vineri, 28 februarie 2014

"Las Meninas"

Trimestrul asta ma lupt cu o lucrare despre Las Meninas* de Velázquez.
Trebuie sa fac un studiu al operei, folosind doua concepte teoretice studiate. Nu e de batut campii foarte tare, trebuie sa raman in interiorul acestor doua teorii. Primul concept - formal - mi se pare extrem de simplu, am inteles teoria si chiar l-am aplicat practic de cateva ori fara sa stiu insa atunci despre ce e vorba in ansamblu.
Al doilea insa - oarecum abstract ca teorie si paradoxal, cu posibilitati interpretative varii - imi scapa complet la opera asta, desi am inteles bine teoria si am lucrat deja cu el in alte opere. Poate o fi exceptia de la regula, aici?
Si daca e exceptia de la regula, trebuie sa o constat si gata? Sau trebuie sa duc teoria pana in panzele albe si sa ma leg de amanunte pentru a demonstra-o? Si daca ma pot lega de amanunte, de care anume sa ma leg? Exista amanunte mai importante si amanunte mai putin importante, cu siguranta, dar cum fac sa le clasific? Ar trebui sa le iau la intamplare?

Dupa ce mi-am stors creierul cu aceste intrebari pret de o jumatate si i-am explicat lui P dilema mea, am avut brusc revelatia: daca as avea raspuns la toate aceste intrebari, n-as mai avea nevoie de cursul asta, nu?
Asa ca acum sunt cat se poate de calma si pot sa continuu lecturarea celorlalte 3 surse bibliografice din cele 5 despre "Meninele" lui Velasquez. La un moment dat o sa am niste raspunsuri. Sau poate mai multe intrebari si tot e ceva... :)

Later edit - asta se intampla aseara pe la ora opt, la ora opt si jumatate citeam cu mare interes, la ora noua si jumatate dormeam cu cartea-n mana si cu Mishka pe carte si visam ca aveam parul alb, alb. O fi un semn, ca sa ma las de sporturi extreme? :))

* Las Meninas, 1656, Diego Velázquez, Museo National Del Prado, Madrid, 320 x 276 cm

7 comentarii :

  1. pictura asta m-a atras mereu. Contrastul dintre bogatie si fetele expresive contrariaza.
    Si pe Picasso l-a contrariat :) - dar asta cred ca e o alta teorie :)

    RăspundețiȘtergere
  2. I-a impresionat pe Goya, Manet, Degas, Picasso, Courbet, Whistler, John Lavery, Dali, Richard Hamilton si probabil pe muuuuulti altii, da.
    Si eu sunt contrariata maxim. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si mi-ai dat tema pt acasa.

      Ștergere
    2. Haahahah, citeste, e chiar misto sa vezi care e tema tabloului, nici nu te-ai fi gandit. Vezi treaba cu oglinda, etc. :)

      Ștergere
  3. Daca ai argumente in favoarea exceptiei de la regula, poate ar trebui sa mergi pe ideea asta! E foarte probabil ca ceilalti sa respecte instructiunile, iar tu sa ai o teorie originala! Succes!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Merci!
      Intre timp am mai citit un pic. Si mi-am dat seama ca amanuntele alea pe care nu le puteam clasifica sunt importante TOATE si ca exista zeci de autori care le-au luat in calcul, asa ca pentru a dezvolta "teoria iconografica/iconologica"(Erwin Panofsky) a operei, caci desprea ea era vorba, mi-ar trebui o lucrare de master, nu una de 10-12 pagini.
      Ca sa-ti faci o idee, exista cel putin 5,6 variante diferite despre tema operei, adica ce-a vrut autorul sa reprezinte. Istorici de arta, filozofi sau critici de tot felul s-au bagat in seama pe marginea temei operei si nu s-au pus de acord, normal.
      Momentul in care Foucault incepe sa vorbeasca de-o reprezentare a reprezentarii in opera incepuse sa-mi placa, dar apoi a venit un alt nene(nu i-am retinut numele) si-a inceput sa vorbeasca de "universuri paralele", moment in care am realizat ca devine ridicola cautarea mea...
      Deci o s-o intreb pe profa daca vrea sa las la o parte toate astea si sa-i bag eu o interpretare "originala". Habar nu am ce vrea femeia, ca-n 2,3 pagini cat am dedicate acestei parti nu am cum sa dezvolt.
      Probabil nu se astepta sa gasesc materiale bibliografice atat de bune, dar la asta ma pricep cel mai bine, la a face rost de cele mai bune carti de la biblioteca. :)

      Ștergere
  4. De fiecare data cind am privit aceasta lucrare am avut fix acceasi senzatie de usoara amaraciune. Lucrare splendida, puternica, de maestru... dar senzatia este ca pictorul resimte o tristete. Nu stiu povestea ciinelui din primplan dar am sentimentul ca este un avatar al starii pictorului, un fel de prizonier de lux. Gestul copilului ce-l apasa temator cu piciorul denota luarea in stapinire in vreme ce ciinele se arata supus si intr-o oarecare masura, nepasator.

    RăspundețiȘtergere