joi, 31 octombrie 2013

tavalugul groazei continua

Nu, nu s-a incheiat si e departe de a se incheia razboiul, mai ales cand de o parte sunt oameni inarmati la propriu si altii manati de ura care au puterea, iar de partea cealalta niste biete animale flamande si niste amarati care incearca in zadar sa le apere si al caror suflet e calcat in picioare de cei care pot sa o faca, de la inaltimea ignorantei lor.
Va imaginati ca intr-un sens giratoriu al unui mare oras apare o masina din care cineva cheama cainii si cand amaratii vin cu speranta unui codru de paine, primesc o ploaie de gloante, sub ochii ingroziti ai trecatorilor. Da, intr-un oras european. Iar primarul acestui oras european declara, dupa incidente:

"Îi felicit pe cei care i-au împuşcat. A fost legal. A fost legal (…) Îi rog pe toţi vânătorii din Deva să meargă să îi ridice (…) Îi rog să ia măsuri asupra lor (câinilor – n.r.), să nu mă lase singur. Este singura problemă pe care nu am putut să o rezolv până acum (…) Mă bucur când văd că am scăpat de ei".

De ce sunt acesti oameni atat de saraci cu duhul? Cum isi pot privi in ochi copii si nepotii? Nu mai am puterea nici sa-i urasc, am trecut prin toate fazele simtamintelor umane.
Am doar puterea sa intreb: voi intelegeti DE CE?

Povestea a aparut aici:
http://www.realitatea.net/zeci-de-caini-impuscati-din-mers-la-deva-primarul-felicita-initiativa-criminala-privata_826142.html

miercuri, 30 octombrie 2013

"Rien n'est beau que le vrai"

"Rien n'est beau que le vrai : le vrai seul est aimable ;
Il doit régner partout, et même dans la fable :
De toute fiction l'adroite fausseté
Ne tend qu'à faire aux yeux briller la vérité.

Sais-tu pourquoi mes vers sont lus dans les provinces,
Sont recherchés du peuple, et reçus chez les princes ?
Ce n'est pas que leurs sons, agréables, nombreux,
Soient toujours à l'oreille également heureux ;
Qu'en plus d'un lieu le sens n'y gêne la mesure,
Et qu'un mot quelquefois n'y brave la césure :
Mais c'est qu'en eux le vrai, du mensonge vainqueur,
Partout se montre aux yeux et va saisir le coeur ;
Que le bien et le mal y sont prisés au juste ;
Que jamais un faquin n'y tint un rang auguste ;
Et que mon coeur, toujours conduisant mon esprit,
Ne dit rien aux lecteurs qu'à soi-même il n'ait dit.
Ma pensée au grand jour partout s'offre et s'expose,
Et mon vers, bien ou mal, dit toujours quelque chose".

Nicolas Boileau(1636 - 1711), Épître IX

luni, 28 octombrie 2013

wake up...

"Atunci de ce tacerea asta
Atat de densa, de ingrozitoare?
- Ba comunicam cu cei de dincolo
Tot timpul
Dar nu mai avem ce sa ne spunem."
                   Atunci, Marin Sorescu

Prietena X(romanca) imi spunea acum doua zile ca nu m-a sunat cand a "vazut" ca sunt afectata de ceea ce se intampla in romania cu cainii, in primul rand pentru ca stie ca eu imi revin rapid in cele mai dificile momente si-n plus P e atat de deosebit ca persoana ca sigur "imi ia supararea cu mana".
Ghinion!
Si noroc! Noroc ca nu ma astept la prea multe. De-acuma va fi si mai bine, nu ma mai astept la nimic.
Aaaa, ea ma sunase sa-mi spuna ca nu-i e bine, voia doar sa stea de vorba cu cineva... :)

Si ce mai ascultam atunci cand afara ploua, bate vantul si-i aproape frig...

sâmbătă, 19 octombrie 2013

Cam cati?

Barbarii cam unde-or sa-ncapa,
Cand totul in matca s-o-ntoarce?
Acel ce te frange, te stoarce?
Acel ce te vinde, te sapa?

Vor fi mielusei, vor vrea cinuri
Si vina vor da-o pe vremi.
Tu poti cat mai groaznic sa gemi,
Sub talpa blindata cu chinuri.

Asa cum rasare brandusa,
Sunt insi pentru oricare data
Calaul doar scoate manusa
Si mana ti-o-ntinde curata.

Dar noaptea, in visu-i urat
El tot te-am mai strange de gat.

                     Cam unde, Marin Sorescu

vineri, 18 octombrie 2013

Trist? Ingrozitor!

Tineri batand un caine, in timp ce filmeaza, in Bucuresti:
https://www.facebook.com/photo.php?v=10151655309846644

I-am trimis primarului Craiovei imaginile urmatoare intr-un mesaj pe FB si i-am spus ce cred despre ea si cei care se ocupa de asta. Sigur ca e in van... in tara aia nu mai exista speranta. Mai jos de asa nu se poate cadea, ca natie. Va dati seama ca acesti caini figureaza pe hartie ca hraniti, etc? Va dati seama ca cineva ia banii pentru mancare ai acestor caini?Ce fel de om poate sa faca asa ceva?

Poate-mi spune cineva ca imaginile nu sunt din romania.
https://www.facebook.com/dana.patrascu.7/media_set?set=a.669200836431546&type=1

Cred ca va trebui sa pun pe blog bulina pentru blog cu continut socant. Sper ca nu sunt copii care aterizeaza pe aici. Catel taiat cu toporul, in cartier Micro 40, nu stiu in ce oras este asta, dar parca mai conteaza?
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.10151736801934091.1073741934.369388449090&type=1




joi, 17 octombrie 2013

Normalitate? Da, zic unii.


Nemaiavand mare lucru de spus in limba materna pe acest blog, ma hotarasem sa-l inchid pana mai vad daca il sterg de tot sau nu.
Citind insa un post pe un alt blog, unul pe care-l vizitez de cativa ani, desi rar mai comentez, am realizat ca mai am inca ceva de spus, sau in orice caz nu s-a spus tot...
Asa ca fac copy-paste dupa un articol preluat de pe FB de la asociatia VIER PFOTEN Romania, referitor la modul de adoptie a cateilor intr-un adapost apartinand sectorului 1 Bucuresti, unde nu ai voie sa intri sa-ti alegi caini, pentru adoptie. Da, da, ati inteles bine, trebuie sa descrii cam ce-ai vrea si ti se aduce un catel ales de cei de acolo... Pai ce, mai ai si pretentii? Mama ta de iubitor de animale azi si maine, aici noi suntem stapani. Ca si acolo, ca si acolo, ca si dincolo! Noi stapanim peste tot! Ei, cum care noi? NOI!
"Cetățenii care doresc să adopte un câine din Adăpostul public Odăi, al Primăriei Sectorului 1, au interdicție totală de acces în adăpost, iar câinii nu pot fi aleși decât prin intermediul medicului veterinar, potrivit unei filmări cu camera ascunsă care a parvenit recent Fundației VIER PFOTEN.

Adăpostul este pazit permanent de agenți ai Poliției Locale Sector 1, care susțin că accesul poate fi obținut numai printr-o aprobare specială de la directorul Politiei Locale Sector 1, dl. Andrei Mihail. Cine vrea sa adopte nu poate să-și aleagă cainele, ci trebuie să ceară medicului veterinar să-i aducă unul din adăpost, furnizând indicații despre cum ar trebui să arate animalul dorit.

În mod la fel de inexplicabil, adopția este gratuită doar în primele 10 zile ale lunii. După data de 11 a lunii, trebuie plătită o taxa de adopție de 150 de lei.

In vreme ce alte primării lansează apeluri repetate la adopții și facilitează accesul cetățenilor în adăposturi, Primaria Sectorului 1 pune bețe în roate tocmai celor care vor să pună umărul la rezolvarea umană a problemei câinilor fără stăpân. Interzicerea totala a accesului într-un adăpost finanțat din bani publici nu are nici o explicație oficială. În trecut, adăpostul Odăi a fost de mai multe ori subiectul unor scandaluri legate de modul în care sunt țngrijite animalele și de lipsa totală de transparență a activităților din interior.

VIER PFOTEN solicită primarului Andrei Chiliman să adopte o atitudine deschisă legată de adăpostul public, finanțat de cei care l-au votat, dar și să lanseze o campanie reală de adopții în sectorul pe care îl conduce, pentru a rezolva în mod uman problema câinilor fără stăpân.

Filmarea a fost realizată vineri, 4 octombrie 2013, de Ziua Internationala a Animalelor."
Textul si filmul sunt aici. Recititi/vizionati si cruciti-va! Sau spuneti-mi ca asa ceva e normal si ca am eu ceva cu romania...

luni, 7 octombrie 2013

frig inauntru

Ce bucurie! Cateii mei au casute!!!!
Si acesti catei cu casute mi-au dat una din cele mai mari lectii de viata.
Le multumesc din suflet celor care mi-au fost alaturi!

Bucuria nu poate sa-mi fie deplina, caci exista inca foarte multi catei fara casute si foarte foarte multi care nu vor mai avea nevoie de o casuta. Ce poate fi mai trist decat asta? Poate doar faptul ca asta se intampla in locul pe care-l numeam "acasa".

Azi, in statia de autobuz din capatul strazii mele, am vazut asta. Poate pentru a ma consola cu gandul ca umanitatea mai are o sansa si ca exista locuri in care mai exista o farama de normalitate.
De parca asta poate sa repare ceva...
Frig.
Inauntru.

joi, 3 octombrie 2013

même si...

Pentru putinele suflete din viata mea care stiu sa fie acolo si atunci cand le e bine, dar mai ales pentru omul cu picioarele goale in frunzele ude.
Iti multumesc ca existi, stiu ca uneori ploua mult... :)

Se pare ca azi e ziua internationala a animalelor, nu ma gandisem niciodata ca au o zi a lor. Le urez doar sa ne ierte, oriunde s-ar afla!

miercuri, 2 octombrie 2013

Trebuie sa vedeti!

Priviti aceste imagini si spuneti-mi apoi ca sunt nebuna cand zic ca acesta este un macel.
Mai sunt!
Cum va simtiti, romani?

Copil in stare grava dupa ce a mancat pastile cu furadan intr-un parc. Caini comunitari si caini cu stapan morti din aceleasi cauze:
http://stirileprotv.ro/lbin/video_embed.php?media_id=60519600&section=2&video_section_id

NOTA: Imi pare rau daca lezez pe cineva din Romania caruia ii pasa si care ia atitudine. Oamenii aia care ies in strada, care fac galagie ca si mine sau care stau in padocuri cu caini pana la miezul noptii sa-i ingrijeasca, cum cunosc eu niste cazuri, oamenii aia au tot respectul meu.
Dar cei care imi rad in fata cand vad imaginile de mai sus(cum a facut azi o cucoana la Emil pe blog), ei bine n-au decat sa-si creasca copii asa, in spiritul mortii. A mortii lor morale.
Sa maltratezi si sa ucizi un animal fara aparate e treapta cea mai de jos a conditiei de om.

Se poate!

Orice realizare, oricat de umila sau de grandioasa incepe cu un plan, care incepe cu un vis. Si distanta de la vis la realizare e strabatuta zambind sau scrisnind din dinti. Oricat de nebunesc sau de imposibil pare visul, el trebuie urmarit.
Eu si P avem o vorba, cand ne vine sa plangem de cat de greu ni se pare ceva: "Daca ar fi simplu, toti l-ar face".
Sunt vise pe care nu toti au curajul sa le urmareasca si nu neaparat pentru ca ar fi imposibile, dar pentru ca noi oamenii suntem sensibili la tot felul de factori, incepand cu propria teama de esec si continuand cu teama de ridicol. Ne strivim visele inainte sa ia contur caci - nu-i asa - daca nu facem nimic, nu avem cum sa gresim. Daca nu ne expunem, nu putem fi gasiti ridicoli. Si ne obisnuim sa traim intr-un colt al fiintei noastre.

Cand eram foarte tanara am renuntat la poezie. Am renuntat si la Filologie si stiti de ce? Pentru ca mi-a fost teama sa nu devin ridicola, intr-o lume cruda, cu versurile mele. Intr-un fel am avut dreptate, traiam atunci in Romania si a fi sensibil in Romania inseamna a fi caraghios. Mi-au trebuit ani sa inteleg ca bunatatea e o calitate, nu o slabiciune. Si-am cunoscut oameni buni si frumosi la suflet, extrem de puternici!
A fi nepasator nu inseamna a fi puternic, inseamna ca-ti folosesti doar jumatate din simturi. Nu stiu daca e gresit, dar e incomplet. Iar simturile nefolosite, se atrofiaza. Cand nu esti capabil sa percepi si sa raspunzi la un sentiment, esti intr-un fel de handicap sufletesc.

Vad oameni care raspund cu rautate la gesturi simple si care indeamna la crima. Oameni pe care-i cunosc de ani. Ma uit la ei si ma minunez cat sunt de goi la interior, intr-o carcasa uneori poleita. Nu vreau sa judec, dar trebuie ca sunt foarte tristi si singuri in intunericul din ei. Sper sa aiba tot ce-si doresc, faima, bani si mai mult decat orice sper sa aiba iubire. Poate vor intelege...

Si ca sa ma intorc la vise, visul meu de azi e sa pot construi cateva custi pentru catei. E greu sa ai un asemenea vis azi, e aproape impotriva firii. Daca mi-as dori sa ucid caini, as fi considerata normala. Dar eu vreau sa fac custi, auzi ineptie! Custi in care sa tin captivi caini pe care ar trebui sa-i omor. Dar n-am sa-i omor, in visul meu ei vor putea fi adoptati, intr-o zi. Si chiar daca aparent nimeni nu asculta sau nu ma ajuta, exista totusi oameni carora le pasa. Si cand exista macar o persoana careia ii pasa, e mai mult decat nimic, asta imi da speranta si mai pun o piatra la constructia visului meu. Si nu imi pasa daca rade cineva, daca ma judeca, daca da cu pietre. Viata e prea scurta ca sa-mi pese!
AICI puteti sa vedeti cateii carora vrem sa le facem custi si oamenii cu care construiesc visul, iar AICI puteti sa ne ajutati. Va multumesc!

Voi ce vise construiti azi?

PS1- Ii multumesc din suflet lui Emil pentru postul de pe blogul lui care mi-a dat curajul sa sper in bunatate. Si da, se poate!


marți, 1 octombrie 2013

Cine da lectii...

Va anunt de la inceput c-o sa fiu rea.

Discutam zilele trecute cu o doamna, pe blogul ei, despre subiectul cainilor. Scrisese un post dur, din care ura iesea pe la colturi, la adresa celor care iubesc animalele si mai ales a animalelor. 
Le condamna la moarte a doua oara si spunea ca nu exista caine de pe strada adoptabil, desi se poate vedea cu ochiul liber ca au fost adoptati foarte, foarte multi. Cum sa spui ca acesti caini sunt toti niste fiare, cand se vede foarte clar ca nu e asa?
Doamna cu pricina, adevarata iubitoare de animale, caci nu consuma carne(nu stiu daca-si cumpara genti de piele, daca se incalta cu cizme de vinilin sau daca are in perna puf de gasca) le iubeste probabil doar pe cele "de rasa"... hmmm
Dialogul dintre noi s-a pastrat in cote de bun simt, pana in momentul in care, incercand sa-i arat prin exemple concrete ca cele 13 puncte fatidice ale ei sunt mai subiective decat coloratura ei politica urat mirositoare, mi-a aruncat de pe piedestalul indiferentei:
"Dam in fanatism, sorry".

What??? Imi vorbesti mie de fanatism, cucoana? Tu care  la ultimele prezidentiale ai declarat pe blog ca te sinucizi daca nu iese Antonescu presedinte? Nu-ti e rusine? 
Sigur ca nu mi-a raspuns si nici nu mi-a publicat comentariul doamna asistenta universitara de la Timisoara, dar ii mai dau o sansa aici, sa vina si sa-mi explice cum e cu sticla de vitriol, eventual pe acelasi ton. Rea pot sa fiu si eu. Al dracului!!!!

Vedeti ca mai aveti parte si de barfe si certuri muieresti? Dar nu, nu s-a terminat, luati si cititi AICI. .

ucigasii de vise

Ucigasii de vise sunt imbracati in negru, poarta cravata, se plimba in masini luxoase de serviciu, eventual blindate. Ei ucid cu precadere visele bune pentru ca lor le place cosmarul.
O sa-mi transform blogul intr-unul de criza, dar n-as putea sa scriu despre soare si vant, atata timp cat in sufletul meu e criza. Am scris celor de la WSPA(World Society of the Protection of Animals), pe FB si pe email si mi-au raspuns foarte repede. Facusera deja un apel pe 24 sep catre presedinte si primul ministru in care se ofereau sa ajute, dar nu au primit raspuns.
Nu stiu daca isi vor destupa urechile (presedintele si primul ministru cu care face un cuplu perfect) ca sa ne asculte, dar noi o sa strigam tare si repetat, caci mai mult decat viata n-au ce sa ne ia! Demnitatea ne-au luat-o de mult...
Pe ambasadoarea Romaniei in Canada am cunoscut-o personal, pare un om bun. Macar sa transmita spre Bucuresti informatia si scrisorile de protest pe care le primeste. Nu ca ma astept la miracole de la oamenii in negru...
Va multumesc pentru ca v-ati oprit, aveti AICI linkul catre scrisoare si nu uitati ca puteti ajuta cu putin, care poate deveni mult, prin intermediul acestor oameni minunati, AICI.


WSPA Canada
WSPA Canada7:55am Oct 1
Hi C....,

As you likely know, the situation for animals in Romania is a challenging one. WSPA has been monitoring the situation. You can read this news story we released last week about the issue:
http://www.facebook.com/l/lAQH1I3XfAQEfXBuqfq22RTqWinM1zG0aGrhQDAUKaURelQ/www.wspa.ca/latestnews/2013/WSPA-appeals-to-the-romanian-government-to-halt-stray-killing-law.aspx

Also, this morning, I am launching a letter-writing campaign for Canadians. Using our easy form, they can write a letter to the Romanian Ambassador to Canada, asking her to share our concerns with her government.

The link will be available on our Facebook page in the next hour.

If you're not in Canada, you can use the action that is available on the WSPA International page.

Best...
WSPA appeals to the Romanian Government to halt 'stray-killing' law
www.wspa.ca

We're disappointed to hear that the Romanian Constitutional Court is keeping the “stray-killing” law...