joi, 11 septembrie 2014

fracturi

Discutand cu o prietena care ar vrea sa se mute din nou si iarasi cu fostul iubit, am ajuns la definitia maximei experiente de viata, dupa indelungi negocieri: "Dovada clara de experienta in viata este atunci cand nu te lasi inselata de acelasi individ, pentru a 7-a oara consecutiv".
Ca eu asa am facut - ii zic intr-o disperare, vrand s-o ajut sincer - macar m-am straduit sa variez, de dragul parului alb al preietenelor. Mda, cred ca puteam sa fiu mai diplomata.

La fiecare inceput de an scolar/trimestru cumpar o tona de pixuri. In ciuda zgarceniei am boala la pixuri(inginerul din mine nu doarme) si cumpar numai roller-uri de preferinta nemtesti, care se evapora si reapar apoi prin toate colturile casei, inexplicabil si eventual fara capac.
Am cumparat asadar pentru P unele ieftine, ca el n-are boala la pixuri si nici pretentii(cica) si ale naibii daca nu sunt toate la locul lor ocupandu-mi tot suportul de pixuri de pe birou. Asadar mi-am luat doua penare babane si am ascuns in ele pixurile mele si tot ce era mai de valoare, gen marker colorat, creioane mecanice, guma de sters cu pisica, etc, adica tot ce-ar fi putut sa se evapore la fel de neasteptat. Aseara, cum stateam noi in pat, eu citind pentru scoala, el lucrand la ale lui, mi-a cerut un pix sa noteze ceva. I-am dar pixul meu cel rosu cu care subliniam ideile principale si i l-am luat apoi inapoi, c-am zis ca-mi trebuie. Cinci minute mai tarziu am facut o miscare brusca eu sau catelul Félix, penarul care era undeva langa mine s-a rasturnat si cele aproximativ 30 de pixuri, creioane,  gume, etc... s-au imprastiat cu zgomot pe parchet. Ce sunt alea? intreaba P. Care alea? Nu sunt nimic!

Vecinul meu imi vorbeste des de copii lui cand ne intalnim in autobuz. Nu stiu de ce dar am retinut doar numele fetitei si al baiatului mijlociu. Ieri povestea ceva de baiatul cel mare. Aha, Félix! Deci acum pricep de ce au facut fetele alea cand am trecut eu pe strada cu catelul, imediat ce-l adoptasem si i-am anuntat vesela nevoie mare ca el e catelul nostru iubit, Félix.

Daca credeti ca nu sunt diplomata, se vede ca nu l-ati cunoscut pe vecinul Edouard. Il intreaba intr-o zi pe P, cu maxim interes, ce mai face. Acuma P zice sa fie politicos si incepe sa-i spuna ca s-a apucat sa faca o cabana in spatele curtii, la care asta intreaba, cu ochii holbati de mirare: "DE CE?".





Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu