vineri, 6 iunie 2014

Zénon

Acum stiu de ce-mi placea atat de tare Giacometti, ale carui sculpturi le-am redescoperit in muzeele americane si asta gratie lui Sartre. Din cand in cand trebuie sa "ascultam" ca sa stim cum sa privim.

De trei mii de ani sculptorii au reprezentat cadavre, le-au culcat pe sarcofage, le-au  asezat pe scaune sau le-au urcat in sa. "Dar un mort pe un cal mort nu fac nici cat jumatate dintr-unul viu". J. P. Sartre

Daca privim orice panza sau sculptura si ne apropiem de ea, nu ne apropiem de personaje, ci de palida lor reprezentare... cu cat ne apropiem de opera, deci, cu atat vedem mai bine reprezentarea unei realitati(sau poate nici atat) si niciodata realitatea.
Vedem urmele pensulei pe suprafata panzei si unii ar zice ca un portret e cu atat mai "bun" cu cat aceasta suprafata este mai transparenta, mai lucrata si gestul pictorului mai departe.
Oare?
Si daca da, de ce?
Pentru ca ne creeaza iluzia unei realitati? Pentru ca vedem poza unui mort, precum Sartre dit?
Care e diferenta intre un portret hiper realist si o pictura abstracta "reprezentand" un personaj?
Mmmm, dar nu despre asta voiam sa scriu...

Voiam sa scriu despre Giacometti. Cand am citit "La recherche de l'absolu" a lui Satre am stiut in sfarsit de ce-l iubesc pe Giacometti. E ca si cand am inteles pentru prima data versurile unui cantec  pe care-l ascultam de ani fara sa fi inteles o iota si care-mi era drag fara sa pricep cum si de ce...

 Le stiam pe personajele acelea, le simteam fara sa le cunosc. De aceea, pe masura ce citeam textul, radeam cu gura pana la urechi:

"Il nous livre des hommes et des femmes déjà vus. Mais non pas déjà vus par lui seul. Ces figures sont déjà vues comme la langue étrangère que nous tentons d’apprendre est déjà parlée. Chacune d’elles nous découvre l’homme tel qu’on le voit, tel qu’il est pour d’autres hommes, tel qu’il surgit dans un milieu interhumain, non pas, comme je l’ai dit plus haut pour simplifier, à dix pas, à vingt pas, mais à distance d’homme ; chacune nous livre cette vérité que l’homme n’est pas d’abord pour être vu par après, mais qu’il est l’être dont l’essence est d’exister pour autrui".
 Jean Paul Sartre, La recherche de l’absolu, dans Situation III, Gallimard.

Faceti un test cand vedeti o sculptura a lui Giacometti: priviti-o de la 10 metri, apoi de la 5m, apoi de la 2. Si remarcati ce vedeti, adica daca vedeti personajul apropiindu-se, cu obrazul rotund si ochiul adancit in orbita sau din contra personajul acela ramane la distanta oricat de mult v-ati apropia.
Apoi indepartati-va inca o data si priviti omul lui Giacometti. Si intrebati-va ce vedeti.

Acesta e Giacometti. :)

Photo: L'homme qui marche II, 1959-60, Bronz, 183 x 94 x 22 cm
© 2011 Succession Giacometti / Artists Rights Society (ARS), New York / ADAGP, Paris

10 comentarii :

  1. Esenta de esenta. Traiasca Zénon si pluralitatea. :)))

    RăspundețiȘtergere
  2. Răspunsuri
    1. Ma gandeam acuma ca futuristii rimeaza cu culturistii... ce vrei, am lucrat toata ziua in gradina si la o cabana in curte(ne facem o cabana sa tinem chestiile de gradinatit, etc, si o facem noi insine...hihihi din lemn si cherestea la exterior). Baiii, da' stii ca nu e usor! O sa pun si poze. :)

      Ștergere
  3. Copil fiind, imi placea teribil Giacometti pentru simplul motiv ca maniera in care era lucrat fiecare personaj imi parea familiar. Cind am mai crescut, am inceput sa cred ca de fapt fiecare lucrare era doar osatura ce urma sa fie indestulata apoi cu muschi, falduri, armuri... privind acum, simt ca e mai mult o problema de sinceritate, inteleg ca detaliile nu aveau importanta ci atitudinea personajului.
    Desi imi plac nespus busturile sale care freamata... "figurinele" ma pun inca in dificultate, ceva greu de explicat ma impinge sa le privesc doar de departe.

    RăspundețiȘtergere
  4. O sa caut in cartea mea de scoala textul lui Sartre despre Giacometti, cred ca-ti/ ca va va placea si-n plus e in fr, deci va puteti exersa lectura. Chiar, uite ce idee sa va dau sa cititi cartea de texte de scoala de arta contemp/ de modernism, unele texte sunt in fr, altele in eng. :)

    Si eu eram atrasa tot de familiaritatea operelor lui si de un sort de atitudine umila a personajelor, nu au nimic grandios, nimic arogant si nimic din felul acela de perfectiune pe care sculptura(fie ea figurativa sau abstracta) o cerea.
    In plus se pare ca Giacometti a distrus extrem de multe opere(mai multe decat orice alt artist), caci nimic nu-l satisfacea in cautarea esentei umane. Si totusi, eu cred ca s-a apropiat de sufletul personajelor(pare ciudat de zis), dar poate de-aia simtim emotie(eu asta simt) cand le privim, mai ales in realitate. La MOMA NY n-as mai fi plecat din sala Giacometti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sint deja curios sa vad ce inseamna texte de scoala de arta contemporana! Multumim anticipat!

      Ștergere
    2. subscriu la ce a scris valle mai sus. sunt EXTREM (scuze pt. majuscule) de curios!

      Ștergere
  5. Pai o sa va dau exemple de texte si daca nu voi pune unul complet(din cauza de drepturi de publicare, etc), macar pun o bucata, ceva...
    E bine asa? :)

    RăspundețiȘtergere