desi nu eram fan jeans, am avut o perioada in care mi-am cumparat mai multe perechi din materiale mai subtiri si culori diferite de albastru pe care le purtam... la biroi.
Pana cand mai toata lumea a inceput sa faca la fel si atunci a disparut interesul. 

Camasi am purtat dintotdeauna, de pe vremea cand eram profa in ro, dar vai de capul meu ca tare greu era sa gasesc o camasa buna, din bumbac. De pret nici nu mai vorbim...

Cum va spuneam, aproape ca uitasem de camasile mele fistichii(am cateva tare haioase) care stau cuminti intr-un sertar, caci in ultimul am am purtat mai mult rochii sau pantaloni/fuste cu bluze, pana intr-o zi...
Ne plimbam prin centru la Fort-Lauderdale, cand vad intr-o vitrina reduceri de 70%, lichidare de mutare. Acolo am gasit-o pe prima, cred ca e cea mai de calitate camasa pe care am avut-o vreodata si in plus e draguta, alb-bej cu linii serpuitoare colorate si nasturi mici, grosi. Imi aminteste cumva de arta conceptuala... :)
Voiam sa-mi iau alta, la fel de colorata, care in loc de serpisori avea maini, insa nu-mi venea asa de bine ca aceasta.

Pe-a doua am gasit-o intr-un magazin genul "skate" la Miami, noi intram de obicei in aceste magazine desi sunt cam de adolescenti, dar daca magazinul e de calitate, gasim cate ceva pe gustul nostru. E roz portocaliu(cam turbata culoarea), are guler bentita, taietura oblica spre sani si un buzunar fantezist(il umplu cu fantezie). E foarte sport, da.
Iar ultimele doua au fost luate de la Bloomingdale's, din centrul comercial kilometric unde am stat vreo 5 ore(ne-am si despartit si reintalnit peste 2 ore, ca pe unii ii dureau picioarele) si unde am mai fi stat inca 5 daca n-am fi obosit. Una e James Perse,  o marca de haine care-mi place mie la nebunie si care e cam scumpicica, deci reducerea de 50% m-a aproape obligat s-o cumpar.

Iar ultima si cea din poza mi-a amintit atat de tare de anii '80 si de ceea ce purtam atunci,  plus ca e dintr-un amestec de bumbac cu alta fibra naturala,  astfel incat s-a cumparat singura. Ca sa nu mai spun ca a fost cea mai ieftina dintre toate. Culoarea e cam turbata, portocaliu cu gri-petrol, dar daca n-ar fi fost asa, n-ar fi coborat fix din adolescenta mea. :)
Deci da, societate de consum. Merita precizat ca atat in ianuarie cat si in mai, desi am stat cate 2,3 saptamani in Florida, nu am cumparat aproape nimic.
I-am si zis lui P ca mi-am meritat camasile si perechea de ghete(ei, da) cu care voi incepe toamna.

Mi-am mai luat carti dar despre asta va povestesc mai incolo, ca sa va amintesc ca sunt cultivata, in cazul in care uitati intre timp(vai, vai, sunt atat de subtila tzatzo, sa mori, nu alta).
Si mi-am mai luat pixuri, caiete si alte rechizite, ca in Canada parca nu se gaseau, dar ghiozdanul va fi cel de anul trecut, ca sa nu ziceti ca nu sunt rezonabila.
Deci scoala poa' sa inceapa.
Maine!